fbpx

Căutare

Share this article

Milioane de oameni călătoresc anual în Japonia pentru a participa la sărbătorirea florilor, fie că e vorba de florile de cireş, brumărele sau azalee. Anotimpurile sunt o temă principală a culturii japoneze, iar florile fiind oglinda fiecărui sezon, sunt vedetele Hanami, bucuria de a le celebra.

Sunt pentru prima oară în Japonia şi, tot ca premieră, în grup organizat. Însoţitorul nostru este Răzvan Pascu, de altfel acesta a fost şi argumentul pentru care am renunţat la independenţa unei vacanţe cu familia, care vine la pachet cu bucuria de a stabili eu toate detaliile. Răzvan este pasionat de turism şi la al optulea grup pe care îl însoţeşte în Japonia, a devenit expert in detalii nipone, aşadar mi-am spus că merită să încerc şi faza cu grupul, mai ales că se spune că Japonia este cumva altă lume.

Am doar o zi şi jumătate de când sunt aici, însă pot deja face un rezumat al câtorva elemente pe care le consider inedite, nemaiîntâlnite de mine nicăieri, deşi am bătut lumea în câteva direcţii.

Provenind dintr-o ţară care are încă în probabil jumătate din gospodării wc-ul turcesc în curte, am o înclinaţie transcedentală pentru a aprecia un prim element fascinant întâlnit de cum am pus piciorul în aeroportul din Osaka: băile publice sunt ca nişte laboratoare medicale. Vedeta sunt wc-urile (nu că ar fi ceva greşit cu chiuvetele, însă ele sunt normale ca formă, extrem de curate, iar uscătoarele de mâini sunt poziţionate cumva in spatele lor). WC-urile însă au capace încălzite şi cel puţin un sistem spa, de cele mai multe ori două (duş şi bidet). Şi, evident, sistem de curăţare/igienizare, căci altfel la ce bun toate aceste ingrediente?…

În urmă cu mai bine de 20 de ani, o grupare religioasă a atacat metroul din Tokio cu gaz sarin, de acelaşi tip ca cel folosit în timpul celui de-al doilea Război Mondial de nazişti pentru a ucide evreii din lagăre. Au murit 13 oameni şi au fost răniţi mai bine de 6.000. Începând de atunci, autorităţile nipone au retras coşurile de gunoi atât din metrouri, cât şi din mai toate spaţiile publice. Aşadar, poţi merge ceasuri fără a avea unde să arunci cana goală de cafea. Şi totuşi Japonia este recunoscută drept una dintre cele mai curate ţări. Sunt de aproape două zile în Osaka, am bătut oraşul cât m-au ţinut picioarele, am fost în locuri extrem de aglomerate, însă nu am izbutit să văd vreun gunoi pe stradă. Unul cât de mic! Vreun muc de ţigară sau vreo pungă, o gumă de mestecat lipită de asfalt, ceva care să mă fac să zic că şi ei sunt oameni. Singurele coşuri de gunoi publice sunt prin câteva magazine, japonezii preferând să călătorească de-a lungul zilei cu gunoiul adunat într-o pungă personală.

Restaurante sunt la tot pasul, cele mai mici au doar 3-4 locuri, iar bucătarul este şi chelner. În vitrina lor sunt expuse elementele din meniu construite la dimensiune, formă şi culoare reale, dintr-un soi de plastilină puţin expandată, un fel de mâncare de jucărie, ca să ştii exact la ce să te aştepţi.

Oamenii sunt calmi, zâmbitori şi extrem de săritori dacă ai nevoie de ceva. Nu prea vorbesc engleză.

Cele mai multe dintre femei păşesc cu degetele spre interiorul piciorului, dând impresia că sunt, cum am numi noi, crăcănate. Se pare că explicaţia e relaţionată cu purtatul kimonoului, care fiind strâns pe corp de sus până jos, inclusiv în zona picioarelor, determină un anume mers, paşi micuţi şi cu piciorul cât mai spre interior, ca riscul împiedicării să fie eliminat.

Metrourile nu întârzie nicio secundă, iar în staţii oamenii aşteaptă sosirea lor aliniaţi pe locurile clar marcate ca fiind în dreptul uşilor. Nimeni nu se împinge. Vagoanele par ieşite din fabrică de o zi, nicio zgârietură, nici mizerie, nici un semn că au transportat oameni. În câteva staţii am văzut buchete cu flori articifiale. Pe coridoarele dintre diferitele ieşiri ale staţiilor sensul de mers al oamenilor este marcat cu săgeţi. Nu există homeless, niciun miros urât, niciun semn că pe acolo trec zilnic sute de mii de oameni.

În Japonia nu se lasă bacşiş, dacă eşti tentat să o faci în restaurant sau magazin rişti să jigneşti enorm, oricum primitorul aleargă cu monedele după tine să ţi le înapoieze.

În drumul nostru dinspre aeroport spre hotel, Răzvan ne-a dus să vedem oraşul de sus, să ne facem o idee despre cât e de mare şi spectaculos. Două elemente ar fi de menţionat ca inedite: o autostradă care trece printr-o clădire şi o bisericuţă clădită pe un hotel

Sakura adună milioane de turişti, dar şi localnici, o mare de oameni care se adună sub pomi şi se bucură de flori. În zona cu iarbă de sub pomi, autorităţile au fixat din loc în loc un soi de coviltire din plastic, pe care oamenii se aşază descălţaţi pentru a admira peisajul sau a lua masa.

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO