Cum e să locuiești în țara insulelor? Oamenii, locurile și experiențele de care mi-e dor.
Am locuit doi ani în Manila, Filipine, dintre care șase luni și cu un bebeluș, iar această experiență îmi va rămâne aproape de inimă pe viață grație combinației de oameni extrem de prietenoși și veseli, peisajelor superbe și nu numai.
Viața în Filipine înseamnă mai mult decât plajele din fotografii. Înseamnă și karaoke la orice oră, fructe cu gusturi greu de descris și câteva crize de nervi până înțelegi că, în „Filipino time”, ora exactă nu-i chiar atât de exactă. Le iau pe rând și vi le povestesc în trei articole: ce mi-a plăcut, ce m-a pus la încercare și ce am descoperit în bucătăria filipineză. Încep cu lucrurile de care mi-e dor – de la oameni la plaje și locuri de explorat. Și, pe parcurs, vă spun ce mi-ar fi prins bine să știu de la început.
Înainte să vă spun ce locuri să vizitați în Filipine, vă spun de ce mi s-au lipit de suflet oamenii de acolo. Ce urmează nu este un portret complet al filipinezilor, ci o colecție de observații adunate cât am locuit în această țară.
Cum sunt oamenii
Filipinezii sunt extrem de prietenoși și de sociabili. În jeepney, în ferry, la coadă la supermarket, pe plajă, oriunde te-ai afla, cineva o să interacționeze cu tine. Dar fără un scop anume, ci pentru că au o bucurie reală de a vorbi cu oameni noi. Felul lor firesc de a relaționa este unul dintre cele mai plăcute lucruri din Filipine și, întoarsă acasă, unul dintre motivele pentru care mă gândesc cu nostalgie la perioada petrecută acolo.
Zâmbesc mereu: între ei, către tine, către oricine trece pe lângă ei. Sunt binedispuși, veseli, calzi. Este o stare generală de relaxare și bunăvoință care vine și din dorința lor de a evita conflictul cu orice preț. O atmosferă constant pozitivă care îți dă sentimentul că ești în vacanță, inclusiv în Manila, capitala, unde traficul și aglomerația pot să te copleșească.
Sunt foarte prietenoși, primitori și înțelegători cu copiii. Mi s-a întâmplat de multe ori ca o ospătăriță să ia în primire copilul (cu permisiunea mea, evident) și să-l plimbe prin restaurant ca noi, părinții, să putem mânca. Și, în general, pe unde mergeam, copilul era magnet.
În zonele turistice, chiar și în locurile aglomerate, te simți în siguranță. Atmosfera e tot prietenoasă (deși cam gălăgioasă), oamenii sunt tot zâmbitori, respectuoși, glumeți. Dacă ți-au oferit un preț prea mare și le atragi atenția printr-o glumă, se vor amuza și-ți vor face o ofertă corectă.
Filipinele par, cel puțin la nivelul vieții de zi cu zi, o societate destul de tolerantă față de persoanele LGBTQ+, pe care le vezi în cupluri, la muncă sau în spații publice fără să atragă în mod evident atenția celor din jur.
Sfaturi din experiența mea:
- Filipinezii evită confruntarea directă, așa că, dacă apare o problemă (un tur întârziat, o rezervare greșită, un serviciu sub așteptări), reacțiile dure, tonul ridicat sau insistența agresivă nu funcționează. Cel mai eficient este să explici calm ce nu e în regulă și să ceri o soluție concretă. Vor răspunde imediat, cu politețe, și vor încerca să repare situația. Dacă ridici tonul, se vor bloca, vor zâmbi defensiv și nu vei obține nimic.
- Nu presupune că un „yes” înseamnă întotdeauna „da, sigur se poate”. Uneori poate însemna mai degrabă „am înțeles ce spui”. Așa că verifică dacă interlocutorul tău vine și cu o soluție.
Plajele chiar arată ca în fotografii
Sunt sigură că ai văzut pe Instagram plajele spectaculoase din Filipine, cum ar fi Nacpan Beach și Hidden Beach, în El Nido, Palawan, sau White Beach din Boracay. Vestea bună e că exact așa sunt și în realitate: nisipul este alb și foarte fin, apa are nuanțe de turcoaz, iar pe multe insule peisajul este natural, cu vegetație tropicală, fără construcții masive sau intervenții care să strice linia țărmului.
Una dintre cele mai frumoase forme de explorare este island hopping-ul: într-o singură zi treci de pe o insulă locuită pe plaje complet pustii, intri în lagune ascunse între stânci calcaroase, faci snorkeling și iei prânzul pe barcă. Eu îți recomand El Nido, Coron și Cebu.
Filipinezii nu fac plajă în sensul european al cuvântului. Protecția solară este luată foarte în serios, pentru că indicele UV ajunge frecvent la 10–12, adică nivel „extrem”, în timp ce în România rareori trece de 7–9 la prânz, chiar în mijlocul verii. Așa că îi vezi mereu stând la umbră, cu umbrele pe plajă sau pe stradă, iar dacă stau, totuși, în soare, sunt îmbrăcați cu haine obișnuite sau cu tricouri cu protecție UV. Pentru ei, mersul la mare nu înseamnă bronz, ci bălăceală, joacă în nisip și timp petrecut cu familia.
Sfaturi din experiența mea:
- Folosește cremă SPF 50, dar, dacă faci snorkeling, cele mai eficiente sunt hainele cu protecție UV (n-o să se uite nimeni ciudat la tine pentru că toată lumea poartă așa ceva). Nu uita de pălărie, ochelari de soare și balsam de buze cu SPF.
- Filipinezii sunt destul de pudici și de conservatori, așa că ar fi bine să le respecți cultura. Nu defila în costum de baie acolo unde observi că ai fi singura.
- Dacă faci island hopping, adu sau cumpără un rucsac impermeabil și o husă impermeabilă pentru telefon și documente.
„În anumite zone poți înota chiar și alături de rechini-balenă, una dintre cele mai spectaculoase întâlniri cu fauna marină”
Divingul: un curs în El Nido și o lume sub apă
Eu am făcut cursul de diving în El Nido și a fost spectaculos. Snorkelingul și divingul sunt două dintre marile atuuri ale Filipinelor. Vizibilitatea în apă este foarte bună, adesea până la 20, chiar și 30 de metri, iar recifurile sunt accesibile direct de pe plajă în multe locuri.
Diversitatea de pești este impresionantă, coralii sunt vii și colorați, iar întâlnirile cu broaștele țestoase sunt frecvente chiar și fără tururi organizate. Pentru cineva pasionat de lumea subacvatică, Filipinele oferă condiții excelente, atât pentru începători, cât și pentru scufundători experimentați. În anumite zone poți înota chiar și alături de rechini-balenă, una dintre cele mai spectaculoase întâlniri cu fauna marină.
Îți recomand Anilao, aproape de Manila și un loc bun pentru creaturi mici – tot aici poți să faci snorkeling de la mal; Malapascua, pentru rechinii-vulpe, inofensivi; Apo Reef, cel mai mare recif de corali din Filipine, cu multă diversitate acvatică, inclusiv rechini. Mai multe destinații și informații despre școli de diving găsești pe padi.com.
Sfaturi din experiența mea:
- Nu hrăni peștii cu mâncare de-a ta! Filipinezii sunt dornici să te impresioneze și s-ar putea să dai de câte unul, cum am pățit noi, care să-ți ceară biscuiți sau ce ai tu la pachet, să arunce în apă și să se creeze în jurul bărcii o viermuială de toate culorile. Într-adevăr, e spectacol, dar încurajezi peștii să asocieze oamenii și bărcile cu hrana și le poți modifica comportamentul natural de hrănire. În general, încearcă să intervii cât mai puțin în mediile naturale pe care le vizitezi. În special, nu rupe coralii.
Aventură în inima naturii
Însă Filipinele nu înseamnă doar plajă, snorkeling și diving, ci și jungle, cascade, terase de orez, vulcani activi, formațiuni calcaroase, peșteri, mangrove, râuri subterane, orașe istorice, arii naturale protejate.
Canyoneering-ul înseamnă să cobori prin canioane naturale, prin apă, cu sărituri în piscine turcoaz, înot și coborâri printre cascade. Cascadele și piscinele naturale sunt și locuri de înot și de răcorit, uneori la capătul unor trasee prin junglă. Kawasan Falls, pe insula Cebu, este celebră pentru acest tip de experiență.
Peisajele sunt foarte diferite: peșteri de explorat cu barca sau pe jos (Puerto Princesa Underground River), păduri de mangrove de străbătut cu caiacul (Bohol), terase de orez și sate de munte (Banaue și Batad), vulcani, peisaje vulcanice și izvoare termale (Muntele Mayon și zona Albay).
Sfaturi din experiența mea:
- Alege un ghid local. Uneori acest serviciu s-ar putea să-ți pară inutil, mai ales dacă ai de urcat un deal și traseul este extrem de simplu. Dar vei afla informații interesante și, mai ales, vei contribui la susținerea financiară a zonei. Pentru tine prețul va fi derizoriu, dar pentru ghid poate reprezenta o parte importantă din venitul unei zile.
Filipinezii știu să facă turism
Aproape orice loc cu potențial, chiar și unul modest, este organizat, devine accesibil și este pus în valoare prin ghizi, semnalizare, mici servicii. Turismul lor funcționează pe ideea de a transforma un punct interesant într-o oprire memorabilă, fie că vorbim despre un punct de belvedere, o plajă mică, o cascadă sau un traseu scurt.
De altfel, Filipinele sunt un arhipelag cu 7.641 de insule, din care aproximativ 2.000 sunt locuite. Unele dintre insulele nelocuite sunt folosite pentru pescuit, agricultură, conservare sau sunt vizitate de turiști în excursii cu barca. Engleza este a doua limbă oficială, astfel că în majoritatea zonelor turistice și urbane e ușor să ceri indicații sau informații.
Transportul local are și el partea lui plăcută. Deși traficul poate fi haotic și informațiile online despre autobuze sunt incomplete sau inexistente, călătoriile pot fi o experiență și o aventură în sine. Jeepney-urile, tricicletele și ferry-urile pleacă des și sunt accesibile ca preț, dar cel mai mare câștig este interacțiunea directă cu oamenii, comparativ cu închirierea unei mașini.
Jeepney-ul, un fel de microbuz local, lung și îngust, cu bănci față în față și loc pentru mai mulți pasageri, este unul dintre simbolurile Filipinelor. Este o moștenire a jeepurilor militare americane rămase după al Doilea Război Mondial, transformate și adaptate pentru transportul public local.
Mâncarea, transportul, tururile, serviciile, toate au prețuri accesibile. De exemplu, un tur de island hopping care durează cam șapte ore și are prânzul inclus costă între 80 și 200 de lei de persoană, în funcție de zonă și de atracțiile vizitate.
Sfaturi din experiența mea:
- Nu încerca să vezi tot. Țara este enormă și n-o să reușești. Din cauza distanțelor și a transportului între insule, dacă încerci să bifezi cinci, șase insule într-o vacanță de două săptămâni, vei petrece foarte mult timp în aeroporturi, ferry-uri și autobuze. Mai bine alegi o singură insulă și o explorezi mai lent.
- Documentează-te în funcție de destinație, nu căuta informații doar despre Filipine. Manila, Boracay, Palawan, Cebu, Siargao sau o insulă mică pot avea condiții foarte diferite în privința transportului, internetului, bancomatelor, spitalelor și a vremii.
„În casele filipinezilor, oricât de modeste, un sistem karaoke este aproape nelipsit”
Karaoke-ul: o pasiune națională
Filipinezii adoră să cânte. Karaoke-ul este o parte esențială din cultura lor (unele surse îi atribuie inventarea primului aparat de karaoke, în 1975, unui filipinez). Pe insule, în sate, în magazine, în saloane, în triciclete, la petreceri de familie, la un moment dat, o să auzi pe cineva cântând.
Vânzătorii care comercializează boxe sau sisteme karaoke cântă ei înșiși la microfon ca demonstrație, doamna care îți face unghiile fredonează, casiera murmură un refren, iar în casele filipinezilor, oricât de modeste, un sistem karaoke este aproape nelipsit.
Pentru ei, cântatul nu e despre voce (deși vei auzi voci incredibile), ci despre a-ți exprima bucuria. Este activitatea principală la reuniunile de familie, un ritual social care aduce oamenii împreună și creează o atmosferă caldă, relaxată, contagios de veselă. Iar în restaurante sau la evenimente sunt șanse foarte mari să existe o formație live.
Viața de familie
Dacă tot am început textul cu povești despre oamenii din Filipine, mă întorc la ei și la felul în care petrec timpul împreună. Localnicii călătoresc des în familii mari, bine închegate, cu mai multe generații la un loc, de la copii mici la bunici, unchi, veri și cumnați. Grupurile de familie sunt norma, nu excepția, iar energia lor este molipsitoare: mănâncă împreună, cântă, fac poze, se distrează și transformă orice ieșire într-un mic eveniment. E o imagine foarte caldă și plăcută, care spune mult despre cât de strânsă este viața de familie în Filipine.
Jocurile sunt o parte firească a timpului petrecut în familie și mențin grupul unit. Competițiile simple, jocurile de echipă, activitățile pentru copii în care se implică toți adulții, karaoke-ul și micile provocări reprezintă modul lor de a fi împreună, creează energie, râsete, mișcare și interacțiune reală.
Sfaturi din experiența mea:
- Ajută mult să știi câteva cuvinte în tagalog. Nu te mai percep ca turistul complet „extern”, ci ca pe cineva care a făcut un minim efort să înțeleagă cultura lor, iar asta schimbă tonul interacțiunilor. Câteva expresii utile: salamat (mulțumesc), po (particulă de politețe, o adaugi la finalul frazelor), magandang umaga (bună dimineața), magandang hapon (bună ziua), magandang gabi (bună seara), kamusta (ce faci / ești bine?), sige (se citește „sighi”; OK / bine), ingat (ai grijă). Folosite natural, chiar și rar, creează imediat o relație mai caldă și mai respectuoasă cu localnicii.
Fun fact: pregătirile de Crăciun încep în septembrie
În Filipine există o particularitate foarte simpatică: pregătirile pentru Crăciun încep în lunile care se termină în „-ber” (în engleză): September, October, November și December.
Din septembrie apar deja decorațiunile de Crăciun în magazine și malluri, se aud cântece de Crăciun, iar oamenii încep să-și împodobească locuințele. Nu este doar marketing: Filipinele au una dintre cele mai lungi perioade de sărbătorire a Crăciunului din lume, iar pentru mulți filipinezi sezonul este asociat cu familia, petrecerile, cadourile și reuniunile.
Din noiembrie, odată cu încheierea sezonului ploios, atmosfera este deja de sărbătoare. Deși e ciudat să cânți Here Comes Santa Claus în pantaloni scurți.
Foto principală: Simon Dannhauer / Alamy / Profimedia
