Drepturile nu se voteazăInspiring PeopleLife Stories
Foto: iStock
Drepturile nu se voteazăInspiring PeopleLife Stories
Amantlâc și pumni în familia mea tradițională
Tana Pazara
|Reading time: 5 mins
Foto: iStock
Share this article

M-am născut într-o familie clasic tradițională pentru anii ’70: părinții mei s-au iubit  din liceu (amor nebun), mama era tocilara frumoasă a anului, tata la rîndul lui bărbat frumos, simpaticul clasei. Părinții lui s-au cam împotrivit relației, le era teamă că îi zboară capul de la învățătură. Evident că dragostea a învins, s-au ținut tare și au rămas împreună, mama a intrat la Arhitectură și tata (după clasica armata executată la aviație) la Comerț Exterior. Absolvirea facultății i-a prins cu Cosmin, fratele meu, deja născut.

Nu știu exact când a început tata să o înșele pe mama, îmi amintesc însă cu precizie că eram prin clasa I sau a II-a când părinții își petreceau din când în când serile cu un cuplu, cu noi pe lângă ei și la un moment dat au început certurile, tata se cuplase cu partea feminină. A fost evident atât pentru mama cât și pentru soțul încornorat, s-a lăsat cu scandal și bătăi, căci soțul tradițional, atunci când își  înșeală nevasta, o și bate. Din principiu, ca aceasta să nu mai aibă tupeu să reproșeze, să își știe precis locul.

De-a lungul copilăriei episoadele de amantlâc ale tatălui s-au împletit perfect cu bătăile pe care ni le administra nouă, copiilor, pentru gafe mai mari (orice notă sub 8 inclusiv era considerată bază pentru caft) sau mai mici (de exemplu dacă intra brusc în cameră și ne găsea cu o carte pitită sub culegerea de matematică). Pedepsele corporale soseau de fiecare dată neașteptat, într-un meniu divers, putea fi vorba de palme sau de curea, în funcție de cât de nervos era. Cureaua intra în zona de “cool”, era însoțită și de explicații, argumente pentru numărul de lovituri ce urma să fie aplicate. Motivele în general țineau de școală (deși eram premianți, atât frate-miu cât și eu), capitole citite nu îndeajuns de repede din cărțile indicate de el, poate o întârziere de 30 de minute după școală (nu aveam voie să ne oprim nicăieri după cursuri, trebuia să venim ață acasă).

Metodele lui educative includeau însă și alt gen de acțiuni, mai umane: de pildă frate-miu care era de mic meloman, dacă aștepta vreme de două luni deschiderea stagiunii la Ateneu și cu o zi înainte făcea ceva greșit (nu îmi pot aminti un caz concret, întorcându-mă în urmă, nu mi-l amintesc făcând totul decât foarte corect), zbang, îi anula dintr-o mișcare participarea. Putea Cosmin să stea și noaptea întreagă lucrând de zor din Gheba și Petrică, pedeapsa rămânea în picioare.

S-a întâmplat ca în clasa a I-a, frate-miu să încaseze un 7 (nu știu dacă a mai halit așa ceva până la liceu), a urmat clasica bătaie, după care tata l-a pus să își împacheteze o bocceluță și ne-a suit pe toți în mașină. Era pe înserate. Destinația finală a fost cimitirul Domnești, unde era îngropata Mani, străbunica noastră. Când am ajuns în câmpul de lângă, l-a coborât din mașină și l-a anunțat că își poate lua adio de la familie. L-a lăsat acolo o vreme, lângă cruci, probabil vreo jumătate de oră, cât să își învețe lecția oferită de el, tatăl tradițional.

Revenind la amantlâc,  trebuie să recunosc că mama nu a fost niciodată femeia tradițională.  A încercat și a și reușit să îi facă viața amară amorezului de tata cu o muniție plină de imaginație, chiar dacă mai apoi se lăsa cu bătaie.

L-a prins cu mândra în camera de hotel, a intrat peste ei, i-a luat hainele ibovnicei, de a trebuit țiitoarea să plece înfășurată în prosop până la taxi. Tata a asistat mut la întâmplare, chit că mai apoi și-a amintit că are drepturi, ca soț tradițional și și-a arătat puterea masculină.

La ultima lui aventură (și cea mai amplă, cu o vedetă tv, măritată la acea vreme, nu îi dau numele, e în vârstă acum) intervenea peste scrisorile ticluite de tata-amorezul în secret iubitei  (și pitite, însă nu suficient de bine) imediat ce el mergea la culcare. Și adăuga mesaje de amenințare, glume care o ridiculizau, cred că și urări din zona blestemelor, ce să mai, biata femeie descoperea ce e mai rău la finalul declarațiilor nesfârșite de dragoste. Ba o dată a sunat când vedeta era în direct (era gazda unor emisiuni itinerante, unele ediții aveau loc în studio la TVR, altele erau în deplasare) și a amenințat secretarul general de emisie că e în public și că are cu ea acid sulfuric pe care i-l va azvârli vedetei pe față, pentru că i-a furat bărbatul. Am savurat mai apoi gălbejirea în direct la față a amantei-vedete.

Toate aceste plăsmuiri ale imaginației  mamei (geniale, dealtfel) au fost răsplătite aproape de fiecare dată de tata cu bătăi. Cafturile aveau loc deobicei seara, iar Poliția nu putea interveni după ora 22, pe vremea aceea aveau nevoie de mandat de percheziție ca să treacă de pragul ușii unei case, chiar dacă dincolo de el bărbatul  tradițional își putea ucide nevasta. Cred că și acum legea este la fel.

Cam așa a fost copilăria mea în familia mea tradițională, condusă de părinți ambii intelectuali, care s-au iubit foarte mult, din familii bune, nu a treia generație de încălțați. Mama a fost femeia model, frumoasă, deșteaptă, nimic nu l-a împiedicat pe tata să preia modelul tatălui său (da, și bunicul o înșela pe bunica, în anii ’50 familia era la fel de tradițională). Meniul cu amantlâc și bătăi rămâne probabil singura tradiție constantă de secole în familia românească. Aia tradițională.

În familia mea actuală, tradiția înșelatului si bătutului a fost ruptă.  În privința infidelității, am stabilit de la bun început cu bărbatul meu că dacă îl va apuca vreo plictiseală și chef de muieri noi, să mă implice. E mult mai mișto un threesome cu mine „in charge”decât o partidă pasageră urmată de grija că îl prind.

Iar de bătaie nu poate fi vorba, e educat prin State și mai e și machedon pe deasupra, la aromâni cântă găina.

Drepturile nu se votează! #Boitcot

 

Drepturile nu se voteazăInspiring PeopleLife Stories
Share this article