Care este cea mai îndepărtată planetă din Univers

Universul şi tainele lui au fascinat omenirea încă de la începuturi. Dacă acum 2.000 de ani totul se rezuma la ceea ce era vizibil cu ochiul liber, evoluţia tehnologică şi ştiinţifică au scos la iveală tot mai multe lucruri din imensitatea Universului. Se fac calcule tot mai precise, se descoperă frecvent câte o stea nouă, aşa că datele se schimbă constant. Iar oamenii vor să afle lucruri precum care este cea mai îndepărtată planetă din Univers, care este cea strălucitoare stea sau cum arată cele mai mari stele cunoscute.

Neptun, cea mai îndepărtată planetă din Sistemul Solar

Până în 2006, acum numai 14 ani, cea mai îndepărtată planetă era considerată Pluto, cea de-a noua din Sistemul Solar. Aceasta a fost însă declasată de Uniunea Astronomică Internaţională şi a fost încadrată în clasa corpurilor mici, Neptun devenind astfel cea mai îndepărtată planetă din Univers până la o nouă descoperire.

Neptun nu poate fi observată niciodată cu ochiul liber, fiind la o distanţă de peste 30 de ori mai îndepărtată decât cea a Pământului faţă de Soare şi având o strălucire de 8 unităţi, limita vizibilităţii cu ochiul liber fiind de 6 unităţi. Observată prin telescop, această planetă apare sub forma unui mic disc albastru, culoarea fiind dată de gazul metan din atmosfera sa, norii aceştia absorbând partea roşie din spectrul luminii. Predominante însă în atmosferă sunt hidrogenul şi heliul. Temperatura pe Neptun este de 5.000 de grade Celsius, iar cercetătorii bănuiesc că sub masa noroasă a acestei planete ar exista un ocean de apă caldă care însă nu ajunge la punctul de fierbere din cauza presiunii fantastice existente acolo. Temperatura la nivelul norilor este însă de -218 grade Celsius, lumina şi căldura de la Soare ajungând cu greu aici.

Cea mai furtunoasă planetă

Neptun nu este doar planeta albastră, ci şi planeta furtunoasă, cea mai furtunoasă. Vântul îşi face mereu de cap acolo, atingând viteze supersonice, cele mai rapide din Sistemul Solar, de peste 2.000 de km/oră şi cu diametru de peste 10.000 de kilometri. Prima furtună de pe Neptun a fost descoperită în 1989, cu ajutorul sondei spaţiale Voyager 2. Marea pată întunecată, cum a fost numită, avea suprafaţa cât au Europa şi Asia împreună şi s-a terminat abia în 1994. Au urmat alte 2 în 1990, descoperite cu ajutorul telescopului spaţial Hubble şi încă două în 2015, respectiv 2018. Toate au direcţii anticiclonice şi absorb materie în interiorul lor.

Planeta pe care un an durează câţi 165 de ani pe Pământ

A opta planetă de la Soare a fost descoperită, practic, pe baza unor suspiciuni. După descoperirea lui Uranus, 2 astronomi au realizat că poziţia ei observată era diferită de cea calculată, iar asta însemna că un alt corp, mult mai mare, o încetinea. Un al treilea astronom a fost cel care a descoperit-o, pe 23 septembrie 1846, cu ajutorul telescopului, folosindu-se de calculele celorlalţi.

Aflat la 4,5 milioane de kilometri depărtare de Soare, Neptun face o rotaţie completă în jurul acestuia în 165 de ani tereştri, ziua având însă numai 16 ore. Planeta are 5 inele, numite după numele astronomilor care au ajutat la descoperirea ei: Galle, Leverrier, Lassel, Arago şi Adams. Se presupune că acestea sunt formate din praf iar grosimea lor variază între 15 şi 50 de kilometri.

Neptun are şi 13 sateliţi, cel mai mare dintre ei şi cel mai îndepărtat, Triton, fiind acoperit de vulcani îngheţaţi care aruncă în spaţiu materiale până la aproape 8 kilometri. Triton este printre cele mai reci corpuri din Sistemul Solar, având temperaturi de -240 de grade Celsius la suprafaţa sa. Este şi singurul cu o orbită retrogradă, rotindu-se în sensul invers de rotaţie al planetei. În fiecare an acesta se apropie câte puţin de Neptun, cercetătorii estimând că peste câteva sute de milioane de ani va fi sfărâmat de atracţia planetei.