Câte zeci de mii de euro se cheltuie pe o pasiune? Liviu Romanescu, antreprenorul devenit crescător profesionist de porumbei de concurs

Nu. Nu se îmbogățește nimeni chiar așa. Trebuie foarte multă muncă ca să-ți faci niște bani, nu este foarte simplu. Și în același timp trebuie să și ții de bani ca să faci ceva, că altfel mulți câștigi, mulți cheltui.

Cum începe povestea locului de aici?

Povestea locului de aici… Tot așa, am vrut să fac un business. Mergeau firmele de construcții, începuseră să ia amploare așa că am zis că fac și eu o firmă de construcții, însă nu a fost foarte productivă. A apărut criza din 2008, după care m-am oprit și am făcut ce se vede acum pe aici.

Am făcut niște hale industriale în care am vrut să desfășurăm noi ceva activitate, dar nu am putut. A fost mai greu la început, după care am închiriat aceste hale. După aceea eu m-am îndreptat către alte pasiuni, precum pescuitul, vânătoarea și marea mea pasiune de mic copil, cea legată de porumbei. Porumbei voiajori, de concurs.

Dar până la porumbei, văd că aveți tot felul de lucruri aici, aveți solarii, aveți teren de sport… Ați încercat cumva să recreați ce ați lăsat la Câmpulung?

Da. Am încercat să preluăm ceva ce am avut în copilărie și să arătăm și copiilor noștri cum este să ai un animal în curte, cum e să trăiești viața la țară. Am făcut două solarii, avem niște păsări, niște animăluțe pe aici care ne aduc aminte de copilărie.

Citește și: A renunțat la tot pentru a cunoaște visul american. A muncit pe brânci, a demonstrat că poate și s-a întors acasă, cu sufletul mistuit și împlinit de o pasiune arzătoare. Doina Enache și povestea bucuriei de a dansa tango argentinian

Vă mai întoarceți acasă, la Câmpulung?

Nu cred că ne mai întoarcem pentru că acolo lucrurile nu mai sunt cum au fost. Noi ne-am stabilit aici și aici vom rămâne. Poate copiii noștri vor merge mai departe.

Când vă gândiți la copilărie, de ce vă amintiți?

Cea mai dragă amintire e legată de când mergeam cu prietenii pe dealuri, ne jucam, făceam tot felul de jocuri. Eram în lumea copilăriei, lumea noastră. Acestea erau cele mai frumoase lucruri pentru mine.

Povestiți-mi despre familia dumneavoastră…

Pe soția mea am cunoscut-o aici, în București. Ne-am cunoscut în 2003, după care în 2005 ne-am căsătorit, au apărut copiii și am început să construim o familie frumoasă.

Ce spune soția dumneavoastră despre această pasiune costisitoare a dumneavoastră?

Noi ca familie ne înțelegem foarte bine. Fiecare avem câte o pasiune și încercăm să ne înțelegem unul pe celălalt.

Nu vă întreabă câți bani ați cheltuit pe porumbei, cât ați cheltuit la pescuit?

Nu. Oricum a fost o perioadă în care am investit, la început când m-am apucat de acești porumbei de concurs, iar după aceea am încercat și încerc în continuare să-i încrucișez ca să scot și eu porumbei campioni din ceea ce am în crescătoria mea.

Care ar fi cel mai mare eșec al vieții dumneavoastră?

Eu nu prea am avut eșecuri în viața mea.

Dar ceva ce v-ați fi dorit să se întâmple și nu s-a întâmplat?

Eu, în mare parte, cam tot ce mi-am dorit să fac și ce se putea face – nu visam la lucruri care erau de neatins – am reușit. Am fost tot timpul un om cu picioarele pe pământ și ce am considerat că pot să fac am făcut, ce nu, las pentru alții care pot face anumite lucruri care sunt foarte greu de realizat.

Povestiți-mi de pasiunile acestea cu pescuitul și cu vânătoarea. Înțeleg că și aici aveți niște participări importante la concursuri…

Începând de prin anul 2000 am o gașcă de prieteni cu care în concedii, zile libere, ne urcăm în mașină și plecăm la pescuit în Delta Dunării, în diverse țări precum Suedia, Norvegia. Mie îmi place foarte mult pescuitul la răpitor pentru că este un pescuit activ, tot timpul te ține în priză și este ceva ce mi-a plăcut foarte mult.

Am și pasiunea aceasta cu vânătoarea din 2014 – a fost o pasiune tot din copilărie legată de silvicultură. Când încep să se deschidă sezoanele la vânătoare mergem la vânat mare, vânat mic, cu prietenii la vânători organizate, unde ne relaxăm și ne simțim bine.

Din tot ce-mi povestiți, am impresia că ceva chiar vă lipsește: timpul să vă ocupați și de business și de toate aceste pasiuni… 😀

Încercăm să le facem pe toate, în limita timpului, bineînțeles. De multe ori nu putem să le facem chiar pe toate și alegem să facem lucrurile prioritare și importante. După aceea ne găsim timp pentru toate, într-un fel sau altul.

Ce înseamnă porumbel olimpic?