fbpx

Căutare

Share this article

Alexandru Lăpuşan conduce Zitec, companie românească care oferă soluţii software complexe, la comandă, pentru clienţi din întreaga lume şi care a avut anul trecut o cifră de afaceri de 4,5 milioane de euro, în creştere cu 40%. Am fost curioşi să aflăm cum te relaxezi când activezi pe patru continente, într-un domeniu mereu efervescent, dar şi care sunt provocările şi oportunităţile pe care Lăpuşan le vede pe piaţa de profil de la noi. Soluţiile şi opiniile directorului general Zitec sunt consemnate în acest interviu.

Înainte să vorbim de business, aş vrea să ştiu cum vă încărcaţi bateriile după o zi grea la birou?

Alături de familie, ne aşezăm cu toţii pe canapea şi ne uităm la câte un episod preferat din serialele favorite, fie de SF sau de desene animate. Tocmai am terminat ultimul sezon din Gravity Falls. Ne uităm şi la Star Trek sau alte filme SF din zona de vârstă a copiilor (de 9 şi 7 ani). Când îmi permite vremea de afară şi timpul personal mă relaxez mergând cu bicicleta noaptea prin parcul Tineretului.

Care este relaţia pe care o aveţi cu sportul?

Înainte să deschid firma îmi plăcea să merg pe munte, acum timpul pentru asta a scăzut dramatic. Am reuşit să pun câteva kilograme în plus. Acum un an şi puţin am zis că trebuie să le dau jos şi am revenit la o activitate sportivă mai susţinută, aşa că merg la sală, ies cu bicicleta, de câte ori pot. Iarna când prind zăpadă îmi place să văd cât de repede merg schiurile. Dar cel mai mult îmi place să merg cu un yacht.

Ce înseamnă yachtingul pentru dumneavoastră?

Senzaţia de libertate. Am încercat-o şi altfel, de exemplu co-pilotând un avion. Deşi teoretic ai mai multă libertate cu avionul, parcă pe yacht m-am simţit cel mai bine.

Cred că ştiu cum sună răspunsul la următoarea întrebare: cum arată vacanţa ideală?

Pe o barcă în Grecia cu toată familia, iar la anul cred că o punem în practică.

Când pasiunile nasc business

Ştiu că aveţi în portofoliul Zitec o editură de benzi desenate. Aveaţi deja o pasiune pentru genul acesta de literatură dinainte de a o adăuga în portofoliu?

M-am întâlnit cu o revistă de comics când eram copil, prinsă, uimitor, înainte de ’89, dar a fost doar una, pentru că nu aveam de unde să cumpăr. Cunoşteam personajele Silver Surfer sau Rahan, dar atât. Însă îmi plac foarte mult stilurile fantasy şi science-fiction, iar faptul că cele două titluri ale editurii sunt unul pe SF – Tinereţe fără bătrâneţe şi celălalt pe fantasy – Harap-Alb continuă m-a nimerit la fix. Ne dorim să ajungem la break even pe final de an şi atunci să facem şi alte proiecte, iar apoi să mergem cu aceste proiecte în afară. Am fost săptămâna trecută la Barcelona la Eurocon tocmai ca să găsim parteneri, edituri care să fie interesate să preia licenţe. Proiectele au fost apreciate, suntem deja în contact cu oameni din toată lumea. Sper să reuşim să ducem povestea lui Harap-Alb şi pe cea a lui Petre Ispirescu pe alte meleaguri, să se citească în germană, în chineză, în poloneză…

Cum aţi ajuns la HAC!BD?

Aveam deja câteva start-up- uri în portofoliul nostru, dar am achiziţionat HAC!BD rapid. Acesta este un start-up deosebit nu doar pentru că este din România, ci şi pentru că modul în care am investit acolo a fost diferit. Am ajuns să deţinem o participaţie mai mare, de 70% din firmă. Ce m-a atras să investesc în această editură a fost momentul când la un eveniment Comic Con am mers spre standul lor şi am văzut câţi tineri se înghesuiau să cumpere produsele lor. Privind tot târgul, îţi dădeai seama că acolo se întâmpla ceva. Am înţeles mai apoi că nu este o revistă, iar asta înţeleg mai puţin cei din România: este un colecţionabil, un mijloc de evadare din cotidian. Apoi am cunoscut echipa de acolo, formată din oameni nu doar pasionaţi, ci de oameni care duc o luptă dificilă, aceea de a introduce comic-book- ul într-o piaţă nouă. Românii nu ştiu şi nu cunosc ideea aceasta. Cunosc anumite personaje de comic-book prin intermediul filmelor, dar nu au obişnuinţa de a cumpăra un astfel de produs. Prin urmare merge destul de greu, dar au reuşit să sară nişte bariere foarte mari.

Am retipărit primul număr al revistei, deşi a fost scos în 10.000 de exemplare, pentru că s-a epuizat în câteva luni. E interesant, mai ales odată ce te prinde microbul, iar acesta e un obicei în formare.

Cum se sprijină Zitec pe start-up-uri?

Noi am avut o strategie mai neconvenţională. Am investit în ultimii 5-6 ani în peste 6-7 start-up- uri, unul singur este românesc: HAC!BD. Am investit prin discount-area preţurilor contra equity şi nu a fost o decizie de investiţie financiară. Au fost multe alte criterii în decizia aceasta, ceea ce ne-a făcut să fim câştigători din prima zi de când ne-am implicat. Faptul că lucrezi cu un astfel de start-up îţi permite să aloci colegi: programatori, designeri, testeri pe astfel de proiecte în momentul în care ei sunt între proiectele plătitoare. Deci, să ai o continuitate pentru activitatea lor. Apoi, start-up- urile activează în zona de ultimă tehnologie, vor să fie disruptive în industria lor, prin urmare intri în contact cu tehnologie nouă şi cu un model de business nou. Asta ne permite să învăţăm şi să vedem alt mod de a rezolva anumite probleme. Ne permite accesul şi înţelegerea în mai multe industrii. Nu în ultimul rând, motivează colegii pentru că este plăcut să lucrezi într-un start-up, unde toate ideile sunt bine primite, se construieşte ceva nou şi vrei să vezi dacă o să meargă, versus să faci mentenanţă pe o platformă construită acum 10 ani. Evident că ne dorim şi succesul financiar, parţial am avut un cash out de la o firmă din Statele Unite şi ne aşteptăm pe final de an la un rezultat la fel, încurajator. Şi fără acest rezultat suntem fericiţi. Nu în ultimul rând, strategia ne-a permis să ne creăm clienţi. Cele două start-up-uri principale din portofoliu, prin faptul că le-am sprijinit, au putut să trăiască şi să se dezvolte. Astfel am avut clienţi mari, pe termen lung, ceea ce ne-a permis să spunem că ne-am creat proprii clienţi.

Cum arată piaţa IT în viziunea vicepreşedintelui Asociaţiei patronale a Industriei de Software şi Servicii

Activaţi într-o piaţă în continuă creştere, dar care se confruntă şi cu anumite provocări. Care sunt acestea şi care sunt oportunităţile în opinia dumneavoastră?

Piaţa a fost estimată la 3 miliarde de euro şi cea de la anul va ajunge la 4 miliarde şi ceva. Este o creştere care ne bucură – IT-ul o să crească în continuare cu siguranţă, însă este şi o steluţă acolo, pe care mulţi o trec cu vederea, rata de creştere se va înjumătăţi în viitorii patru ani. Este o creştere, dar ea nu va continua la nesfârşit, deja se vede direcţia în care ne ducem. De ce se întâmplă acest lucru? În principiu din lipsa de resurse locale. Într-un studiu despre piaţă realizat de Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii (ANIS) se estimează că şcoala românească produce undeva la 6.000 – 7.000 de absolvenţi anual pe format IT, iar necesarul anual de noi job-uri este de 12.000. Iar din primii menţionaţi nu toţi rămân pe meleagurile noastre. Mulţi pleacă imediat din ţară. Alţii au poate alte activităţi – antreprenoriale sau din alte industrii. Prin urmare, aş putea spune că situaţia este gravă, pentru că nu acoperim nici măcar jumătate din cerere. Dacă ar fi să facem o analiză, avem o creştere pe partea de revenue, viteza de creştere este descrescătoare, iar partea de servicii venite din zona externă este foarte descrescătoare. Această concurenţă acerbă pe resurse umane are impact în zona de salarii, acestea sunt tot mai mari şi or să crească în continuare pentru că cererea este mult mai mare decât oferta. Cei care vin din afară pentru cost saving vor fi tot mai puţin atraşi de diferenţa de cost tot mai mică. Când o să ai şi alte raţiuni să vii aici – altele decît preţul -, atunci cei din afară vor alege România. Totuşi să păstrăm optimismul caracteristic industriei care se bazează pe ideea că va creşte piaţa locală, care va creşte atât prin firmele private care vor investi mai mult în zona de IT, cât şi prin faptul că firmele vor avea acces la clientul principal din piaţa locală, statul. Firmele româneşti nu au avut până acum acces la această piaţă, ea fiind rezervată exclusiv unui grup restrâns de firme pe care nu le-aş denumi firme româneşti.

IT fără politică nu se poate. Dar politică fără IT?

Din această perspectivă, cât de mult influenţează sfera politică dezvoltarea industriei IT de la noi?

Evident că politica în sine influenţează segmentul IT şi am văzut mai ales în ultimele luni şi mai ales de la guvernul actual o deschidere în zona asta. Noi avem un sprijin din partea tuturor guvernelor de până acum prin scutirea de impozit a programatorilor. Este o măsură care a stat la baza acestei creşteri pentru că a determinat marii jucători să vină aici şi nu în altă parte. Este o măsură controversată pentru că mulţi nu au capacitatea să înţeleagă că fără această investiţie nu am fi avut creşterea segmentului IT în România, cel puţin nu la parametrii actuali. Prin urmare, cei care o văd ca pe o subvenţie nejustificată, discriminatorie, nu înţeleg că altfel nu am fi avut acest domeniu relevant în PIB la momentul de faţă. Mai mult, această măsură a fost extinsă şi am putut să includem şi programatorii care nu au absolvit neapărat Automatică sau Calculatoare, ceea ce, iarăşi, a ajutat. Însă există multe alte măsuri care ar putea să ne faciliteze atragerea de talent din afara României. Există o piaţă apropiată – mă refer la Ucraina -, de specialişti care şi-ar dori să vină în România. Şi am stabilit deja că avem nevoie de resursă umană. La fel şi din Republica Moldova. Dacă nu avem specialişti, atunci să luăm de la ei, la fel cum alţii iau de la noi. Cum alţii ne fură materia cenuşie, poate ar trebui şi noi să facem asta.

Apoi, politica ar putea să se oprească din oferit subvenţii preferenţiale în industrie cum au fost cele pentru firmele mari care au fost sprijinite „să creeze locuri de muncă”, deşi lucrurile se întâmplau într-o industrie care nu are noţiunea de şomaj. Aceste politici nu fac decât rău în piaţă. Ar trebui gândite politici care să ajute sistemul educaţional să producă mai mulţi absolvenţi în zona aceasta, să înţelegem că nu ai nevoie de 14 diplome şi 12 masterate ca să poţi să activezi în domeniul IT – poţi să o faci în 2-3 ani de studii. Lucrurile se întâmplă însă mai încet la nivelul acesta.

Revenind, însă, la ce vor însemna achiziţiile statului pe piaţa locală: nu este politică ce s-a întâmplat înainte acolo! Acesta a fost un mediu complet neconcurenţial şi care nu are legătură cu valorile la care ţara asta şi oamenii de aici aderă, deci nu le-aş include la capitolul politică – aia nu e politică.

În plus, multe instituţii de bună credinţă vor să facă achiziţie de software, iar procedura este atât de întortocheată şi de greoaie încât este aproape imposibil să cumperi un produs bun, chiar dacă ai vrea. Aşadar, procedura de achiziţie trebuie îmbunătăţită. În sensul acesta, împreună cu ANIS vom ajuta cu un program prin care să educăm instituţiile statului să facă achiziţie de software şi sperăm ca în săptămânile următoare să putem să ieşim şi public cu documentul respectiv.

Cum vedeţi data de 12 decembrie 2016 atunci?

Mai ales după ce a trecut data de 9 noiembrie (n.red.: alegerea lui Donald Trump în funcţia de Preşedinte al Statelor Unite ale Americii) mi-e greu să fac pronosticuri. Cine s-ar fi gândit la începutul anului că vom avea un Brexit, un Trump şi altele de genul acesta. Nu pot să sper decât că oricine va veni la putere în România va înţelege importanţa IT-ul şi va înţelege că fără un mediu concurenţial corect nu o să avem o valoare în creştere în ţară.

Pe de altă parte trebuie să admitem că noi, cei din sectorul IT, trăim şi într-un fel de bulă în lumea aceasta. Oamenii din IT au acces la anumite resurse financiare, îşi fac vacanţele într-o parte a lumii sau alta, citesc anumite informaţii, stau în anumite grupuri şi se creează o deconectare între cercul acesta şi marea masă a votanţilor din toate judeţele, începând din Teleorman şi terminând cu Bârladul. Şi, atunci, e uşor să judeci electoratul unui partid sau altuia şi să îl desconsideri, ceea ce nu e corect.

Dar ce mi-a plăcut anul acesta este că am văzut foarte mulţi IT-işti care s-au implicat în proiecte non-profit, fie că s-au numit Code for Romania, Geeks for Democracy sau că s-au oferit voluntari pentru Gov.it. Nu am mai văzut aşa ceva până acum. Asta mă bucură. Sper ca eforturile lor şi pasiunea pe care au depus-o acolo să aibă ceva rezultate.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO