Angelo Gaja - „Mister Barbaresco”

I se spune „Pionierul”, sau  „Mister Barbaresco”, deoarece sunt puţine regiuni viticole celebre care să datoreze atât de mult unui singur om (poate doar Napa Valley, cu al său simbolic Robert Mondavi, să mai fie în aceeaşi situaţie). A mai fost numit „regele de necontestat din Barbaresco” sau „omul care a tras Piemontul în lumea modernă a vinului”. Angelo Gaja este creditat pentru dezvoltarea şi aplicarea unor tehnici de vinificare, care au revoluţionat industria vinului în Italia şi care i-au transformat creaţiile în simboluri ale lumii vinului, „icon wines”, apreciate la acelaşi nivel cu Petrus, Krug, Lafite-Rothschild sau Sassicaia.

Povestea cramei Gaja începe nu cu Angelo, ci cu un străbunic de-al său, Giovanni Gaja, provenit dintr-o familie de spanioli, stabilită în Italia în secolul al 17-lea. Acesta începe să producă vin în 1859, iar câţiva ani ani mai târziu deschide şi o tavernă în localitatea Barbaresco. Notorietatea acestei crame şi calitatea vinurilor produse aici fac ca Gaja să devină furnizor oficial de vinuri al armatei italiene, la finele secolului al 19-lea. În 1937, Giovanni Gaja pune numele familiei pe etichete, cele patru litere rămânând până astăzi un reper şi o garanţie a calităţii supreme.

Anul 1961 marchează începutul parcursului lui Angelo Gaja în compania piemonteză. Avea 21 de ani când i s-a alăturat tatălui său la conducerea cramei. În acel moment, existau aproximativ 100 de producători de Barbaresco şi Barolo, iar Gaja era unul dintre producătorii cu cele mai mari plantaţii din zonă. Absolvent al Institutului Enologic din Alba, Angelo Gaja urmează cursurile Universităţii din Montpellier, dar şi pe cele ale Universităţii din Torino, obţinând o diplomă în economie. Studiile în enologie urmate de Gaja îl motivează să schimbe radical modul de vinificare tradiţional pentru Barolo şi Barbaresco. Reîntors în Piemont, reduce considerabil cantitatea de struguri la hectar şi refuză să mai achiziţioneze struguri, pentru a lucra doar cu materie primă de calitate.

În ciuda disputelor avute cu tatăl său, susţinător al tehnicilor tradiţionale şi a criticii venite din partea consorţiului regional, Angelo introduce noi practici de vinificare, care mai apoi vor fi considerate „revoluţionare”. Din 1961, începe primele experimente legate de vinificarea separată a anumitor parcele. De asemenea, începe colaborarea cu eminentul enolog Guido Rivella. Angelo Gaja este creditat ca fiind primul producător din Piemont care a făcut fermentaţie malolactică, primul din zonă care a folosit butoaie mici de stejar franţuzesc, după 10 ani de experimente şi cel care a „apelat” la soiurile internaţionale, într-o zonă în care Nebiollo era considerat „rege”. Cu toate că deschiderea lui către nou era una aproape existenţială, Gaja nu uită şi de modul tradiţional de vinificare, încercând să găsească un echilibru între cele două. Astfel, în locul unei fermentări de cinci zile, Gaja apelează la o fermentaţie de până la 30 de zile, iar în privinţa folosirii butoaielor de stejar nou, este destul de restrictiv, folosind doar o treime butoaie noi, pentru un an, după care îşi finisează produsul în budane de mari dimensiuni, din stejar sloven.

În 1977, Angelo fondează compania Gaja Distribuzione, care se ocupa de importul de vinuri şi accesorii, iar din 1978, în plantaţia Darmagi din Barbaresco, plantează pentru prima dată Cabernet Sauvignon. Urmează apoi, noi plantaţii de Chardonnay (Gaia & Rey), în 1979 şi Sauvignon Blanc (Alteni di Brassica), în 1983. În 1988, Angelo Gaja achiziţionează 28 de hectare de viţă de vie în Barolo, iar în 1992 apare primul Barolo Sperss. Urmează o serie de investiţii în Montalcino, în 1994, unde cumpără proprietatea Pieve Santa Restituta, în La Mora, în 1995, unde intră în posesia parcelei Gromis, unde produce Barolo Conteisa Cerequio şi în Bolgheri, Toscana, în 1996, investiţie în urma căreia apare proiectul Ca’Marcanda.

Astăzi compania Gaja produce 18 vinuri diferite, obţinute din plantaţiile din Piemont (100 ha), Montalcino (27 ha) şi Bolgheri (110 ha), reprezentând un total de 350.000 de sticle anual. Parcursul către sud al lui Angelo Gaja, pornit din Barbaresco (unde produce Gaja Barbaresco DOCG, Costa Russi, Sori Tildin, Sori San Lorenzo, Rossj-Bass, Alteni di Brassica, Gaia & Rey, Sito Moresco şi Darmagi), a mers pe direcţia Barolo (Dagromis, Sperss şi Conteisa), apoi Montalcino (Pieve Santa Restituta, Sugarille şi Rennina), încheindu-se cu Bolgheri (Promis, Magari şi Ca’Marcanda).

Ambasador al vinului italian, susţinător al „eleganţei clasice”

Însă, nu numai practicile de vinificare revoluţionare implementate de Angelo Gaja au făcut ca renumele acestuia să ajungă unul de talie internaţională. Timp de 50 de ani, Angelo, un foarte bun orator, a călătorit şi şi-a prezentat vinurile mai multor pieţe, fiind un bun ambasador inclusiv pentru vinul italian. Întotdeauna şi-a luat ca reper nume cu mare greutate la nivel internaţional, poziţionându-şi vinurile alături de etichete etalon din Bordeaux, California sau Burgundia.

Nu de puţine ori, Angelo Gaja a luat măsuri şi a făcut declaraţii care au contrariat, însă, în acelaşi timp, l-au adus în prim-planul vinului italian şi a mass-mediei din întreaga lume. În 1989, invitat de celebrul (încă de pe atunci) Robert Mondavi să i se alăture într-un joint-venture, Angelo Gaja l-a refuzat, argumentând că ar fi „precum raportul sexual dintre un ţânţar şi un elefant: foarte periculos, fără să implice plăcere”. Imediat după acest episod, Gaja a declarat că nu doreşte să investească în afara graniţelor Italiei şi că nu este interesat de vinurile din Lumea Noua, deoarece „ceea ce transmit este opulenţă şi o perfecţiune de foarte multe ori toaletată. Vinul din Lumea Veche recunoaşte opulenţa, însă în acelaşi timp transmite importanţa eleganţei, iar eleganţa nu are nevoie de perfecţionare”. În 1996 şi-a declasificat intenţionat toate vinurile Barbaresco şi Barolo de la DOCG la DOC, cu o singură excepţie, motivând că a dorit să aibă libertatea să adauge mici procente de Barbera în vinuri, pentru a „corecta aciditatea”.

Toate deciziile luate de Gaja de-a lungul timpului nu au rămas fără răspuns din parte consumatorilor şi a criticii de vin, astfel că în în 1997, publicaţia Wine Spectator declară vinurile Gaja Barbaresco 1985 ca fiind „cele mai bune vinuri produse vreodată în Italia”, iar în 1988, publicaţia Decanter îi oferea lui Gaja titlul „Decanter Man of the Year”.

Astăzi, vinurile Barbaresco şi Barolo se vând mult mai uşor decât se vindeau în 1961, moment în care Gaja s-a alăturat afacerii conduse de tatăl său, în cele două regiuni activând acum peste 500 de producători. Majoritatea producătorilor existenţi astăzi în Barolo şi Barbaresco admit că această evoluţie se datorează, în cea mai mare parte, lui Angelor Gaja.

Perfecţionist până la fanatism în ceea ce priveşte fiecare detaliu legat de vin, Angelo Gaja are reputaţia unui producător modern, însă, pentru a-l portretiza cât mai fidel, foarte mulţi critici au folosit termenul „inovator”. Cu toate că, de ceva timp, a predat ştafeta fiicelor sale, Gaia şi Rossana, Angelo Gaja a declarat că încă are un cuvânt greu de spus în această afacere.