Când viitorul se mută în prezent: invenţii din romanele SF care au devenit realitate

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu încă din copilărie, de când am văzut primele episoade Star Trek, mi-am dorit să trăiesc în lumea imaginată de Gene Roddenberry. Mi-am dorit să pot comanda mâncare unui „food replicator”, să am translatorul meu personal şi o hologramă „magică”. În plus , (nu cred că e cineva care nu-şi doreşte asta) îmi doresc tare mult să spun „Engage!” şi să mă teleportez!

Cât de departe ni se părea la vremea aceea lumea imaginată de scenariştii îndrăgostiţi de science fiction! Şi cât de aproape este, iată, viitorul imaginat de ei.

Holograme deja am văzut deja – chiar şi în prezentările de modă. Iar pentru un translator personal nu trebuie decât să facem o căutare în App Store. Imprimantele 3D fac să nu mai pară aşa de imposibilă „replica” unui anumit fel de mâncare. Şi sunt convinsă că cercetătorii de la CERN, acolo, la Geneva, deja lucrează la teleportarea particulelor!

Trăim în viitorul imaginat autorii de literatură SF, de la Jules Verne până la Ray Bradbury, autorul celebrului roman „Fahrenheit 451”. Şi, ca să vă demonstrăm, facem o scurtă trecere în revistă a invenţiilor care ne-au „teleportat” deja în viitorul scriitorilor.

Călătoria pe Lună

Jules Verne a fost unul dintre cei mai „inventivi” scriitori ai anilor 1800. La acea vreme, lumea imaginată de el putea părea de-a dreptul „nebunească” oricărui cititor, fie el copil sau adult. Să nu uităm, însă că Jules Verne a scris „De la Pământ la Lună”, un volum care a prezis multe dintre aspectele aselenizării Apollo 11 din anul 1969. Chiar şi calculele legate de forţa de propulsie sunt uimitor de corecte!

Cardurile de debit/credit

Pentru mulţi dintre noi lumea este de neimaginat fără cardul bancar, „un dreptunghi de plastic” care a avut puterea să schimbe felul în care funcţionează sistemul bancar.

Trebuie să ştiţi, însă, că şi această invenţie a fost prezisă de către un autor. Edward Bellamy publica în anul 1888 romanul „Looking Backward” (Privind înapoi) în care introducea conceptul de „credit universal”. Cetăţenii din povestea sa utopică deţineau un card care le permitea să cheltuiască dintr-un fond al băncii centrale şi să beneficieze de bunuri şi servicii, fără să fie nevoie de monede sau tranzacţii cu bani cash.

Smartphone-ul

„O combinaţie între un telefon, un card de credit, un ceas deşteptător, un dicţionar-bibliotecă, o secretară full-time”. Acestea erau doar câteva dintre caracteristicile unui „joymaker”, un device pe care scriitorul Frederik Pohl şi-l imagina în anul 1966 în cartea „The Age of The Pussyfoot”.

Practic telefoanele pe care le folosim astăzi cu toţii sunt tot ce şi-a imaginat Pohl acum 50 de ani, deşi, termenul „telefon” este deja desuet în comparaţie cu ceea ce poate face un astfel de device în zilele noastre. Cât despre apelativul „joymaker”, vă las să decideţi cât de potrivit este.

Drona

A fost imaginată ca un bal de cristal cu un diametru de un inch care putea „zbura” şi cu ajutorul căreia puteai să priveşti/urmăreşti de deasupra lucrurilor tot ceea ce se întâmpla. Cel puţin asta a fost viziunea lui Manly Wade Wellman în „Glimpse” (1938). Scriitorul a mers mai departe şi, într-un alt roman Sci-Fi („Wonder Stories” ) spunea că acest „ochi artificial” poate fi controlat de la distanţă cu ajutorul unei tastaturi şi că poate înregistra imagini în timp real.

Vi se pare cunoscut? Autorul pare să îşi fi imaginat cu precizie dronele, atât de populare astăzi (atât la nivel militar, cât şi în rândul publicului larg).

Căştile „in ear”

În 1953, atunci când Ray Bradbury publica romanul „Fahrenheit 451” căştile audio erau deja inventate, dar trebuie să recunoaştem că erau destul de greoaie şi voluminoase. Bradbury îşi imagina ceva mult mai asemănător cu earbuds-urile de azi şi le numea „litte seashells”, adică minuscule cochilii de melci marini prin care puteai auzi sunetul oceanului, muzica şi orice alte sunete. Nu ne mai miră, nu?, apariţia prin anii 2000 a căştilor fără de care astăzi nu ne imaginăm să plecăm de acasă!

Video-chat-ul

Poate ar mai fi trebuit să vorbim şi despre „telephot” – aşa cum era numit video-chatul în seria semnată de Hugo Gernsback şi publicată în 1911. Astăzi îi spunem „FaceTime” sau „Skype”, dar tehnologia era încă de pe atunci imaginată ca fiind un device ce permite oamenilor să se vadă şi să vorbească de la distanţe foarte mari.

Maşina fără şofer

Este o „invenţie” prezisă de către David H. Keller în romanul „The Living Machine” (1935). Iar discuţia asta nu este încă una încheiată. Sunt în dezvoltare deja aplicaţii şi software-uri care să ne poarte pe drumuri şi autostrăzi, fără ca noi să mai depunem efortul de a sta la volan.

Chiar dacă ipoteza lui Keller este încă în lucru, există semne că producătorii de maşini se gândesc din ce în ce mai mult să uşureze viaţa „şoferului”. Automobilele vor deveni mai „autonome”, cu siguranţă. De exemplu, se fac deja test drive-uri cu un prototip bazat pe BMW Seria 5, precum şi o serie de modificări de ordin tehnic pentru susţinerea condusului autonom. Ce înseamnă asta? Pe anumite segmente de traseu, conducătorii pot lăsa controlul automobilului în sarcina sistemelor de asistenţă, ceea ce le permite să se concentreze asupra altor activităţi. Tehnologia prin care conducătorii automobilului pot – nu doar să delege acceleraţia şi frânarea automobilului -, ci şi să-şi ia mâinile de pe volan pentru perioade lungi, se bazează pe o soluţie-prototip rafinată suplimentar, dar care are la bază sisteme de asistare a conducătorului disponibile deja în modelele de serie din prezent.

Acestea de mai sus sunt doar câteva dintre realizările care ne-au apropiat de lumea imaginaţiei. Şi lista este departe de a fi una completă! N-am vorbit despre roboţi, despre inter-conectarea dusă la extrem şi nici despre „tinereţea fără bătrâneţe” pe care ne-o prezic romanele SF. Oricum, omul lucrează încă din prezent la felul în care îşi va modela viitorul. Şi acesta din urmă pare să se apropie din ce în ce mai tare, cu fiecare nouă invenţie! Nu va mai fi nevoie de prea mulţi ani până când va fi nevoie doar de un buton (sau o insignă ca a lui Data din Star Trek) care să ne teleporteze cât ai zice „engage!”

Vino în campania „100 de ani de inovaţie” pentru a afla tot ce a avut o mare însemnătate pentru istoria ultimului secol, care au fost descoperirile ce şi-au pus amprenta asupra noastră şi a stilului nostru de viaţă.