Unele parfumuri le păstrăm pentru noi. Altele ne păstrează aproape oamenii dragi.
Diana Iordache este fondatoarea The Sense of Beauty Gallery, o galerie dedicată bijuteriei contemporane de autor, și actriță. A lucrat ca model și stilist, apoi a petrecut aproape 20 de ani la L’Oréal, într-o carieră internațională care a purtat-o prin România, Grecia și Franța. A deschis galeria în Olanda, iar acum locuiește din nou la Paris, unde își împarte timpul între bijuterii și rolurile din filme și seriale.
De unele parfumuri ne atașăm atât de mult, încât vestea că nu se mai produc ne face să folosim cu grijă ultimele picături. Nu ne temem să pierdem doar o esență, ci și ceva din viața pe care am trăit-o purtând-o. Diana Iordache cunoaște bine sentimentul acesta. Am invitat-o să ne povestească despre parfumurile care au însoțit-o de-a lungul anilor și, mai întâi, despre drumurile care au adus-o astăzi la Paris.
Ai trecut de la modă la industria cosmetică, apoi la bijuterie contemporană și actorie. Cum s-au legat toate aceste etape și cum arată viața ta acum, la Paris?
Sunt una dintre acele persoane care au avut curajul să înceapă o a doua viață profesională. Mi-am început cariera în lumea modei, ca model și stilist pentru revista Exces, iar apoi am intrat în industria cosmetică, unde am petrecut aproape 20 de ani în cadrul L’Oréal, într-o carieră internațională care m-a purtat prin România, Grecia și Franța. Au fost ani care m-au format profesional și uman și care m-au învățat ce înseamnă excelența, creativitatea și atenția la detalii.
După această etapă, am ales să urmez o altă pasiune și m-am mutat în Olanda, unde am fondat The Sense of Beauty Gallery, o galerie dedicată bijuteriei contemporane de autor. Bijuteria a fost întotdeauna mai mult decât un obiect pentru mine – este o formă de artă și de exprimare, iar galeria reflectă această convingere și astăzi.
În paralel însă, exista o pasiune care nu m-a părăsit niciodată: actoria. Totul a început acum mai bine de douăzeci de ani, la Paris, când m-am înscris la un curs de teatru doar pentru a-mi îmbunătăți vorbitul în public. Fără să-mi dau seama atunci, acel curs avea să-mi schimbe viața. Am continuat să studiez teatrul și actoria în fiecare țară în care am locuit, iar în Atena am urmat trei ani de studii de actorie, obținând diploma de actor.
Astăzi, destinul m-a adus din nou la Paris, locul unde această poveste a început. De un an locuiesc aici și îmi împart timpul între dezvoltarea galeriei și cariera mea de actriță, căreia mă dedic în totalitate. Am avut deja bucuria de a juca în scurtmetraje, lungmetraje și seriale internaționale, iar fiecare proiect îmi confirmă că am făcut alegerea potrivită.
Privind în urmă, îmi dau seama că fiecare etapă a vieții mele a fost legată de aceeași dorință: aceea de a crea, de a spune povești și de a aduce emoție, fie prin frumusețea unui obiect, fie printr-un personaj pe ecran.
Care a fost primul tău parfum?
Primul meu parfum a fost L’Eau d’Issey de Issey Miyake. Cred că eram încă în liceu când l-am primit cadou. La vremea aceea mi se părea un parfum aproape inaccesibil, sofisticat, venit dintr-o altă lume. Nu-mi mai amintesc cine mi l-a oferit, dar îmi amintesc perfect senzația pe care am avut-o când l-am descoperit. Era ceva complet diferit de tot ce mirosisem până atunci.
„Când simt acest parfum, nu mă întorc doar la primul meu parfum, ci și la mama”
Dar ceea ce îl face cu adevărat special pentru mine este altceva. Mama mea, care avea un simț al mirosului extraordinar și era extrem de exigentă când venea vorba de parfumuri, s-a îndrăgostit pe loc de el. A devenit parfumul ei pentru tot restul vieții. De fiecare dată când voiam să-i fac un cadou și alegeam L’Eau d’Issey, știam că îi voi aduce o bucurie autentică. Nu s-a plictisit niciodată de el.
Astăzi, când simt acest parfum, nu mă întorc doar la primul meu parfum, ci și la mama. A devenit o amintire olfactivă foarte puternică, un parfum care spune o poveste despre noi două și despre un gest simplu care s-a transformat, în timp, într-o tradiție plină de afecțiune.
Ce parfum îți amintește de o prietenă apropiată?
Terre d’Hermès. Este parfumul Cristinei, cea mai bună prietenă a mea, pe care am cunoscut-o în anii în care locuiam la Atena. De atunci am rămas nedespărțite și, de multe ori, spunem că suntem mai degrabă două surori decât două prietene.
Cristina este o adevărată pasionată de parfumuri. Are o colecție impresionantă și descoperă mereu arome noi, dar, indiferent câte parfumuri încearcă, se întoarce întotdeauna la Terre d’Hermès. Pentru mine, acesta este pur și simplu mirosul ei. Dacă îl simt undeva, primul gând este la Cristina.
Avem și o glumă între noi. Eu îi spun mereu: „Tu chiar ce faci cu toate parfumurile astea, le bei?”. Pentru că termină sticlele într-un ritm incredibil. Iar ea mi-a spus într-o zi, foarte serioasă și foarte amuzantă în același timp: „Când o să mor, să ai grijă să fiu foarte bine parfumată”. Eu i-am răspuns: „Bine, dar depinde cine pleacă prima. Dacă plec eu, să mă acoperi cu bijuterii”.
E genul nostru de umor, puțin macabru, dar plin de afecțiune. Iar de fiecare dată când simt Terre d’Hermès, mă gândesc la ea, la râsetele noastre și la prietenia care ne leagă de atâția ani.
Ce parfum ți se potrivește cel mai bine acum?
Unul dintre parfumurile de care sunt cel mai atașată este Amour Nocturne de L’Artisan Parfumeur. Din păcate, nu se mai produce. Mai am puțin din el și îl folosesc foarte rar, aproape că îl economisesc, pentru că știu că, odată terminat, nu îl voi mai putea înlocui.
Cred că acesta este unul dintre lucrurile care mă întristează în lumea parfumurilor de astăzi. Casele de parfum lansează permanent arome noi, colecții noi, ambalaje noi, iar ritmul este atât de rapid, încât multe parfumuri dispar după doar câțiva ani. Iar atunci când te îndrăgostești cu adevărat de unul dintre ele, există riscul să nu îl mai găsești niciodată.
Am impresia că am pierdut puțin din relația pe care oamenii o aveau odinioară cu un parfum. Acum 30 sau 40 de ani, fiecare mare casă avea câteva parfumuri emblematice care au rămas în istorie. Poate că nu mai sunt toate în tendințe, dar încă există și continuă să spună o poveste. Oamenii le asociază cu o epocă, cu anumite femei sau anumiți bărbați, cu propriile lor amintiri.
Astăzi avem, fără îndoială, mai multă diversitate și mai multe opțiuni ca niciodată. Dar, în același timp, cred că este mai greu să construim o relație de durată cu un parfum, tocmai pentru că multe dintre cele pe care ajungem să le iubim dispar înainte să devină parte din viața noastră.
Mirosul pe care ai vrea să îl regăsești într-un parfum, dar pe care nu l-ai descoperit încă.
Dacă este un lucru pe care îl caut aproape întotdeauna într-un parfum, acela este senzația de curat. Îmi plac parfumurile care îmi amintesc de pielea unui bebeluș, de lenjeria proaspăt spălată, de ceva pur și liniștitor. Nu caut neapărat un parfum care să impresioneze, ci unul care să mă facă să mă simt bine în pielea mea.
„Cred că evoluăm, iar odată cu noi evoluează și felul în care percepem mirosurile”
Unul dintre parfumurile care îmi oferă mereu această senzație este Chloé. L-am descoperit cu mulți ani în urmă și, surprinzător, încă îmi place la fel de mult. Tocmai pentru că are această prospețime și această eleganță discretă, nu simt că s-a demodat pentru mine. Încă mă bucur de el și încă îmi place să îl port.
În același timp, îmi dau seama că gusturile mele s-au schimbat mult de-a lungul anilor. În adolescență eram atrasă mai degrabă de parfumurile fructate și dulci. Astăzi mă regăsesc în parfumuri cu mai multă profunzime – note lemnoase, oud, tuberoză, mosc. Cred că evoluăm, iar odată cu noi evoluează și felul în care percepem mirosurile.
De aceea mi se pare atât de fascinant atunci când un parfum reușește să treacă testul timpului. Nu doar pentru că rămâne relevant, ci pentru că reușește să ne însoțească în diferite etape ale vieții, chiar și atunci când noi înșine ne schimbăm.
Foto: Dimitris Maofis, arhiva personală
