Bufeuri, nopți nedormite și senzația că nu ne mai recunoaștem. Când merită să discutăm cu medicul despre terapia hormonală?
Ne trezim des noaptea, suntem mai irascibile sau ne pierdem ușor răbdarea și, uneori, ne găsim cu greu cuvintele. Punem totul pe seama oboselii, a stresului sau a unei perioade aglomerate. Atunci când apar bufeurile, schimbările de dispoziție ori kilogramele în plus, începem să ne gândim la menopauză. Apoi apare și resemnarea: probabil că așa trebuie să ne simțim de acum încolo.
Menopauza este firească, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm orice disconfort care o însoțește. Există soluții, iar terapia de substituție hormonală este una dintre ele. Cui i se potrivește, ce beneficii poate avea și ce riscuri presupune? Poate crește riscul de cancer de sân? Sunt întrebări care ne frământă pe multe dintre noi, încă dinainte să ajungem la medic.
Am discutat cu dr. Alina Dascălu, medic primar obstetrică-ginecologie, despre opțiunile pe care le avem și despre ce ar trebui să lămurim în cabinet înainte de a începe o astfel de terapie.
„Nu mă mai recunosc.” Schimbările nu încep întotdeauna cu bufeurile
Merităm să ne simțim bine în toate etapele vieții noastre, inclusiv în perioada menopauzei. Și nu, nu doar bufeurile ne dau bătăi de cap, spune medicul. Ceața mentală, tulburările de memorie, iritabilitatea și insomniile sunt greu de suportat. Uneori nici nu ne dăm seama că aceste simptome pot avea legătură cu schimbările hormonale și le punem pe seama oboselii.
„De multe ori vin paciente și-mi spun: «Nu mă mai cunosc, nu mă mai recunosc, nu știu ce se întâmplă cu mine». Asta în condițiile în care menstruația vine regulat și, din cauza aceasta, pacientele nu-și dau seama de multe ori că este vorba de o variație hormonală. În perimenopauză, schimbările hormonale pot afecta somnul, dispoziția și concentrarea chiar înainte să apară modificări evidente ale ciclului menstrual. În timp, menstruațiile pot deveni neregulate: vin mai des sau mai rar, sunt mai abundente sau mai reduse cantitativ”, explică dr. Dascălu.
Aceleași simptome, nevoi diferite
Terapia hormonală înlocuiește o parte din estrogenul pe care organismul îl produce în cantități tot mai mici și poate reduce bufeurile și transpirațiile nocturne. Schema se alege împreună cu medicul, în funcție de simptome și de istoricul medical.
Suntem tot mai curioase să înțelegem acest tip de terapii, citim despre ele și vrem să știm ce pot face pentru noi. Niciodată însă nu trebuie să apelăm la terapia de substituție hormonală fără ghidajul medicului și fără evaluarea și investigațiile pe care ni le recomandă. Fiecare dintre noi este unică, iar tratamentul trebuie ales în funcție de simptomele, nevoile și istoricul nostru medical.
„Ca să personalizezi un tratament, trebuie să cunoști organismul femeii din fața ta atunci când vine la medic. Tratamentul se stabilește cu dozele care se potrivesc fiecăreia, mai ales în perimenopauză. În această perioadă, la premenopauză nu sunt hormonii scăzuți la minimum, din contră, variază. Poți să ai un estrogen corect, un progesteron scăzut și atunci este o dominanță estrogenică, iar simptomatologia e furtunoasă. Deci trebuie să știi exact ce-i lipsește, să completezi ceea ce are nevoie, nu trebuie să pui standard la toată lumea aceleași doze, aceiași hormoni”, spune medicul.
Analizele pot face parte din această evaluare, dar nu toate femeile au nevoie de aceleași investigații sau de dozări hormonale. Medicul decide ce este relevant în fiecare caz.
„Se crease un mit: că, dacă faci tratament de substituție hormonală, vei face cancer de sân”
„E adevărat? Există riscul de cancer?”
Ani la rând, teama de cancer de sân a cântărit greu în decizia de a începe terapia hormonală, inclusiv pentru femeile cărora simptomele menopauzei le afectau viața de zi cu zi.
„Se crease un mit: că, dacă faci tratament de substituție hormonală, vei face cancer de sân. Era ca un bec roșu care se aprindea în mintea fiecărei persoane atunci când medicul îi explica acest tratament”, spune dr. Alina Dascălu.
Rezultatele unui studiu publicat în 2002 au alimentat aceste îngrijorări. Analizele ulterioare au permis o evaluare mai nuanțată, iar în februarie 2026, FDA a aprobat modificarea avertismentelor pentru șase produse destinate terapiei hormonale. Modificarea avertismentelor nu înseamnă că riscurile au dispărut. Ele trebuie discutate în funcție de tratament și de istoricul fiecărei femei.
În cazul femeilor care au sau au avut cancer de sân, există restricții importante privind terapia de substituție hormonală, mai ales dacă tumora este hormonodependentă. Din păcate, amintește dr. Alina Dascălu, boala poate apărea și la 30 sau la 40 de ani. Terapia hormonală sistemică nu este, în general, recomandată în aceste situații. Asta nu înseamnă însă că femeile trebuie să rămână fără ajutor pentru simptomele menopauzei. Soluțiile se aleg împreună cu ginecologul și oncologul, în funcție de istoricul bolii și de tratamentele urmate.
Geluri, plasturi și hormoni bioidentici
Dr. Alina Dascălu vorbește și despre formele de administrare a estrogenului: prin piele, folosind geluri sau plasturi, ori prin intermediul mucoaselor. În cabinet putem lămuri ce presupune fiecare variantă și care ni se potrivește.
Și cum se administrează aceste terapii? Cu siguranță am vrea, dacă se poate, să evităm injecțiile. Există și alte variante. Pentru administrarea estrogenului prin piele avem la dispoziție diferite tipuri de geluri și plasturi care ușurează modul de administrare.
Dr. Alina Dascălu menționează, printre formele de administrare prin mucoase, ovulele vaginale și anumite preparate sublinguale. Progesteronul poate fi administrat și vaginal, în funcție de produsul prescris și de schema recomandată.
Pe lângă modul de administrare, ne putem întreba și ce fel de hormoni conține tratamentul. Medicii ne vorbesc astăzi și despre hormoni bioidentici. „De ce li se spune bioidentici? Pentru că au o formulă chimică identică cu cea a hormonilor umani. Și atunci corpul îi recunoaște ca fiind ai lui”, explică dr. Alina Dascălu.
Starea de bine se urmărește în timp
„După ce sunt instruite, pacientele fac tratamentul și sunt evaluate la trei luni, la șase luni, depinde de caz, pentru că fiecare pacientă poate să aibă și alte boli asociate și trebuie să ții cont și de urmărirea acestor boli”, explică medicul.
În funcție de afecțiunile existente, medicul poate colabora cu un cardiolog, un neurolog sau un reumatolog. „După o vârstă trebuie să ții cont de toate modificările care apar în organism, odată cu trecerea anilor”, subliniază dr. Alina Dascălu.
Sigur că ne putem întreba ce se întâmplă dacă o pacientă se simte bine o vreme cu terapia de substituție hormonală, dar, la un moment dat, începe să se simtă din nou rău. Aceste situații sunt posibile, spune medicul. Nu înseamnă neapărat că terapia nu mai este eficientă. Este însă nevoie de o reevaluare, pentru a vedea ce s-a schimbat și ce soluții există.
„În cazul tratamentului aplicat pe piele, trebuie verificat și locul de administrare, pentru că acesta poate influența absorbția. Uneori, ceea ce pare o scădere a eficienței tratamentului poate ține de modul în care este aplicat. Sau este vorba de o modificare în organism. De exemplu, mi s-a întâmplat de multe ori să găsesc paciente cărora le varia TSH-ul, adică aveau o problemă cu tiroida, sau care au fost diagnosticate cu Helicobacter. În astfel de situații, trebuie să verificăm dacă și cum este influențată eficiența tratamentului. Trebuie văzut ce s-a întâmplat, nu să presupunem imediat că tratamentul care a funcționat o perioadă nu mai este potrivit. Trebuie să vezi ce s-a modificat în organismul femeii”, explică dr. Dascălu.
Suplimentele nu se iau după ureche
O altă discuție pe care merită să o avem cu medicul privește suplimentele. Nici acestea nu trebuie luate după ureche, pentru că, în anumite situații, pot face mai mult rău decât bine. Dr. Dascălu povestește că a întâlnit o pacientă care, fără să ia suplimente, avea deja un nivel al vitaminei D spre limita superioară. Administrarea unei doze suplimentare nu era, așadar, necesară. „Fiecare supliment face ceva în organism, dar, repet, nu se potrivesc toate pentru toată lumea la fel”, subliniază medicul.
Mai bine, pentru mai mult timp
Și dacă decidem, împreună cu medicul, să începem terapia de substituție hormonală, cât timp o putem urma? Nu există o durată potrivită pentru toate femeile și nici o vârstă la care tratamentul trebuie oprit automat. El poate fi continuat pe termen lung, atât timp cât beneficiile justifică riscurile, cu reevaluări periodice.
Dr. Alina Dascălu pune accentul pe calitatea vieții și pe dorința de a rămâne active odată cu trecerea anilor. Terapia nu ne menține însă organismul „ca la 40 de ani” și nu poate promite „tinerețe fără bătrânețe”. Ameliorarea simptomelor poate face viața de zi cu zi mai ușoară, dar tratamentul nu înlocuiește grija pentru alimentație, somn și mișcare.
„E foarte important nu numai să facem tratament de substituție, ci și să avem un stil de viață corect: să mâncăm cât de cât sănătos, să reducem zahărul – dacă am putea să-l eliminăm de tot, ar fi extraordinar de bine – și făinoasele, care nici ele nu ne ajută prea mult. Și să facem mișcare. Mișcare, sport, exerciții cu greutăți ar fi ideal, dar măcar mișcare. Din experiența mea, din ceea ce observ la paciente, în momentul în care se simt bine, încep să slăbească, le e drag să facă sport, chiar simt nevoia să se miște. Își schimbă astfel viața și stilul de viață nu neapărat forțat, ci pentru că așa simt să o facă”, spune medicul.
Așadar, terapia hormonală poate ameliora simptomele menopauzei, dar alegerea și continuarea ei cer o evaluare individuală. Contează ce ne supără, ce alte probleme de sănătate avem și cum răspundem la tratament. Nu trebuie să așteptăm ca nopțile nedormite, bufeurile sau iritabilitatea să devină imposibil de suportat pentru a cere ajutor. Putem începe prin a-i spune medicului ce s-a schimbat și ce ne-am dori să putem face din nou fără disconfort.
Foto principală: Natallia Krechka / Alamy / Profimedia
