Avem prea multe haine sau prea puține idei?

De ce „n-am cu ce să mă îmbrac” nu este despre haine.

Ar fi trebuit să alerg deja spre locul de întâlnire în sandalele cu toc clepsidră, toc cui sau toc diamant. Dar stau cocoțată pe un maldăr de rochii cu mâneci balon, mâneci fluture și mâneci aripi de liliac, disperată că n-am cu ce să mă îmbrac. E inconfundabila senzație de gol în fața dulapului plin. 

Soluția „mai puține haine” are o mare problemă

Scrollezi prin feed-uri de modă, urmărești stiliștii, asculți influencerii și primești, fără excepție, aceeași recomandare: păstrează esențialul, simplifică. De fapt, această filosofie vestimentară nu s-a născut pe Instagram sau TikTok. A apărut după Al Doilea Război Mondial ca o necesitate, nu ca o declarație de stil. În acei ani de austeritate, presa de modă promova soluția unei garderobe mici și versatile. 

Și chiar e o idee seducătoare: dacă reduci opțiunile, alegerea va fi mai ușoară. Ai mai puține piese, dar mai multe combinații posibile, deci scade simțitor riscul de blocaj în fața dulapului. Bonus: scapi de teama de a te îmbrăca „prost”. Prinsă în fantezia simplificării, de-a lungul timpului am dăruit, donat sau vândut o mulțime de piese, pe care le-am căutat apoi cu disperare în outlet-uri, second hand-uri sau aplicații de resale. Majoritatea nu s-au întors niciodată. 

Mai mult decât faptul că mă pierd printre variante, mă panichează perspectiva de a trăi numai în tricouri cu guler bărcuță, trenciuri, fuste creion și balerini. Pur şi simplu nu vreau să mă despart de patru saci de haine nepurtate și nici de 20 de cutii de pantofi, ca să-mi transform dulapul într-un paletar de plictiseală. 

Nici natura nu caută uniformitatea. Experimentează și păstrează mereu loc pentru surprize. Deci de ce ar trebui ca garderoba să aibă o traiectorie previzibilă? Doar nu e linia de tuș de la ochi.

Cum am găsit mai multe idei pentru hainele mele

Dacă n-am cu ce să mă îmbrac dintr-un dulap plin de haine care-mi plac, înseamnă că n-am explorat încă toate posibilitățile. În loc să mă întreb cu ce mă îmbrac, am început să mă gândesc cine vreau să fiu. 

Sunt zile în care vreau să trec neobservată prin lume și zile în care m-aș simți cât se poate de confortabil să-mi văd chipul pe toate panourile din oraș. Aleg personajul, iar ținuta începe să se contureze în jurul lui. În plus, așa reușesc să integrez și piesele pe care le păstram „pentru ocazii speciale”, pe cele prea îndrăznețe sau greu asortabile. Alteori, pornesc de la o piesă pe care vreau neapărat s-o scot din casă și ea îmi spune cine pot fi în ziua respectivă. 

Iată și personajele mele preferate din această vară:

Acum, sunt femeia care va închide laptopul mulțumită că a găsit o rezolvare delicioasă pentru haosul din garderobă. De fapt, hai că mai fac rapid o căutare pe Google: fustă maxi structurată, cu bandă lată în talie, stil Carolina Herrera. Pentru orice eventualitate. Nu se știe niciodată când voi fi invitată la cina imaginară din Toscana.