Şi mie îmi place jazzul. Dar nu vreau să divorţez!

Se spune că principalul motiv de divorţ este… căsătoria! Şi, dincolo de nota umoristică, există şi o urmă de adevăr. De cele mai multe ori divorţul este singura soluţie, mai ales atunci când te căsătoreşti „for the wrong reason”, adică, mai pe româneşte, … atunci când te pripeşti.

Însă astăzi nu vreau să fac o întreagă pledoarie divorţului. Nici căsătoriei. Vreau să vă prezint câteva cazuri în care cultura (în vreuna din formele sale) a ajuns motiv de divorţ. Practic cei doi soţi nu s-au mai înţeles în planul ideilor, nu s-au mai regăsit în aceleaşi  pasiuni sau chiar obsesii.

Ei bine, unora le place jazzul. Chiar şi când e motiv de divorţ! Nu mică mi-a fost uimirea să descopăr zilele trecute că jazzul a creat vâlvă nu doar atunci când s-a afirmat cu aplomb ca fiind un gen nonconformist. „Febra” jazz-ului a atins cote înalte pe la 1900. Acest gen a devenit în scurtă vreme sinonimul libertăţii, ca mai apoi să fie asociat cu libertinismul. Cluburile de noapte în care se asculta sau se dansa jazz (mai ales în SUA) nu erau privite cu ochi prea buni. La fel şi cei care le treceau pragul. Prin 1920 s-au înregistrat primele procese care încercau să limiteze „efectul jazzului”. Aflu din acest articol că un cetăţean a dat în judecată un club invocând „nepotrivirea” unui astfel de stabiliment în preajma casei sale, a soţiei, a copilului: „Niciun om care se respectă şi care împarte o casă cu soţia şi copiii lui nu ar putea să nu fie deranjat de apropierea unui loc unde noaptea se adună bărbaţi şi femei care, acompaniaţi de scârţâitul pianelor, de viorile acute şi de saxofoanele urlătoare, emiţând sunetele chinuite ale jazzului barbar, mai fals decât tom-tomul sau decât gongul chinezesc, transformă odihna şi somnul în coşmar, şi fac astfel ca orele lăsate de natură pentru relaxare să devină hidoase.”

Deşi am putea declara (la limită) ca fiind „un divorţ” şi dezicerea de muzica momentului, aşa cum a făcut domnul de mai sus, mai bine amintesc despre doamna Neva Hilliker din Chatsworth, Iowa. Aşa cum arată articolul citat mai sus, aceasta a depus în anul 1922 cerere de divorţ, spre uimirea soţului cu care era căsătorită de 10 ani. Doamna casei începuse să frecventeze ringurile de dans împreună cu două domnişoare pe care le avea în chirie. Şi, în timp ce ea se arăta mesmerizată de ritmurile jazz-ului, „suspinele saxofonului şi staccato-ul jazzului sincopat nu aveau nici un fel de efect asupra soţului”.

Ea voia să iasă în cluburile de jazz, el o cam obliga să rămână acasă, iar în timpul certurilor pe această temă s-a ajuns chiar la violenţă. Pasiunea pentru jazz s-a dovedit un bun motiv de divorţ pentru tribunalul din Iowa, aşa că doamnei Hilliker i s-a acordat câştig de cauză… şi custodia copilului.

În celălalt capăt al lumii, în Australia anului 1928, tot jazz-ul era pricina. Publicaţia Spokane Daily Chronicle consemna un alt caz printr-un titlu elocvent: „Jazz Divorce Causes Fuss”. Ştirea citează soţul „înşelat” cu noua pasiune muzicală: „Eram chiar fericiţi, până când pe soţia mea a apucat-o această dorinţă nestăvilită de a dansa. Pentru o vreme a devenit nebună-de-jazz”.

Dar, revenind la timpul prezent, astăzi motivele de divorţ s-au diversificat şi nu mai stârnesc atâta vâlvă. Cu toate acestea, dacă daţi o căutare pe google pe această temă veţi găsi motive de uimire. Şi motive de divorţ uimitoare – în acelaşi timp.

O să las deoparte ştirile cu iz de can-can şi o să mă rezum la motivele culturale de divorţ. Aşa am aflat că poţi divorţa pentru că – pur şi simplu – ţi-a plăcut foarte tare la un concert, pentru că nu împărtăşiţi aceeaşi pasiune pentru un autor sau pentru că soţului/soţiei nu i-a plăcut atât de mult filmul „Frozen” realizat de Disney.

Preconizez că lista motivelor ciudate invocate în tribunal o să se tot lungească: vor fi mereu trenduri, genuri muzicale sau pasiuni care să ne răscolească.

Pe pasionaţii de jazz îi avertizez să procedeze cu delicateţe dacă vor să meargă la concertele Lisa Simone şi Trilok Gurtu în acest week-end, la Bucharest Jazz Festival. Şi nu uitaţi că se apropie premiera „La La Land” (un film cu şi despre jazz care este deja favorit la Oscar). Şi romantismul exagerat, şi Emma Stone, şi Ryan Gosling pot deveni orcând motive clare de divorţ!
Vă las câteva dovezi aici:

La La Land Trailer

Trilok Gurtu la Saptak Annual Music Festival (2013)