Uneori, trăsăturile care ne definesc pot fi descrise în câteva rânduri. Alteori, sunt de ajuns câteva cuvinte scrise de tata pe un bilețel.
Mulți dintre noi o știm pe Andreea Berecleanu de la TV, prezentând cu profesionalism jurnale de știri. Însă, atunci când ai ocazia să o întâlnești, îi descoperi naturalețea, umorul fin și un fel direct de a fi. Am invitat-o să răspundă câtorva întrebări despre viața sa, dincolo de lumina reflectoarelor. Am descoperit o colecționară pasionată, o iubitoare de vintage și de plimbări, la pas, prin Paris.
De curând te-ai implicat în proiectul editorial Life.ro, relansat sub semnătura ta, care va cuprinde și o revistă tipărită, și o serie de interviuri la Prima TV. Ce te-a convins să intri în acest proiect?
Cunoșteam produsul, l-am urmărit încă de la apariție, acum 10 ani. Mi-au plăcut mereu poveștile din Life, jurnaliștii care au scris aici de-a lungul timpului. Ar fi fost păcat să nu meargă mai departe, alături de oameni care au aceleași valori când vorbim de presă scrisă sau glossy. Iar Tana Pazara, cea care a propus acest proiect, este un profesionist în publishing; ea a conturat revista online și a condus-o pe o perioadă de 10 ani. Așadar, nu pornim de la zero. Alături de Mara Coman, actual redactor-șef, de Orlando Nicoară, cu care sunt în acest parteneriat, și de actuala echipă formată, revista este pe mâini bune.
Ce aduce nou Life.ro?
Aduce glam, expertiză și opinii avizate în domenii diverse. Are și o poziție diferită pe piața media, fiind parte dintr-un ecosistem care cuprinde televiziune, print, conferințe și o gală anuală.
Cât de plin e programul tău acum, având în vedere că ai și știrile, pregătești o nouă emisiune și că ești atât de implicată în Life.ro?
Până apare primul număr și se definitivează echipa, voi fi implicată îndeaproape. Îmi fac timp pentru acest proiect în mod prioritar, tocmai pentru că celelalte zone de comunicare sunt deja stabile și mature.
Ce însemna pentru tine succes la 20 de ani? Dar acum?
Muncă, constanță, seriozitate, dorința de a veni mereu cu ceva nou și exclusiv. Și acum înseamnă exact același lucru ca atunci.
În ce perioadă a vieții tale te-ai simțit cel mai bine?
Personal, am avut multe satisfacții, dar cele mai puternice emoții au venit din partea copiilor. Apoi au fost satisfacțiile profesionale – când am aflat că făceam audiență, indiferent de jurnalul pe care îl prezentam. Sau că studiile făcute la nivel național m-au plasat mereu în top trei cei mai serioși și îndrăgiți prezentatori de știri. Și, în același context profesional, toate interviurile și știrile realizate pe teren, în postura de reporter, când am ales să plec din platou pentru o știre.
Ai avut vreodată o nereușită, un eșec care s-a transformat ulterior într-un succes?
Poate că da, dar nu-mi amintesc.
Pe cine suni când ești tristă?
Pe mama.
Ce porți când nu știi cu ce să te îmbraci?
O fustă plisată.
Pe ce obiect din garderobă ai cheltuit mulți bani?
Pe bijuterii vintage.
Ce colecționezi?
Tablouri.
Ce cadou te-a bucurat cel mai tare? De la cine l-ai primit, cu ce ocazie?
O, sunt foarte multe, e greu de ales și puțin nedrept. Dar, ca să vă dau un exemplu, un cadou superb a fost o pereche de cercei vintage din partea prietenilor, când am împlinit 50 de ani.
Spune-ne un sfat primit în copilărie care ți-a fost de folos la maturitate.
„Nu uita! Orice clipă irosită se va răzbuna!” Pare un mesaj dur în zilele noastre, dar pe mine m-a ambiționat ca tânără adultă. A fost lăsat de tata pe biroul meu. Îl scrisese el, pe un post-it.
Care e mâncarea de care nu te saturi niciodată? Cine o pregătește sau în ce restaurant o găsești?
Lapte de pasăre făcut de mama. Île flottante mâncat la Paris în câteva locuri. Și tot la Paris, pui de baltă „en persillade”.
Cum arată diminețile tale?
Ele încep devreme, la povești și cafea alături de soțul meu. Apoi, el merge către pacienți, iar eu către joburile mele.
Ce faci când ești foarte stresată?
Încerc să mă calmez singură. Ies în aer liber și respir adânc preț de câteva minute.
Ce carte te-a marcat?
Depinde de vârstă. Decameronul, pentru că am citit-o prea devreme (am găsit cartea în bibliotecă și am ascuns-o sub pernă în fiecare noapte până am terminat-o), iar mai târziu, evident, multe și diferite. Să zicem Margaret Mazzantini – Nimeni nu se salvează singur, Woody Allen – Apărarea invocă nebunia. Cam tot ce a scos Amélie Nothomb, inclusiv ultima apariție L’Adolescence du perroquet (Adolescența papagalului). Iar dintre clasici: Proust, Camus, Oscar Wilde.
Care e plăcerea ta vinovată?
Alunele.
„Când sunt singură acasă, citesc. Îmi aleg un film. Am răbdare”
Când ai plâns ultima dată și de ce?
Plâng adesea la filme sau când povestesc ceva ce mă emoționează.
Spune-mi o glumă la care râzi de fiecare dată.
„Nu mi te imaginam deloc așa în realitate! Arăți mult mai bine decât la televizor!” Asta aud adesea. Pentru mine este ca o glumă, tocmai pentru că eu mă percep la fel, indiferent de situație. Și totuși, există o mare diferență atât fizică, cât și de atitudine, între Andreea de pe ecran, în postura de prezentator de știri, și Andreea în realitate, mai volubilă, mai glumeață, directă de la prima interacțiune și mereu cu replică. Și de obicei răspund: „Atât de rău arăt la TV?”
Ce ai vrea să schimbi la tine?
Momentele de naivitate în raport cu lumea înconjurătoare.
Care este acea temere a ta pe care ai reușit să o depășești?
Berbecii sunt prea copii ca să se teamă!
Ce faci când ești singură acasă?
Citesc. Îmi aleg un film. Am răbdare.
Dacă mâine ai putea pleca undeva, oriunde, care ar fi destinația și de ce?
Paris. Pentru toate plimbările mele cu Constantin.
Foto: Arhiva personală
