Dacă ar fi să aleg un singur element în jurul căruia să centrez întreaga colecție, acela ar fi costumul.
Pentru sezonul de toamnă-iarnă 2026-2027, Sarah Burton continuă să aducă o viziune nouă la Givenchy prin tailoring, unul dintre punctele centrale: costume cu croieli double-breasted, umeri accentuați, cămăși și cravate care păstrează aproape intact ideea garderobei masculine. Noutatea stă tocmai între cele două lumi, care ajung să coincidă: masculin și feminin. Nu mi se pare că Burton feminizează costumul clasic, ci îl lasă să-și păstreze caracterul androgin și intervine prin siluetă, styling și detalii.
Aici apar diferențele. Sacourile sunt tăiate și ajustate în jurul corpului, uneori cu talia accentuată sau cu volume care urmăresc șoldurile, în timp ce alte siluete rămân aproape intenționat drepte. Reverele capătă proporții mai puternice, gulerele devin un element de styling în sine, iar cămașa nu mai este doar piesa de sub sacou: este întoarsă, deconstruită sau lăsată să devină centrul look-ului. Și accesoriile contribuie: cravatele, butonii, cerceii supradimensionați, mănușile și bijuteriile transformă un costum care ar putea aparține foarte ușor garderobei masculine într-o imagine complet diferită.
A fost și momentul în care s-a simțit cel mai clar personalitatea lui Burton. Înainte de Givenchy, designerul și-a construit „limbajul” stilistic și vizual timp de peste două decenii la Alexander McQueen, iar pasiunea ei pentru croielile clasice își are rădăcinile în stilul tradițional britanic. Dar mi se pare că, la Givenchy, această disciplină nu este folosită pentru a reproduce un costum clasic. Totuși, schimbarea mi se pare una spectaculoasă la prima vedere. Într-adevăr, costumul este în continuare costum: aceeași structură și aceeași precizie. Însă, se schimbă ceea ce se întâmplă în jurul lui.
Aici, mâna lui Burton începe să se întâlnească cu istoria modei. Mă gândesc la Katharine Hepburn, care a făcut din pantalon și din costumul cu croială masculină o extensie a imaginii sale, sau la Marlene Dietrich, pentru care tuxedo-ul a devenit una dintre cele mai memorabile forme de glamour.
Nu a schimbat costumul, ci perspectiva din care îl privim
În cazul amândurora, masculinul nu însemna o renunțare la feminitate, ci o altă formă a ei. Burton preia aceeași regulă, dar o aduce în prezent: nu mai este vorba despre o femeie care „împrumută” hainele unui bărbat, ci despre o garderobă în care codurile masculine și feminine există simultan, fără ca unul să îl anuleze pe celălalt.
Poate tocmai de aceea costumele sunt atât de importante în această colecție. Burton nu încearcă să inventeze un nou costum. Doar îl transformă și îl privește ca pe un obiect aproape perfect în forma lui originală și intervine acolo unde contează: în proporții, în construcție, în styling și în felul în care este purtat.
Poza principală: Agence / Bestimage / Profimedia
