Cum am descoperit, în zile lungi de vară, străzile animate din Bari, plajele cu ape turcoaz din Polignano a Mare sau faimoasele trulli din Alberobello și am admirat arhitectura barocă în Lecce sau istoria sculptată în calcar la Matera.
În jurul orei cinci după-amiaza, ora tradiționalului aperitivo pentru italieni, în Puglia lumina nu mai albește zidurile, ci pare că aruncă miere peste clădiri, cu Adriatica pe fundal. În orice anotimp am vizitat Bari și împrejurimile sale, dar mai ales vara, am încercat să savurez momentul acesta la o terasă de-a lungul falezei sau din cartierul vechi, cu un mocktail artizanal în față, cum vedeam că fac localnicii, ca să aflu și eu cum se simte viața când, în sfârșit, nu te mai grăbești. Locul m-a cucerit încet, dar pentru totdeauna, cu cadre ca dintr-un film italian și cu felul cum își conservă autenticitatea, rămânând încă prietenos cu bugetul turistului.
Bari, orașul unde viața se trăiește în stradă
De obicei, o escapadă în sudul Italiei începe cu poarta sa de intrare – Bari, un oraș care nu se ascunde în spatele fațadelor fastuoase, ci dimpotrivă, își etalează splendorile în plină stradă.
În centrul istoric, Bari Vecchia, totul e la vedere. Pe Via Arco Basso, cunoscută și ca Strada delle Orecchiette și devenită un adevărat reper al orașului, am trecut printre bătrâne nonne care modelau hipnotic, chiar pe stradă, aluatul pentru pasta fresca, așezate la mese de lemn, în miros de rufe proaspăt spălate și parfumate cu lavandă, de sos de roșii care fierbe și de focaccia barese abia scoasă din cuptor.
Bari are un vibe deopotrivă poetic și relaxat, iar ca să simt din plin atmosfera, la apus, pe Lungomare, când malul apei se transformă într-un uriaș cocktail bar, m-am strecurat de-a lungul zidurilor falezei printre tinerii gălăgioși, privind spectacolul Vespelor și clădirea pe piloni, în stil Art Nouveau, a Teatrului Margherita, transformat în spațiu de artă contemporană. Una vera serata italiana!
Polignano a Mare, poezie și plajă
La 30 de minute cu trenul spre sud, de-a lungul coastei, Polignano a Mare își întâmpină vizitatorul cu turcoazul mării și clădirile sale albe, suspendate pe stâncile calcaroase. Pare să fie chiar imaginea-clișeu pe care o ai în minte când visezi la vara italiană.
Am preferat să explorez orașul la primele ore ale dimineții, înainte ca soarele să-l ia în stăpânire. Am început cu un caffè speciale (espresso cu coajă de lămâie, amaretto și frișcă) și am continuat cu Vicolo della Poesia, locul pe care toți se înghesuie să-l fotografieze pentru treptele și zidurile acoperite de versuri, pictate manual de artistul Guido il Flâneur, care se stabilea aici în anii ’80 și rămânea până la finalul vieții, în 2024.
După prânz, pe plaja Lama Monachile, prinsă între două faleze uriașe, am privit curajoșii sărind în apă de la înălțime, oricând îmi ridicam privirea din cartea luată cu mine. Cam asta înseamnă slow living în sudul Italiei.
Plajele sălbatice din Salento
Vara, în Puglia ai acces la plaje pentru toate gusturile. Diversitatea contrastelor face regiunea specială. Pe de-o parte, sunt stâncile Adriaticii, atât de atrăgătoare pentru pasionații de snorkeling; pe de alta, în sudul extrem, la Salento, găsești Maldivele Italiei (Maldive del Salento), cu nisip alb, fin și ape atât de limpezi, încât bărcile par că plutesc în aer.
Spre deosebire de alte riviere europene, unde plajele sunt sufocate de zgomot, zonele protejate din Salento păstrează fâșii de nisip ascunse în spatele pădurilor răcoroase de pini. Ziua ideală în stil dolce far niente? Să vii pe plajă devreme, să citești în voie, să iei un prânz lung la o osteria din apropiere și să pleci când soarele apune.
Alberobello, povestea trullilor
Dacă lași coasta în urmă și înaintezi spre pitoresca Valle d’Itria, peisajul te poartă într-un basm arhitectural. Alberobello, faimos pentru căsuțele unice din piatră albă, cunoscute ca trulli, cu acoperișuri conice, este patrimoniu UNESCO și o atracție extrem de populară.
Fiind asaltat de turiști, am avut impresia că își păstrează magia mai ales dincolo de zona comercială principală, numită Rione Monti, mai exact în cartierul Aia Piccola, unde localnicii încă trăiesc în căsuțele lor albe. Pierzându-mă printre ele la lăsarea serii, când cerul căpăta nuanțe violet, i-am văzut cum își scot scaunele în fața ușilor, să schimbe o vorbă și să prindă răcoarea brizei. Un spectacolul stradal pe care nu vrei să-l ratezi!
Matera, timpul încremenit în piatră
Matera se află, de fapt, dincolo de granița regiunii, în Basilicata, dar parcă o călătorie în Puglia nu ar fi completă fără să o vizitezi. Cunoscut ca unul dintre cele mai vechi orașe locuite continuu din lume, ți se dezvăluie mai degrabă ca o operă de artă, sculptată în stâncă de calcar.
Cartierele istorice, numite Sassi, formează un labirint de peșteri, biserici și terase suprapuse. Iar după-amiaza târziu, când lumina apusului lovește piatra cenușie, întregul oraș pare de aur. La finalul zilei, când s-au aprins primele lumini, m-am oprit la o terasă de unde să pot vedea întreaga vale.
Lecce, Florența Sudului
Coborând în peninsula Salento, peisajul se schimbă din nou și lasă loc eleganței aristocratice din Lecce. Supranumit Florența Sudului, acesta atrage prin arhitectura barocă unică, ridicată dintr-o piatră locală gălbuie, extrem de fină (pietra leccese), care strălucește cald sub soarele verii.
Lecce are un aer complet diferit de satele de coastă; este rafinat, cu un vibe cultural. Aici, m-am plimbat prin Piazza del Duomo, am admirat detaliile care împodobesc Basilica Santa Croce, am intrat în buticurile care vând haine de in și într-o cafenea, pentru un caffè leccese – espresso cu gheață și lapte de migdale, despre care auzisem că ar fi băutura verii.
Iar după ce înconjori vechiul amfiteatru roman, dacă te încumeți, poți degusta la prânz carne de cal – ingredientul de bază din pezzetti di cavallo, tradiționalele bucățele de carne în sos de roșii. Nu le-am testat.
Savoare italiană: simplitate și gust
În Puglia, mâncarea este un fel de religie, devotată ingredientelor locale, proaspete și pline de gust. Bucătăria îți e e descrisă drept cucina povera (bucătăria săracă), iar farmecul preparatelor stă în simplitate.
Țin minte mesele cu burrata proaspătă, stropită cu ulei de măsline, cu focaccia barese cu roșii zemoase, cu panzerotti – un fel de gogoși sărate, umplute cu mozzarella, savurate fierbinți pe stradă, cu fructe de mare, uneori servite chiar în porturile pescărești, sau cu pizza și paste – mereu după rețete cu puține ingrediente, care dau acel gust autentic italian.
Short list
Unde să stai? Dacă vrei confort și acces rapid la întreaga zonă, optează pentru hotelurile din centrul orașului Bari. Hotel Boston, la nici 10 minute pe jos de Bari Vecchia, de Lungomare și de gara centrală, cu un mic dejun bogat pentru dimineți leneșe și o stație de autobuz spre aeroport la doar 50 de metri, a fost alegerea mea la ultima vizită. Dacă preferi, în schimb, să fii în mijlocul naturii și nu eviți să închiriezi o mașină, te poți caza la o masseria înconjurată de măslini, în afara orașului, de altfel o alegere tot mai populară pentru turismul sustenabil.
Shopping address: Spazio Murat, în Piazza del Ferrarese, trece drept epicentrul artei contemporane în Bari. Situat chiar la intrarea în centrul vechi, este un hub de design și arte vizuale și include un design store.
Dinner extravaganza: Pentru experiențe culinare memorabile, completate de o panoramă de efect, poți alege Polvere din Stelle, un restaurant tip rooftop, cu un meniu rafinat, vegetarian sau bazat pe fructe de mare.
Cam atât din Puglia. Dacă ai remarcat că pe lista mea nu se regăsește Ostuni, orașul alb, este pentru că încă nu l-am vizitat. Dar include-l în intinerariul tău, dacă ajungi în sudul Italiei, vara asta. Buon viaggio!
Foto principală: Nano Calvo / VWPics / Profimedia
