Căutare

Share this article

Puţini mai sunt cei care nu au auzit vreodată de Uber. Şi mulţi dintre ei l-au şi folosit, fie aici, în România, fie în drumurile prin străinătate. Puţini sunt şi cei care ştiu cum a pornit povestea unei idei despre care nici iniţiatorii ei nu aveau idee cât de mult şi de repede se va dezvolta şi puţini ştiu cine sunt fondatorii Uber.

Cu 9 ani în urmă o companie nouă, UberCap, aducea locuitorilor din San Francisco un nou tip de taximetrie, aflat la îndemâna oricui. Mai precis, orice şofer putea oferi transport oricui avea acces la un smartphone şi la aplicaţia prin care se putea realiza comunicarea.

Cine sunt fondatorii Uber şi cum a pornit totul

Ceea ce avea să devină o idee genială se spune că a pornit de la o nevoie şi o cheltuială exagerată. Într-o noapte de iarnă, în 2008, în Paris, Travis Kalanick şi Garret Camp aveau nevoie de o maşină, dar erau în imposibilitatea de a găsi un taxi. Au reuşit să închirieze doar o limuzină cu şofer, la un preţ greu de digerat. Cei doi prieteni erau în Franţa pentru o conferinţă anuală de tehnologie, LeWeb, pe care The Economist o descria ca întâlnirea „unde persoanele cu gândire revoluţionară se adună să scrie viitorul”. În realitate, Kalanick avea deja ideea şi schiţase deja aplicaţia.

Cu doar un an înainte, fiecare încheiase câte o afacere prosperă. Kalanik vânduse start-up-ul pe care îl fondase, Red Swoosh cu 19 milioane de dolari, în timp ce Camp obţinuse 75 de milioane de dolari pentru firma lui, StumbleUpon.

În 2009, Camp înfiinţează start-up-ul UberCab, iar în vară îl cooptează în proiect şi pe Kalanick. Au testat serviciul de car sharing la începutul anului 2010, în New York, dar l-au lansat la finalul primăverii, în San Francisco.

Modul simplu în care puteai comanda o maşină a adus o popularitate pe care nici fondatorii Uber nu au intuit-o. Localizarea prin GPS, plata prin card, din contul de client au revoluţionat ideea oamenilor de a se deplasa, astfel încât în toamna aceluiaşi an, la 5 luni de la lansare, Uber a primit prima finanţare considerabilă – 1,25 milioane de dolari. Doar că, după bucuria finanţării, Uber a primit în aceeaşi lună şi o lovitură puternică. Agenţia Municipală de Transport din San Francisco a transmis companiei o dispoziţie de întrerupere şi încetare a activităţii. Unul dintre principalele reproşuri care li se aduceau era utilizarea denumirii de taxi în numele companiei, UberCab. Fondatorii companiei au reacţionat imediat. Au schimbat numele din UberCab în Uber şi au cumpărat domeniul uber.com de la Universal Musci Grup, cei care îl deţineau în acel moment.

2011 a fost anul de cotitură al companiei Uber, când s-a extins în New York, Seattle, Boston, Chicago, Washington D.C. şi în locul de unde s-a aprins fitilul, Paris. În acest moment sistemul funcţionează în peste 700 de oraşe din întreaga lume.

Controversele care au însoţit extinderea Uber

Fondatorii Uber n-au prevăzut scandalurile ce aveau să însoţească extinderea incredibil de rapidă a companiei. Au avut de luptat cu administraţiile locale, legile fiecărui guvern în parte, cu industria de taxi.

În 2014 taximetriştii din Londra, Berlin, Paris şi Madrid au plănuit un protest masiv împotriva Uber. Reprezentanţii companiilor de taxi reclamau faptul că Uber le crea concurenţă neloială, prin evitarea taxelor foarte mari necesare pentru obţinerea licenţei de taximetrie şi ocolirea legilor locale.

În decembrie 2016 Curtea Europeană de Justiţie a decis ca Uber să piardă licenţa pentru Londra, unde compania lucra cu 40.000 de şoferi. Un an şi jumătate mai târziu un judecător londonez răsturna decizia şi permitea revenirea Uber în capitala Marii Britanii.

Ieşirea din scenă a lui Travis Kalanick

2017 a fost poate cel mai greu an pentru Uber. A început în februarie când o fostă angajată, inginer, a acuzat pe blogul personal compania că ar promova o cultură corporatistă ostilă, sexistă, jignitoare şi discriminatoare. Postarea lui Susan Fowler a devenit virală în scurt timp şi a fost urmată de mai mult de 200 de plângeri pentru hărţuire şi intimidare.

Consiliul de administraţie a cerut o anchetă internă ce a primit numele de „Ancheta Hover” pentru că a fost condusă de Eric Holder, fost procuror general. Investigaţia s-a încheiat cu 47 de recomandări ce aveau ca scop îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi concedierea a mai mult de 20 de oameni.

Scandalurile pe aceeaşi temă au continuat şi au ajuns până la vârful companiei. Mai multe scrisori ajunse la presă arătau că atitudinea sexistă pornea chiar de la Travis Kalanick, fondatorul şi CEO al Uber. O înregistrare video cu acelaşi Kalanick, surprins în timp ce se certa cu un şofer Uber pe tema ieftinirii tarifelor, a scuturat şi mai mult compania.

Travis Kallanik

În acelaşi timp Uber era dată în judecată de Google pe motiv că un fost angajat le-a furat secrete legate de tehnologia self-driving, secrete pe care le-ar fi adus la compania de transport. De parcă nu erau destule, The New York Times a scos la iveală faptul că Uber a folosit o funcţie care i-a permis să lucreze în zone în care era ilegal. Departamentul de Justiţie din Statele Unite a început o investigaţie penală pentru că Uber ar fi folosit un soft ce ajuta şoferii să evite autorităţile de reglementare pentru transporturi.

Urmarea a fost o anchetă penală. După o revoltă a acţionarilor şi o scrisoare în care 5 dintre cei mai importanţi investitori îi cereau demisia, Kalanick nu a mai avut de ales şi s-a văzut forţat să demisioneze. Şi-a păstrat însă acţiunile şi locul în consiliul de administraţie, încercând să păstreze cât mai mult din puterea de decizie în companie. De altfel el deţine şi cel mai mare procent de acţiuni în companie, aproximativ 8,6% din Uber. După ce a încercat să introducă 2 persoane apropiate în consiliu, acesta a decis să-i fie redusă considerabil influenţa. Noul CEO Uber, Dara Khosrowshahi, i-a comunicat că este nevoie ca această companie să se aşeze pe un alt drum, unul care să respecte noile schimbări pe care le implementează în cultura organizaţională, practicile de lucru şi să-şi refacă reputaţia.

Rolul lui Garret Camp

În tot acest timp co-fondatorul Uber, Garret Camp a ales să rămână în umbră, păstrându-şi funcţia de preşedinte, pachetul de acţiuni (5%) şi locul în consiliul de administraţie. În paralel a preferat să se ocupe de dezvoltarea a noi business-uri bazate pe inovaţii tehnologice decât să iasă în faţă ca imagine a Uber.

Se spune despre el că este o fabrică de idei, dar că detestă confruntările. Foşti angajaţi ai Uber au susţinut că de aici a pornit şi marea lui greşeală, lăsându-l pe Kalanick să preia puterea fără să mai fie verificat. În momentele-cheie din consiliul de administraţie era ori de negăsit, ori indecis. Când consiliul s-a întrunit ca să ia o decizie legată de Kalanick, în urma numeroaselor scandaluri, Camp a plecat din ţară şi singurul lui comentariu pe marginea acestora a fost legat de faptul că „a fost o perioadă stresantă”.

Garret Camp

Preocupările principale ale lui Camp sunt legate de cum poate rezolva probleme importante ale oamenilor, probleme cu care se confruntă zi de zi, cu ajutorul tehnologiei.

read
next
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO