Cum pot copiii să trăiască o săptămână fără smartphone? Și cum se poate preda matematica cu ajutorul storytellingului? Doar o singură persoană știe: Elena Manuela David. „Sunt cea a cărei voce repetă faptul că părintele este primul profesor și profesorul al doilea părinte"

Elena Manuela David: „În copilărie, treceam prin fața televizorului din sufragerie îmbrăcată în rochiță ca sa nu mă vadă cineva în pijama”

Cofetăria Victoria din Câmpulung Moldovenesc unde mergeam cu mama, eu aranjată cu rochiță și șorțuleț foșnind de apret pentru a sta la masă și a alege acolo dintr-un galantar pe care dacă închid ochii îl văd și acum cu tot cu prețuri: 4,75 lei mascota, 1,50 lei kremschnitt-ul, 1,65 lei savarina, 2,75 lei chanticler-ul dar mai erau broscuțe verzi, amandine, bezele, prăjituri al căror gust îl mai visez uneori.

Lecțiile despre „de ce să înveți o limbă străină”, sau cele despre interpretarea unei partituri, lecții primite de la doamna Lotte Seckler care nu numai că făcea cu elevele ei pian, dar fie ne admonesta în limba germană fie ne arăta, la pauză, reviste cu regina Elisabeta a Angliei și ne preciza faptul că textul este scris în limba engleză.

Prietenia cu vară-mea, revelioanele fără ai noștri pe-acasă și filmele cu Stan și Bran la care râdeam în neștire.

Portocalele aduse de tata de la București de Crăciun.

Televizorul din sufragerie prin fața căruia treceam îmbrăcată în rochiță ca sa nu mă vadă cineva în pijama.

Elena Manuela David: „Aș lua adolescența încă o dată de la capăt”

Dar de la adolescență?

Aș lua adolescența încă o dată de la capăt. Liceul a fost o perioadă extraordinară, am avut șansa să fac matematică-fizică la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava, cu profesori deosebiți în compania unor colegi minunați și uniți ca niște camarazi. Am avut niște profesori de matematică ce au investit în mine în primul rând încredere și mi-au recomandat încă din timpul liceului întâlniri și cu alți profesori, ca să mă ajute să îmi validez alegerea.