Cele mai bune ceaiuri diuretice

De secole ceaiurile de plante au fost întrebuințate pentru proprietățile lor medicinale, iar astăzi vom vedea care sunt cele mai bune ceaiuri diuretice.

În mod tradițional, ceaiul se obține prin turnarea apei fierbinți peste plante, rădăcini sau semințe de plante, prin lăsarea la infuzat timp de câteva minute și apoi strecurarea licorii numai bună de băut.

Ceaiurile pot fi obținute dintr-o mare varietate de plante, fiecare dintre ele având o mulțime de proprietăți pentru sănătate.

Unele dintre ele, precum păpădia, coada calului, urzica sau pătrunjelul sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a elimina excesul de apă din organism, o acțiune similară cu cea a pilulelor diuretice.

Iată că care sunt cele mai bune ceaiuri diuretice:

Ceaiul de păpădie

Un articol publicat în numărul din august 2015 al revistei „Integrative and Comparative Biology” raporta că există un număr de 85 de plante cu proprietăți diuretice. În consecință există un număr însemnat de ceaiuri de plante considerate a fi diuretice, dar printre cele mai bune ceaiuri diuretice se numără cel de păpădie. Ceaiul de păpădie are o istorie lungă de întrebuințare în tratarea ficatului, a vezicii biliare și a problemelor digestive și este un bun diuretic.

Într-un mic studiu publicat în „Journal of Alternative and Complementary Medicine”, cercetătorii le-au oferit voluntarilor extract de frunză de păpădie și au măsurat cantitatea de urină produsă după consum. Toți cei 17 voluntari au urinat mai mult într-un timp de cinci ore după consum. Ca în majoritatea produselor din plante, este nevoie de și mai multe cercetări pentru a înțelege eficiența ceaiului de păpădie, inclusiv dozajul și problemele legate de siguranță.

Ceai de coada calului

Coada calului este o plantă ce crește pe câmp, care nu face flori, strâns legată de familia ferigilor și care a fost folosită încă din vremuri străvechi ca plantă medicinală, cu efect diuretic.

Un raport din martie 2014 publicat în „Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine” examina volumul de urină provenit de la 36 de voluntari sănătoși după ce li s-au oferit tratamente alternative cu coada calului, o substanță placebo și hidroclorotiazidă – un diuretic obișnuit. Cercetătorii au concluzionat că extractul de coada calului a fost la fel de eficient precum hidroclorotiazida.

Ceaiul de urzică și de pătrunjel

Urzica este folosită ca plantă medicinală încă din epoca medievală, în Europa, unde a fost administrată și ca diuretic. Într-un studiu efectuat pe șobolani, publicat în anul 2000 în „Journal of Ethnopharmacology”, cercetările confirmau că această plantă are efect diuretic, dar sugerau și că o doză mare poate avea efecte adverse.

Pătrunjelul este o altă plantă care folosită în ceai are efect diuretic. Un alt studiu pe șobolani publicat în același jurnal demonstra că rozătoarele au produs o cantitate mai mare de urină după administrarea extractului de pătrunjel. Însă nu s-au efectuat studii pe oameni, motiv pentru care este important să se păstreze o doză foarte mică.

Ceaiul negru și ceaiul verde

Spre deosebire de ceaiurile din plante care nu conțin cafeină, ceaiul negru și ceaiul verde conțin în mod natural această substanță. O credință obișnuită spune că băuturile ce conțin cafeină deshidratează organismul sau au efecte asemănătoare cu diureticele. Cu toate acestea, această concluzie provine din cercetările în care s-au administrat doze mari de cofeină, simultan cu niveluri de cofeină mult mai mari decât cantitățile naturale găsite în ceai.

Un studiu publicat în 2006 în „European Journal of Clinic Nutrition” a ajuns la concluzia că un consum de cafeină din ceai nu va avea efect diuretic decât dacă vorbim de peste 300 de mg de cafeină, adică 6-7 căni de ceai de-odată.

Atenție!

În cazul majorității oamenilor, o cană de ceai – chiar dacă este considerat un diuretic blând- nu va avea nici un fel de efecte adverse. Cu toate acestea, diureticele prescrise de medic sunt folosite în mod obișnuit pentru a elimina excesul de lichide din organism pentru a ajuta la tratarea unor probleme precum insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială și unele tipuri de boli renale și hepatice.

În aceste cazuri, eficacitatea și siguranța medicamentului diuretic sunt de o importanță însemnată și nu este recomandat să utilizezi terapii din plante ca substitut. Terapiile naturiste nu sunt reglementate la fel ca medicamentele și, în cele mai multe cazuri, nu se știe prea mult despre interacțiunile medicamentoase sau efectele adverse. Pierderea excesivă de lichide din diuretice poate risca deshidratarea și dezechilibrul electrolitic, ceea ce îți poate pune viața în pericol.

Dacă te confrunți cu retenția de lichide și vrei să folosești o terapie din plante, vorbește cu medicul tău despre riscurile și beneficiile acesteia.