Zoe Florescu Potolea, puștoaica de 13 ani, care a câștigat Cupa României la karting și care se aliniază cu cele mai bune nume masculine pentru a fi o elită în lumea Motorsport-ului românesc

Zoe Florescu Potolea:„ În alte țări, există școli dedicate sportivilor.”

Cum arată viața unei puștoaice care scrie istorie în karting și se aliniază cu băieții?

Îmi place viața din padoc. Am descoperit-o încă de la 7 ani când, împreună cu sora mea, am mers în prima noastră tabără de karting în Italia. Viața de padoc are ceva special care poate fi înțeles de pasionații de motoare, dar și de cei care iubesc natura, cărora le place să meargă cu cortul și de cei care mereu meșteresc câte ceva. Dacă-ți plac toate acestea, cumva te obișnuiești să fii înconjurat mai mult de băieți. Nu e ușor mereu, pentru că băieții au mereu tendința de „a se măsura”, bine și fetele se studiază și se compară una cu cealaltă, dar ele merg mai mult pe aspect. Băieții trag la forță. Eu sunt ambițioasă și competitivă, însă am mai mult de muncă decât băieții ca să fiu competitivă în pistă.

Ce se spune la școală despre tine, Zoe?

Cred că multora le place și se uită admirativ la mine și asta îmi place. Însă se mai spune și că degeaba sunt invitată la zile de naștere sau petreceri, că sigur nu pot veni, fiind plecată mai tot timpul. În ceea ce privește performanța la școală, simt că nu sunt mereu stăpână pentru că lipsesc destul de mult.

Ce părere au profesorii? Sunt înțelegători cu tine având în vedere că așa cum ai spus acum, tu în timpul anului școlar lipsești de la ore pentru că ești la campionate?

Acesta e un subiect sensibil pentru mine. Tocmai am ascultat un podcast cu David Popovici în care spunea cum profesorii lui sunt extraordinari, vin la concursuri, îl ințeleg și îl sprijină.  Cursele mele, fiind la cel mai înalt nivel, au loc mai mult în afara țării și deci, e dificil ca ei să poată veni. 

Știu că mama mea se agită foarte mult și încearcă să explice la școală situația mea. Din păcate, nu toți profesorii înțeleg, chiar dacă merg la o școală internațională. Adică înțeleg, însă așteptările lor sunt egale cu cele pe care le au de la colegii mei. Asta le spun și părinților mei: „OK, noi înțelegem, lipsește, dar programa merge mai departe.” Eu vreau să am performanțe la școală, dar un program mai flexibil de școală m-ar ajuta. Partea bună din pandemie a fost că am putut participa la ore de oriunde eram. Acum, însă, va fi și mai greu. Nu vreau nici să mă transfer la o școală internațională exclusiv online pentru că mi-ar lipsi contactul cu colegii. Familia mea și cu mine prețuim educația și este pe primul loc, însă îmi doresc să pot face și karting la cel mai înalt nivel. În alte țări, există școli dedicate sportivilor, care programează cursuri atunci când nu sunt competiții. În concluzie, aș vrea să lucrez cu profesorii mei pentru ore suplimentare și aș vrea să mi se permită să intru la cursuri online atunci când sunt în afara țării la competiții.

• 

Și dacă tot am amintit de ei, ce cuvinte dorești să le transmiți prin intermediul acestui material?

Aș vrea să le transmit că eu muncesc foarte mult la karting și că-i asigur că paddock-ul este o școală a vieții fantastică. Majoritatea piloților este din categoria „home schooled” și sunt în companie bună cu ei. Dacă întârzii cu proiectele sau nu știu anumite răspunsuri, mi-ar fi mai ușor dacă ar fi înțelegători. De multe ori sunt după niște zile grele de antrenamente, ajung la hotel și abia îmi țin ochii deschiși la masă și dacă mă apuc să fac ceva pentru școală, sunt sigură că nu poate ieși bine. Și astfel tot împing până prind un moment când sunt într-o stare mai potrivită să rețin ceva și să dau ceva de calitate din mine.

Zoe Florescu Potolea:„În sport am avut mai multe rezultate cu care mă pot mândri.”

Zoe, nu te-am întrebat unde studiezi și în ce clasă ești. Ce-mi poți spune?

Sunt la Verita International School care urmează programa britanică, fiind în Year 9, ultimul an din Middle School. Dacă aș fi fost la o școală românească, aș fi intrat acum în clasa a VIII-a, ceea ce ar fi fost dramatic, din ce aud de la alte familii prietene. Îmi place la Verita, este un loc special, liber, cu profesori și colegi din toate colțurile lumii. 

 Cum te împarți între activitățile școlare și pasiune?

Eu tot timpul încerc să ofer aceeași atenție școlii, în egalitate cu kartingul/sportul, și trebuie să recunosc că nu e deloc ușor. Înseamnă ore peste ora mea de culcare normală, petrecute studiind sau completând proiecte neterminate. Viața unui sportiv nu e ușoară.

Citește și: Andrei Panait, copilul minune care la șapte ani zboară pe circuit. Povestea campionului național la karting electric și a celui mai mic pilot al anului

Ușoară sau grea este viața unei fete în fața căreia primează să aibă rezultate foarte bune atât la școală, cât și în sport?

Este foarte greu, mai ales că rezultatele vin foarte greu în ambele. Totuși, aș tinde să spun că în sport am avut mai multe rezultate cu care să mă pot mândri, cum ar fi Cupa României câștigată de mine acum câteva luni sau selecția de finalistă din programul Girls on Track Rising Stars, care mă vă trimite la Ferrari Driver Academy în noiembrie. Și la școală am avut câteva momente frumoase, cu proiecte care au impresionat profesorii, dar încă nu am vreun premiu special. Mi-aș dori, de ce să nu recunosc!

• 

De cât timp guvernezi în jurul acestui sport, Zoe? Când a început povestea frumoasei tale escapade sportive?

Totul a început acum 6 ani când eu cu sora mea am mers în prima tabără de karting în Italia. Mama mea îl cunoștea pe Constantin Răileanu, fost pilot și un tip extraordinar. El organiza atunci prima lui tabără și cumva am inaugurat împreună fenomenul. Mie mi-a plăcut teribil pentru că mi se părea amuzant și plin de acțiune tot ce se întâmplă acolo, însă nu pot să spun că m-am îndrăgostit de kart din prima. A fost ceva ce s-a lipit de mine pas cu pas. 

Am tot mers în tabere după acel prim moment, și în Italia, și în România, însă abia în septembrie 2018 am concurat la prima mea cursă. În acest karting este imposibil să înțelegi ce înseamnă el, ca sport, dacă nu faci pasul către o cursă oficială. Este atât de complexă cursa și pregătirea ei, încât nu poți determina dacă poți face asta profesionist sau amator, decât aruncându-te în focul unei competiții oficiale.