Armando Zahiu, boxerul care la 29 de ani a fost desemnat cel mai bun hairstylist din România și antreprenor. Ce au în comun ringul de box și vopseaua de păr și cum a reușit un tânăr de 20 de ani să o coafeze pe împărăteasa Japoniei?

Ai fost și la concursuri, campionate ceva?

Nu, doar am predat. Nici nu mă voi duce vreodată pentru că sunt numai copii începători la concursuri, nu o să vedeți vreodată branduri puternice ca să concureze.

Salonul când ți l-ai deschis?

Am stat la academie o perioadă și deja nu mai aveam ce să fac. Nu vreau să par îngâmfat, însă mi-am dat seama că erau cei mai buni hairstiliști acolo, dar nu erau mai buni ca mine, iar asta vedeam din rezultate. Eu am crezut prima dată că vor să mă încurajeze atunci când se minunau toți. Ei chiar se minunau pe bune. Nu știu cum, se pare că am avut un talent al meu.

Toată lumea spune: „Nu-mi vine să cred. Tu, Armando, hairstylist”. Și în ziua de azi când stăm la masă, tata se uită la mine și-l bufnește râsul. Stă și se uită la mine și nu-i vine a crede. Tata a fost și el boxer la viața lui.

Citește și: Povestea unui campion: Mihai Leu, de la ringul de box, fugar din România comunistă, până la campion național la raliuri și de patru ani învingător în lupta cu cancerul

Revenind, după un timp deja veneau foarte multe modele la academie și se făceau gratis. Academia era fix în față la Promenada și veneau tot felul de corporatiști și se tundeau și se vopseau pe gratis. Iar eu deja mă șmecherisem la un moment dat văzând că majoritatea veneau la mine. Toate aveau foarte mulți bani și m-am întrebat ce ar fi dacă mi-aș deschide propriul salon și le-aș lua pe toate la mine. În felul acesta puteam să și câștig bani și să mă și dezvolt.

Când am deschis salonul, am explodat. Toate au venit la mine. Nu mă așteptam ca din prima lună să fac așa de mulți bani. Am făcut foarte mulți bani cu ele, clientele mele de atunci, cliente pe care le am și în ziua de azi.

Ai avut bani să deschizi salonul?

Da. Nici nu a durat mult, imediat l-am amenajat.

Hai să ne întoarcem puțin în copilărie. Tata boxer, mama?

Mama a făcut și ea o perioadă karate, dar nu de performanță. Apoi s-a măritat. S-a măritat cu tata când avea ea 15 ani și el 22 de ani. La 15 ani m-a făcut și pe mine.

Serios?

Da. În momentul de față suntem cinci copii, cea mai mică soră a mea are 6 ani. De fapt la 15 ani m-a proiectat, la 16 ani și jumătate m-a născut.

Ce tare! Tata a făcut box de performanță și a avut și titluri câștigate?

Nu, nu a avut titluri.

Dar a ținut neapărat să faci și tu box?

I-a plăcut mult și probabil că ai văzut că majoritatea boxerilor sunt mai șmecheriți, mai „vagabonzi” și a vrut ca și băiatul lui să-i calce pe urme, așa cum și eu vreau să-l văd pe fiul meu peste mine.

Nu i-a convenit când am lăsat sportul și m-am apucat de hairstyling: „Ce faci mă, te faci hairstylist? Eu am fost boxer și tu te faci frizer?”

De la câți ani te-a dat la box?

Pe la 6-7 ani am început, la Dinamo.  

Și până unde ai ajuns cu boxul? Aveai o carieră promițătoare în față?

Am fost de cinci ori campion până am avut o problemă gravă. Nu am mai putut să merg mai departe pentru că deja mi se măcinase osul nasului, toată piramida nazală a fost distrusă. A fost nevoie să mă taie pe piept, să-mi scoată o coastă și să-mi construiască nasul la loc.

Păi cine ți-a distrus nasul așa?

Am făcut și lupte libere. Era o finală de campionat, un meci oficial și când maestrul a strigat după mine să-mi dea indicații, am întors capul și mi-am luat un genunchi în nas. Am căzut la pământ, moment în care am luat și un călcâi în nas. A fost descalificat adversarul și am ieșit campion pentru a șasea oară, însă nu am numărat niciodată victoria asta. Dar o mai număr și pe cea de vicecampion european 😀