HealthLife Stories
HealthLife Stories
Ana Măiță, mama care a născut de două ori acasă din cauza sistemului medical din România, vorbește despre importanța vitală a vaccinurilor
Ramona Raduly
|Reading time: 12 mins
Share this article

Dacă vrei să afli ce înseamnă vaccinare, ce drepturi ai ca mama în spital sau care sunt normele de naștere, îi scrii Anei Măiță. Nu e medic, e traducătoare de neo greacă, dar înainte de toate e mamă. Și nu o mamă oarecare. Este femeia care a decis să-și nască ambii copii acasă pentru că sistemul medical din România i-a refuzat niște cereri de bun simț legate de travaliu, niște „detalii” care nu ar fi făcut-o să se simtă un animal în sala de naștere ci un om, o femeie vulnerabilă în cel mai important moment al vieții ei.

A făcut publică nașterea acasă a copiilor săi, deși propovăduiește și acum avertismentul „nu încercați asta singuri acasă!”, justificând că cineva trebuia să facă un gest extrem pentru a zguduii sistemul. De la asta nu a fost decât un pas către crearea Asociației Mame pentru mame, cea mai vocală asociație de advocacy ce luptă pentru drepturile mamelor din România.

Acum, în vremuri tulburi, când unii se întreabă dacă vaccinurile sunt bune, iar alții aleg să împrăștie știri false legate de răul pe care îl aduc societății, Ana Măiță și-a asumat și rolul de activist pro vaccinare. Cu o poveste dramatică în familie a cărei sursă a fost lipsa vaccinului de poliomielită, Ana a înțeles că vaccinurile salvează vieți și a ajuns chiar Ambasador al Organizației Mondiale a Sănătății în România pe această problemă.

Azi am vorbit cu Ana Măiță despre cât de importantă este vaccinarea, despre cazurile din familia sa, dar și despre argumentele care vin să contrazică asocierea vaccinare=autism.

De ce ți-ai vaccinat copiii?

A fi părinte nu e ușor. De multe ori suntem puși în fața unor decizii deloc simple, fără a fi vreodată absolut siguri că vom face alegerea corectă. În viață nu există garanții și ca părinte trebuie să accepți asta.

Știu că din ce în ce mai mulți părinți își pun întrebări legate de vaccinare și siguranța imunizarii. Eu mi-am vaccinat ambii copii și îi voi vaccina în continuare cu toate vaccinurile incluse în Planul Național de Imunizare, dar și cu câteva vaccinuri opționale, precum cel anti-gripal și împotriva HPV.

Cred cu convingere că vaccinarea, alături de igiena personală și antibiotice, reprezintă cei mai importanți factori de progres în sănătate din istorie, responsabili de creșterea speranței de viață la naștere a copiilor și a mamelor, precum și de îmbunătățirea calității vieții pentru noi toți.

Vaccinarea este o măsură eficientă și sigură de prevenire a unor boli ce pot lua forme grave, uneori mutilante sau fatale. Chiar și bolile considerate în mod popular „ușoare” pot lua forme care ucid.

Vaccinarea este, mai mult ca niciodată, necesară pentru protecția sănătății copiilor noștri într-o lume cu liberă circulație și granițe deschise (inclusiv către zone cu focare active de boli grave, ca poliomielita).

Care este povestea socrului tău?

Povestea socrului meu a fost decisivă pentru hotărârea mea de a-mi vaccina copiii. Socrul meu a crescut la țară, fiind cel mai mic dintre cei șase frați. Părinții lui erau oameni simpli, țărani. În 1962, campania de vaccinare împotriva poliomielitei a ajuns și la ei în sat. Mama lor și-a încolonat cei șase copii și i-a dus la dispensar să-i vaccineze. Când i-a venit rândul, medicul i-a spus că mai are doar cinci doze și a pus-o să aleagă care copil va rămâne nevaccinat. Deși pe cel mic îl iubea cel mai mult, știa, cu înțelepciunea tristă a țărăncii care mai pierduse copii, că cei mai mici sunt oricum cei mai vulnerabili. Așa că l-a scos din rând pe mezin și i-a vaccinat pe cei cinci frați mai mari.

După nici șase luni Fănică al ei a făcut poliomielită, o boală care l-a lăsat șchiop pe viață. Avea doi ani. Mama lui nu și-a iertat-o niciodată, deși știa că nu avusese de ales.

Când ai decis să te implici ca activistă pro vaccinare și de ce?

Ca toți părinții, chiar și cei antivacciniști, subiectul a început să mă preocupe când am devenit mamă. E un proces firesc pentru că întotdeauna suntem infinit mai preocupați de orice atunci când realizăm că orice poate să aibă un efect asupra celor mai prețioase ființe din existența noastră.

A vaccina nu este un doar un gest de responsabilitate față de tine și de copiii tăi. Este un gest de responsabilitate socială față de toți ceilalți și copiii tuturor. În momentul în care vezi cum trendul anti-științific metastazează în domeniul sănătății determinând oameni creduli să refuze lor sieși sau copiilor lor tratamente salvatoare și mai grav, punând în pericol sănătatea tuturor, înțelegi că de fapt nu te mai poți limita la a te amuza pe seama celor care cred că pamantul este plat. E practic un război pentru viitor. Dacă îl pierdem nu este exclus ca o pandemie să trimită umanitatea într-un soi de ev mediu post-apocaliptic. Dacă îl câștigăm atunci putem să ne menținem pe un curs bun, în care să avem starea de sănătate și longevitatea necesare să progresam, să descoperim, să inventam. Să facem toate acele nebunii extraordinare de care omul este capabil. Suntem o specie fantastică și m-aș întrista teribil să ne poticnim dintr-o prostie. În plus, sunt acut de conștientă că viitorul acesta nu este ceva abstract. Este timpul și spațiul în care vor trăi copiii mei și copiii copiilor mei. Așa că modul în care va arăta acest viitor mă privește cât se poate de intim. Iar viitorul începe acum: cu mine, cu noi.

Putem trai comod cu capul îngropat în nisip sau putem acționa. Aici și acum. Asta este singura cale spre viitor.

Cum ai ajuns ambasador al OMS?

Într-o lume în care internetul face posibilă viralizarea unor neadevăruri periculoase, eu mă lupt să reamintesc părinților că VACCINURILE SALVEAZĂ VIEȚI. Și sunt dispusă le spun simplu și onest cum am tranșat această chestiune ca mamă: am ales să CRED medicii când spun asta și să CRED cifrele care arată asta.

Nu trebuie să știm cu toții toată știința incredibil de complexă care stă la baza imunizarii, ci doar trebuie să îi CREDEM pe cei câțiva care și-au dedicat viața ca să ȘTIE cu adevărat.

Fac asta de aproape 10 ani, cu onestitate și cu determinare. O fac fără să mă ascund după deget pentru că sunt genul de om care spune lucrurilor pe nume, ceea ce rar se mai încumetă figurile publice să facă. Probabil că totuși e nevoie de o voce ca a mea. Ideea că înainte de a fi numită „vaccine hero” de către OMS fusesem solicitată în repetate rânduri să ofer consultanță experților de la ei pentru că au realizat gravitatea curentului antivaccinist și au dorit să vorbească cu cei care vedem de aproape acest fenomen. Deci probaseră implicarea mea mai departe de discursul meu public. Oricum, sunt foarte onorată.

Îmi poti oferi date despre situația vaccinărilor în Romnânia? Care este rata copiilor nevaccinați?

Există mai multe seturi de date privind acoperirea vaccinală.

Conform Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, rata de acoperire vaccinală este de 77% pentru prima doză de vaccin ROR la copiii care au acum 2 ani și 66% la cei care au un an.

Deci ne aflăm într-un declin catastrofal al acoperirii vaccinale de la an la an cu potențialul de a avea epidemii în mod continuu în anii următori.

Care sunt cele mai frecvente justificari ale refuzurilor lor?

Cea mai mare categorie dintre cei care nu au fost vaccinați la timp sunt cei care pur și simplu nu s-au prezentat în cabinetul medicului.

Apoi existe cei care refuză vaccinarea la nivel general și cei care refuză vaccinuri specifice.

Pentru anumite cazuri putem spune că există contraindicații medicale temporare sau definitive.

Din punct de vedere justificări, cei care refuză, nu sunt obligați din punct de vedere legal să ofere motive. Părinții copiilor nevaccinați pot pur și simplu ignora orice cerere a medicului de a oferi o justificare.

La ce poate duce scăderea procentului de vaccinare și când ar trebui să ne declarăm îngrijorați? Care este rata minimă de vaccinare sub care nu ar trebui să scadă România?

Am ajuns de mult sub rata recomandată de vaccinare (95%) și drept consecință imediată vedem epidemia de rujeolă care ucide copii de peste 2 ani.

Pe măsură ce trece timpul vom vedea noi și noi apariții ale epidemiilor bolilor prevenibile prin vaccinare.

De obicei, epidemia de rujeola este însoțită la scurt timp de o epidemie de rubeolă. Rubeola este o afecțiune care are cele mai dramatice efecte asupra copiilor nenăscuți încă, cauzând acestora malformații congenitale, orbire, retard intelectual și chiar deces spontan.

Dacă rata de vaccinare scade în continuare vom vedea tot mai multe cazuri de tuse convulsivă, infecții cu haemophilus influenzae tip b și poate chiar poliomielită. Dramatic ar fi să vedem reapariția unor epidemii de difterie, chiar și asta este posibil dacă tiparul curent continuă.

Cu ce argumente combați asocierea vaccinare=autism?

În primul rând, asocierea este pornită de la un studiu care a fost clasificat ca o fraudă enormă cu aproape 10 ani în urmă. Acel studiu, pe doar 12 copii a fost manipulat pentru a produce acest rezultat. Medicul investigator a fost plătit de companii de avocați pentru a falsifica datele.

Dar acesta nu este singurul motiv pentru care știm că asocierea este falsă.

În ultimii ani s-au făcut zeci de studii pe aproape 2 milioane de copii pentru a identifica orice posibilă asociere între vaccinare și autism. Toate acestea, inclusiv studiile plătite de organizații anti-vaccin au arătat că nu există nicio asociere.

De asemenea, știm mai multe despre autism decât acum 20 de ani. Știm că există foarte multe gene care sunt asociate cu acest diagnostic. Știm că familiile cu o istorie de boli mintale au risc crescut. Știm că afectează mai mult băieții decât fetele (deși ambii se vaccinează la fel).

De asemenea, criteriile de diagnostic s-au schimbat enorm în ultimii 50 de ani. Autismul așa cum a fost el definit în anii ’50 este doar o parte dintr-un spectru mult mai larg al sindromului asa cum îl înțelegem acum.

Cine răspândește aceste fake news și care este scopul real al lor?

Propaganda anti-vaccin este condusă atât de interese financiare cât și de oameni convinși de ceea ce spun din motive greșite.

Este foarte profitabil pentru cei care încearcă să promoveze terapii alternative să atace vaccinarea, oferind în schimb soluții nefuncționale, dar pe bani buni.

Desigur sunt și persoane care au dezvoltat temeri bine-întemeiate față de sistemul național de sănătate și vaccinurile sunt o victimă colaterala a acestei lipse de încredere.

Deși cei care insistă cel mai mult cu propaganda anti-vaccinare pot fi bănuiți ca sunt sinceri și au senzația că fac un bine, rezultatul acțiunilor lor este doar moartea și îmbolnavirea unor copii .

Vaccinurile prevăzute în Schema națională de vaccinare sunt suficiente pentru a ne pune la adăpost? Sau mai sunt vaccinuri opționale pe care ar trebui ca Ministerul Sănătății să le introducă în schemă?

Introducerea oricărui vaccin în schema națională este parte a unui calcul cost-beneficiu precum și risc-beneficiu.

Schema de vaccinare națională conține minimul necesar și există multe vaccinuri ce pot fi adăugate.

Primul pe listă ar fi vaccinul varicelic, urmat de cel rotaviral. Aceste două vaccinuri ar preveni zeci de mii de cazuri de boală, mii de internări și nenumărate decese în fiecare an.

Apoi putem introduce și vaccinuri meningococice având în vedere că rata de deces în caz de infecție meningococică este de 20% în România și în medie 10% în alte țări.

Ce se întâmplă când nu există vaccinurile pe piață? Și de ce se întâmplă asta?

Vaccinurile sunt un produs farmaceutic complex cu un proces de producție foarte complicat. În unele cazuri acesta poate dura până la 3 ani pentru un lot.

Astfel, dacă România cere suplimentarea dozelor de vaccin ROR în aprilie 2019, producția specială pentru acea comandă trebuie să fi început deja din 2017.

Din păcate, România este mereu prinsă pe nepregătite și riscăm foarte des o sincopă în stocul de vaccinuri.

Legea vaccinării venea cu o soluție la această problemă dar este în continuare la sertar.

De ce trebuie să ne vaccinam copiii?

Există multiple dimensiuni a răspunsului la această întrebare.

În primul rând, vaccinăm pentru a ne ține copiii sănătoși și protejați de boli care îi pot ucide. Nu există alternativă, tratament sau soluție mai bună decât prevenția prin vaccinare.

Apoi, vaccinăm pentru a scădea riscul apariției unor epidemii care să îi afecteze pe cei vulnerabili. În fața epidemiei de rujeolă, cele mai multe victime au fost copii sub 12 luni, mare parte chiar sub 6 luni. Există chiar și un deces al unui copil de trei săptămâni. Pentru ei vaccinăm.

În cele din urmă, vaccinăm pentru a-i proteja pe cei care sunt vulnerabili în fiecare zi, bolnavii cronic, bolnavii de cancer, bătrânii care au multe alte afecțiuni. Pe ei nu îi putem proteja altfel decât vaccinând.

Care este povestea asociației Mame pentru mame și care sunt rezultatele de până acum?

Povestea Asociației Mame pentru Mame a început în momentul în care am constatat pe propria piele cât de retrograde sunt serviciile medicale de care au parte în România femeile care nasc și, mai grav, cât de inuman sunt tratate de multe ori. Așa că, după cum probabil știți, am decis să nasc acasă. Știu cum sună asta, dar a fost un gest asumat pentru a denunța practicile abuzive din sălile de naștere din România. Și pentru că nu am fost singura femeie care am semnalat asta, și pentru că am făcut-o cu dovezi, Organizația Mondială a Sănătății a emis o declarație pentru combaterea abuzurilor din sălile de naștere, declarație la care am contribuit și eu.

Asociația s-a născut practic în momentul în care am decis să îmi fac cunoscută povestea în presă și să pun pe agenda publică îngrijirea deficitară și umilințele la care sunt supuse de multe ori româncele în cel mai vulnerabil moment al lor: atunci când își nasc copiii. Nu e un risc pe care să-l recomand, dar cineva trebuia să facă un gest extrem, din păcate, pentru că asta e regula în România.

Până nu zgudui cu ceva sistemul, nimeni nu te ascultă.

Și cum nimeni nu făcea nimic în legătură cu asta, nu mi-a rămas decât să fac eu ceva decisiv. Și nu am regretat vreodată decizia luată.

După ce a bubuit știrea în presa românească, am fost sunată de femei din toată țara care știau despre ce vorbesc și înțelegeau gestul meu. Am folosit acest moment pentru a fonda asociația și am devenit în scurt timp cea mai vocală și relevantă organizație de advocacy pentru drepturile mamelor.

Din păcate, o mare tristețe personală este că am asistat cum două dintre mamele cu care am fondat asociația au alunecat în zona neadevărurilor medicale și au început să propage, la rândul lor, mesaje greșite despre vaccinare, nutriție și sănătate. Evident, nu au mai putut rămâne în asociație. Dar pierderea acestor colege a fost ostoită de faptul că am învățat o lecție despre natura umană și de faptul că am avut ocazia să îmi clarific eu însămi principiile personale și organizaționale, iar asta a însemnat un progres, în cele din urmă, pentru asociație. În plus, am întâlnit oameni extraordinari, cu capul pe umeri și picioarele bine înfipte în solul fertil al rațiunii și al gândirii critice, alături de care am schimbat în bine România.

HealthLife Stories
Share this article