Ce este sindromul Stendhal și cum afectează oamenii în fața artei

Cum ar fi dacă, copleșit de frumusețea unei opere de artă, ți s-ar face rău fizic și psihic? Unii susțin că aceasta este o posibilitate reală și are un nume: sindromul Stendhal.

Cu doar aproximativ 2 ani în urmă, titlurile din presa internațională anunțau că un bărbat a suferit un atac de cord în timp ce admira faimoasa pictură a artistului renascentist Sandro Botticelli, „Nașterea lui Venus”, care este găzduită la Galeria Uffizi din Florența, Italia.

Implicația din spatele titlurilor nu a fost că evenimentul ar fi fost o coincidență, ci, de fapt, că frumusețea uluitoare a operei de artă a provocat atacul de cord.

De ce ar sugera cineva acest lucru și este chiar posibil un astfel de fenomen?

Deși poate părea bizar, există o istorie destul de lungă în spatele noțiunii că arta poate fi atât de copleșitoare încât poate provoca boli fizice.

Acest fenomen este denumit acum sindromul Stendhal, un termen inventat de un psihiatru italian în 1989. Anecdotele care descriu efectul formidabil al marilor opere de artă asupra psihicului uman datează însă cel puțin din secolul al XIX-lea.

În această caracteristică a curiozităților istoriei medicale, ne uităm la modul în care este definit acest sindrom, care sunt presupusele sale simptome, ce rol joacă acesta în istoria culturală și, desigur, dacă este sau nu un fenomen medical real.

Ce este sindromul Stendhal?

Sindromul Stendhal se referă la o colecție de simptome fizice și mentale intense pe care le puteți experimenta în timpul sau după vizionarea unei opere de artă.

Conform cercetărilor din 2021, este considerată o tulburare psihosomatică. Aceasta înseamnă că este posibil să aveți simptome psihologice intense, care provoacă și simptome fizice.

Sindromul Stendhal a fost descris pentru prima dată în 1989 de Graziella Magherini, un psihiatru italian, notează cercetătorii din 2020, prezentarea generală a afecțiunii.

Un alt nume pentru afecțiune este boala estetică.

Deși Magherini a inventat termenul cu puțin peste 3 decenii în urmă, simptomele și experiențele asociate cu sindromul Stendhal nu sunt noi. Chiar și unele figuri istorice se crede că au experimentat sindromul Stendhal în trecut, inclusiv psihanalistul Sigmund Freud, potrivit cercetătorilor în 2018.

Deși este considerată o afecțiune bine documentată, sindromul Stendhal nu este inclus în cea mai recentă ediție a „Manualului de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale”.

Cât de rar este sindromul Stendhal?

Deși incidența exactă nu este cunoscută, sindromul Stendhal este considerat extrem de rar, conform cercetătorilor din 2018. Declanșatorii specifici pentru afecțiune pot varia, deoarece percepția frumuseții este foarte individuală. Este observată mai ales la adulții singuri cu vârsta cuprinsă între 26 și 40 de ani, sugerează cercetarea din 2021 menționată mai devreme.

În plus, cercetătorii studiului 2020 consideră că sindromul Stendhal poate depinde de regiune, deoarece au fost raportate mai multe cazuri în Europa decât în restul lumii. Poate fi experimentat și în rândul turiștilor care vizitează muzeele de artă și alte destinații culturale, sugerează acești cercetători.

Cauzele sindromului Stendhal

Se spune că sindromul Stendhal se dezvoltă ca urmare a întâlnirii cu ceva copleșitor de frumos.

Artele vizuale și arhitecturale sunt cauzele cele mai frecvente. Alte elemente din mediul natural, cum ar fi un răsărit frumos sau o priveliște uluitoare la munte, ar putea provoca, de asemenea, acest lucru.

Cu toate acestea, este mai mult decât frumusețea vizuală sau arta care provoacă sindromul Stendhal. Alți factori includ situația într-o locație relevantă din punct de vedere istoric sau cultural, precum și gândirea la evenimente semnificative din trecut, conform cercetării din 2020.

Cercetările anterioare au remarcat, de asemenea, că a avea o „personalitate impresionabilă” combinată cu stres și călătorii ar putea fi un factor de risc pentru a experimenta sindromul Stendhal. Cercetătorii observă, de asemenea, că nu este clar dacă existența unor afecțiuni subiacente ar putea fi corelată.

Anumiți factori de mediu și stilul de viață pot crește riscul, cercetătorii în 2018 constatând o incidență mai mare a sindromului Stendhal la persoanele care sunt singure, foarte religioase sau care ajung la sfârșitul unei călătorii.

Simptomele sindromului Stendhal

Simptomele sindromului Stendhal pot fi atât mentale, cât și fizice. Unele dintre aceste simptome le pot imita pe cele ale unui atac de panică.

Simptomele pot include:

• ritm cardiac rapid
• dureri în piept
• ameţeală
• leșin
• halucinații
• anxietate
• dificultăți de respirație
• greaţă
• transpiraţie
• confuzie
• paranoia
• pierderea conștienței

Cercetarea din 2021 menționată mai devreme sugerează că natura palpitantă, dar copleșitoare a sindromului Stendhal te poate face să simți ca și cum te-ai întâlni cu toți eroii în același timp.

Opțiuni de tratament pentru sindromul Stendhal

Simptomele sindromului Stendhal sunt considerate temporare și, de obicei, nu necesită tratament medical.

Dacă te simți copleșit de întâlnirea cu o operă de artă, este posibil să poți rezolva simptomele făcând o pauză și îndepărtându-te din zonă. Dacă încă te simți neliniștit, ia în considerare practicarea unor tehnici blânde, cum ar fi respirația profundă sau efectuarea unei meditații de scanare corporală.

Deși nu există un tratament stabilit pentru sindromul Stendhal, poți lua în considerare discuția cu un medic despre tratamentul tulburărilor psihosomatice în general, dacă prezinți simptome frecvent.

Opțiunile posibile includ terapia cognitiv-comportamentală și antidepresivele.

Foto: Pinterest.com