Andrei Creţulescu despre Charleston: E povestea absurd/emoţionant/hazlie a doi bărbaţi care pierd aceeaşi femeie. Şi e un film foarte pop şi foarte retro – un film care nu vrea, cu nici un preţ, să te lase rece. Pe dinăuntru, adică.

De Ramona Raduly
Distribuie articolul
3 min de citit
Salvează pentru mai târziu

Andrei Creţulescu se află pentru prima dată în competiţie la TIFF cu filmul Charleston, de fapt debutul său regizoral în lung metraj. Iată, dintr-o dată o dublă premieră. Şi ca să fie treaba treabă, filmul pare să fi fost extrem de apreciat de criticii de film de peste tot, marea încercare urmând să aibă loc pe 8 iunie, când va avea premiera în cinematografele româneşti. Sinopsis-ul promite un film bun, „o poveste absurd/emoţionant/hazlie a doi bărbaţi care pierd aceeaşi femeie” după cum însuţi Andrei spune.

Iată un interviu interesant/emoţionant/amuzant cu Andrei Creţulescu despre Charleston, despre TIFF şi despre filme, în general.

Tu scriai în Dilema Veche?

Din când în când da, mi se făcea onoarea să mi se ceară un text, un top, o părere – dar n-am avut niciodată o rubrică fixă, nu. Asta s-a întâmplat la Re:Publik, Esquire, Time Out, Apropo şi revista HBO.

Şi tot tu erai directorul festivalului de film Luna Plina?

Tot eu – mă rog, director artistic, care va să zică alegeam şi programam filmele.

Şi tot tu ai regizat pentru prima dată un lung metraj? Felicitări!

Mulţumesc! Dar nu sunt primul, din câte ştiu 😉

Despre ce e Charleston? Cum spui TU în două fraze povestea filmului? (am citit sinopsis-ul )

Păi eu am scris sinopsisul… E povestea absurd/emoţionant/hazlie a doi bărbaţi care pierd aceeaşi femeie. Şi e un film foarte pop şi foarte retro – un film care nu vrea, cu nici un preţ, să te lase rece. Pe dinăuntru, adică.

Cum ai reuşit să strângi aşa o distribuţie importantă?

Cei mai mulţi actori îmi sunt prieteni, prieteni buni – şi, oricum, mai lucraserăm împreună înainte. Pentru ceilalţi mi-am făcut curaj şi am îndrăznit – cu toţii au acceptat cu plăcere. Am avut foarte mult noroc…

Ce înseamnă pentru tine TIFF?

Enorm, ca să nu zic tot. E un festival pe care îl iubesc necondiţionat, din care n-am ratat nici o ediţie, unde am fost invitat, de-a lungul anilor, în calitate de prieten, de critic, de producător, de membru în juriu… Şi iată-mă acum în competiţia mare. Copleşitor e puţin spus…

Unde ţi-ar plăcea să mergi mai apoi? După TIFF, evident, la ce festival?

Păi noi ne-am tot plimbat înainte de TIFF – de la Locarno la Chicago şi de la Montevideo la Moscova, trecând prin Varşovia, Salonic, Minsk, Cairo, Vilnius, Istanbul, Viena şi Bilbao… Cred că ar trebui să urmeze Shanghai, dacă nu mă înşel – dar mult mai important este faptul că urmează premiera oficială din 8 iunie, adică întâlnirea cu publicul de acasă.

Dacă nu erai regizor, ce meserie crezi ca ti se potrivea?

Hm… Bănuiesc că scriitor, dacă nu cumva bucătar. Sau ambele amândouă.

Ce pasiuni ai?

Scrisul, gătitul, muzica. Filmul nu mai e la pasiuni – e mai degrabă job description. Sau raison d’etre.

Te uiti la seriale?

Din ce în ce mai rar, dar e vina mea, nu a lor.

Salvează pentru mai târziu
Distribuie articolul