Cărţi de citit în vacanţă (partea a 2-a)

Ieri vă povesteam ce cred eu că ar trebui să citiţi în această vacanţă, azi revin cu trei recomandări ale scriitorului Adrian Teleşpan, întocmai aşa cum le-a gândit. De adăugată că au fost scrise cu această scurtă notă: „Eu nu citesc în vacanţă. În vacanţă beau, fumez, mănânc, dorm şi altele. Dar, o să vă recomand trei cărţi care mie mi-au făcut o impresie foarte bună şi care cred că mi-ar fi plăcut chiar dacă le-aş fi citit în vacanţă.”

„În mişcare” de Oliver Sacks

Una dintre cele mai bune autobiografii pe care le-am citit de-a lungul existenţei mele. Pe lângă povestea de viaţă absolut excepţională a unuia dintre cei mai cunoscuţi neurologi contemporani, cartea are o calitate întâlnită, din păcate, destul de rar pe piaţa noastră şi anume beneficiază de o traducere de excepţie din engleză în română. Concluzia deloc subtilă a cărţii e una care, principial, poate părea cumva plictisitor-motivaţională: atât timp cât trăieşti, fă ceva, orice, experimentează. În realitate, motivaţionalul lui Sacks e unul de calitate. Văzând câte lucruri a făcut acest om de-a lungul vieţii sale, eu, personal, m-am simţit extrem de prost că nu am făcut mai mult până acum. În plus, autobiografia lui Sacks e plină de prezenţa unor personaje ieşite deseori din comun şi care fac lectura foarte interesantă şi extrem de facilă.

„Adevărul despre cazul Harry Quebert” de Joel Dicker

M-am gândit că, dacă e vacanţă, o lectură de roman psihologic-poliţist e cum nu se poate mai potrivită. Spun asta pentru că, pentru mine, lecturile de roman poliţist sunt cele mai relaxante şi curg cel mai facil. Nu înţeleg persoanele care citesc Kafka pe şezlong. Romanul lui Dicker are două fire narative, unul mai interesant decât celălalt, răsturnări de situaţie şi un final prea puţin predictibil. Pentru că am eu o problemă cu traducerile, aceasta nu este una tocmai reuşită, dar lacunele de traducere pot fi uşor trecute cu vederea datorită ritmului acţiunii.

 „America dezgolită de la brâu în jos” de Raluca Feher

Una dintre cele mai bune cărţi scrise în limba română în ultimii douăzeci de ani. Un jurnal de călătorie cu totul altfel, cu o scriitură frumoasă, simplă, omenească. Cea mai mare calitate a Ralucăi Feher nu este, însă, faptul că scrie bine, ci faptul că are umor. Mult umor. Şi nimic nu este mai potrivit în vacanţă decât râsul.