Hanny Bratu (WWF România): „Înghițim în fiecare săptămână cam 4 grame de plastic, cât un card bancar”
O barieră plutitoare pentru plastic pe Jiu, un kit turistic de igienizare în Deltă, adică niște comunități care răspund, sufocate de cantitățile de plastic din natură, inițiativelor a două organizații de mediu: WWF România și Mai Mult Verde de implicare, educare și reducere a plasticului din viețile noastre.
Programul „Cu apele curate” este o inițiativă prin care mai multe organizații de intervenție și educație de mediu, precum și comunități locale, cu sprijinul Lidl și-au asumat o misiune curajoasă: cât mai puțin plastic în natură, în preajma sau în apele României. Nimeni nu poate curăța cât pot alții arunca, deci soluția pentru o natură verde este reducerea consumului de plastic și educarea principiului: „Fără plastic în natură!”.
De ce ai ales să lucrezi într-un ONG și mai ales într-un ONG de mediu?
Hanny Bratu, coordonator marketing și fundraising WWF România: Eu consider că fiecare organizație are o responsabilitate mai importantă decât aceea de a genera profit pentru acționari: creează impact în societate, are angajați, are clienți, poluează mediul într-o mai mare sau mai mică măsură, deci cred că este responsabilă.
Îmi doresc să unesc companiile cu ONG-urile care promovează anumite cauze sociale, de mediu sau legate de bunăstarea economică și de bunăstarea oamenilor, iar în acest fel să creăm o situație în care toată lumea să câștige: și compania să-și creeze valoare adăugată, și oamenii, mediul să beneficieze.
De ce am ales zona de mediu? Pentru că Planeta este, practic, casa noastră. Noi locuim pe această planetă, toți, și aici ne putem construi bunăstare, putem fi fericiți sau nefericiți, putem avea drame, bani și așa mai departe. Dacă planeta nu mai există, toate aceste lucruri pe care le valorizăm acum (studii, o casă mai mare, o mașină mai frumoasă), nu vor mai avea nicio valoare. Deci este fundamentul întregii noastre existențe și cred că acționăm oarecum iresponsabil. Iar stricăciunile care se întâmplă în mod natural nu se văd atât de dramatic și atât de egal distribuit pe toată planeta, în toate țările, așa încât noi credem că totul este în regulă.
Cred că trebuie să fim cât mai mulți oameni care să vorbească și să pledeze pentru Planetă.
Mă întreb acum dacă nu ai fi avut un impact mai mare dacă rămâneai în zona de CSR a unei companii?
Hanny Bratu, coordonator marketing și fundraising WWF România: Nu cred că aș fi avut impact mai mare din zona de marketing corporate, fiindcă acolo ar fi însemnat că nu îmi fac treaba 100%. În marketing obiectivul este generarea valorii adăugate ce duce la creșterea profitului companiei și acționarilor, iar 80-90% din activitate trebuie concentrată pe acest obiectiv.
De-a lungul carierei mele am făcut multe activități cu implicații sociale sau educaționale dar au fost componente colaterale, marginale ale activității de marketing.
Nu sunt 100% în zona de ONG, fiindcă și la WWF o bună parte din activitatea mea este legată de parteneriatele corporate, deci cred că sunt la jumătate. De-asta am ales așa și îmi place foarte mult să fiu în această zonă, fiindcă sunt între corporație și mediul ONG și pot construi această punte.
Discursul despre Planeta albastră, casa noastră, este arhicunoscut, ne place, dar de la Planeta albastră la sticla de plastic aruncată în Parcul Văcărești sau în Delta Dunării distanța este atât de mare încât aproape că pierdem sensurile. Hai să facem puțină lumină!
Hanny Bratu, coordonator marketing și fundraising WWF România: Îmi place cum ai zis, de la Planeta albastră la sticla de plastic fiindcă practic Planeta nu mai este albastră din pricina sticlei de plastic sau a altor deșeuri, a fumului și noxelor generate de activitatea umană. Deci noi, de fapt, acolo trebuie să acționăm, la sticla de plastic, la ceea ce compune amprenta ecologică a producției și a consumului. Legătura este foarte strânsă și foarte importantă fiindcă sticla de plastic strică Planeta albastră.
Ce faceți voi în acest sens? Tu ai aici două roluri: convingerea personală, dar și jobul într-un ONG implicat în această direcție. Deci ce faceți?
Hanny Bratu, coordonator marketing și fundraising WWF România: La nivel de WWF Internațional avem o misiune, Fără plastic în natură, prin care acționăm pe trei piloni importanți: eliminarea plasticului din designul de ambalaje (să intre cât mai puțin plastic în consum), apoi cât mai puțin plastic să ajungă în natură, iar în alt treilea rând să scoatem plasticul care a ajuns deja în natură și să intre în circuitul de reciclare și de transformare a lui în materie primă pentru alte produse. Vorbim practic despre o circularitate de care ar fi nevoie pentru a reduce consumul.
WWF a făcut de-a lungul timpului o serie de studii care arată anumite bucăți ale impactului pe care plasticul, microplasticul, cel descompus îl are asupra mediului natural, a speciilor și omului. În momentul de față nu există studii foarte clare care să arate impactul asupra omului, dar știm că noi înghițim cam 5 gr. de plastic săptămânal. Este echivalentul unui card bancar.
Imaginează-ți că mănânci un card bancar pe săptămână pentru că plasticul începe să se descompună chiar mai repede decât spun studiile. Fizic, plasticul se descompune într-un an sau doi și ajunge în aer, în apă, este ingerat de pești și în ultimă instanță ajunge în corpul nostru. Nu știm acum care este impactul asupra noastră și cât de grav este, dar în mod cert nu este tocmai bine că mâncăm plastic în fiecare săptămână.
Pe de altă parte, un București fără plastic pare verosimil?
Hanny Bratu, coordonator marketing și fundraising WWF România: Dacă noi nu credem că este posibil, nimeni nu crede. (râde). Ce vedem noi din Patrula zero plastic este că există speranță și aș zice că este serioasă.
Dacă în primul an de patrulă am curățat Delta Dunării cu voluntari, am adunat mai mult de o tonă de plastic și alte tipuri de deșeuri, în special ne-am concentrat pe plastic, anul acesta ne-am propus să nu mai fim gunoierii Deltei, cum îmi place mie să zic, să nu mai venim noi în fiecare an să curățăm Delta, ci să creăm un mecanism incluziv și sustenabil, prin care turiștii și localnicii să fie implicați. Așadar am creat acest kit zero plastic, cu sac și mănuși, puse într-un plic, toate biodegradabile, desigur, și am început să le distribuim către turiști și localnicii din Delta Dunării.
Am văzut că gradul de adoptare este destul de mare, am văzut că oamenii sunt foarte deschiși, dar am avut și întâmplări amuzante cu oameni care spuneau „nu e gunoiul meu!”, dar stăteau lângă el, iar noi le spuneam: „dar totuși stați aici lângă el, pe baltă.”
Oamenii sunt deschiși, încep să se implice, iar asta îți dă speranță, fiindcă nu vom putea curăța Delta Dunării, Delta Văcărești sau alte zone din țara asta fără implicarea tuturor. Nu este vorba despre a se implica un ONG și nici măcar o autoritate sau o companie, ci toate aceste entități să lucreze împreună și fiecare să-și facă partea ei.
Igienizarea este doar un plasture instabil pe rană, fiindcă nimeni nu va avea forța de a curăța în urma milioanelor de oameni care aruncă deșeuri. Deci ce construiți? Cu ce veniți?
Hanny Bratu, coordonator marketing și fundraising WWF România: Într-o lume ideală, oamenii care aruncă trebuie să și strângă după ei. Deci milioanele de oameni care aruncă să arunce într-un sac, pe care să îl ducă într-un țarc. Acesta ar fi visul nostru, ca ONG. Dar până vom ajunge acolo este nevoie să lucrăm cu autoritățile, iar noi lucrăm, de pildă cu autoritățile din Deltă în proiectul Patrula zero plastic, cu primăriile, cu Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) , cu JT Group, colectorul local și am lucrat foarte bine. Ne-am dorit să colaborăm în așa fel încât să creăm condiții prin care fiecare dintre părți să-și facă treaba, să existe contracte de salubritate și de colectare cu pensiunile și hotelurile din Deltă, să existe țarcuri și zone disponibile în care să poți lăsa gunoiul și nu în ultimul rând să educăm lumea să înțeleagă că noi toți suntem responsabili de generarea plasticului, iar în același timp suntem responsabili de scoaterea lui din natură.
Noi am constatat că nivelul de educație este foarte scăzut și oamenii cred că trebuie să facă altcineva. Asta aș zice că este o problemă în România, iar asta nu poate continua. Și nu e doar despre plastic, ci ar trebui extins la toate problemele de mediu.
Hai să facem separarea: ce s-a întâmplat până acum și ce urmează a se întâmpla?
Hanny Bratu, coordonator marketing și fundraising WWF România: În proiectul Patrula Zero Plastic suntem în al doilea an, este susținut de Lidl, în programul „Cu apele curate”, iar anul trecut am observat un pic care este situația, am patrulat; avem o barcă cu care patrulăm canalele Deltei; am avut voluntari cu care am lucrat, ne-am întâlnit cu autoritățile și am discutat despre cum putem îmbunătăți situația deșeului de plastic din Deltă, iar anul acesta am adăugat această componentă de educare și implicare, care se distribuie în stațiile Navrom, în pensiuni și hoteluri, în magazinele Lidl din Tulcea, în așa fel încât cât mai mulți oameni să poată curăța după ei și să ajute la realizarea acestui obiectiv.
Împreună cu JT Group am creat o hartă a țarcurilor; ei au acceptat să se implice și să ne ajute, să instaleze mai multe țarcuri decât ne-am fi permis noi să punem prin proiect. Ne-am întâlnit în mod constant și am făcut patrulări cu autoritățile. Am continuat să facem aceste patrulări; am colaborat foarte bine cu celelalte ONG-uri implicate în programul cu apele curate, cu cei de la Dunavăț, cu Asociația Mai Mult Verde și ce urmează să mai facem este să monitorizăm cantitățile de deșeuri pentru că nu aveam cifre foarte coerente despre impact, despre care sunt zonele unde se acumulează mult plastic și care sunt cantitățile.
Aici încercăm să creăm un studiu care să combine informații oficiale cu informații empirice, pe care noi le avem din activitatea de patrulare.
Doru Mitrana, Președintele Asociației Mai Mult Verde
Ce te ține în continuare alături de Mai Mult Verde?
Doru Mitrana, Președintele Asociației Mai Mult Verde: Îmi place în continuare că este de lucru, ceea ce poate fi și bine, și rău. Când vorbeam despre mediu, părea o temă pentru activiști care se duc și salvează balene sau urși panda. Dar lucrând deja de 13 ani în acest domeniu mi-am dat seama că este o treabă a noastră, a tuturor de zi cu zi.
Tot ce facem, în fiecare zi, are impact asupra mediului. Acest impact pornește chiar din clipa în care ne facem cumpărăturile. Chiar dacă în acel moment nu ne gândim la ce se întâmplă mai departe, ci mai degrabă la ce ne trebuie pentru casă, pentru nevoile primare, ce prețuri sunt, cât de accesibile sunt magazinele, dar ne dăm seama ulterior că o dată consumate produsele, rămân în urmă destul de multe ambalaje, care, de multe ori, au un traseu care ajunge să dăuneze mediului. Iar asta este o temă care m-a legat și mă ține în continuare alături de Mai Mult Verde, alături de multe altele, cum ar fi pasiunea pentru plante, păduri sau plimbări.
Tocmai de-asta te întreb: cumva suntem conștienți că acele kilograme de plastic din ambalaje s-ar putea să producă rău, dar nu suntem conștienți de dimensiune până nu vedem viitura sau furtunile în miez de vară. Doar că nu mai avem timp să vedem, să ne convingem de acest rău pe care îl produce plasticul. Atunci tu cum ai internalizat această problemă?
Doru Mitrana, Președintele Asociației Mai Mult Verde: E ca atunci când mergi la cumpărături și se zice să nu mergi niciodată când ți-e foame, fiindcă atunci nu mai ești niciodată atent la ce cumperi. Cumperi mult, ți-e poftă. Deci e nevoie de un act conștient al cumpărăturilor, iar eu asta am exersat și reușesc parțial să fac până în prezent, ca atunci când cumpăr ceva sau fac ceva să am în vedere aceste criterii de mediu.
Cumpărăturile sunt cel mai evident mediu în care te poți gândi așa: cumpăr băuturi la sticlă de plastic sau la sticlă de sticlă; caut produse ambalate altfel decât în plastic sau merg pe ce mi-e poftă în acel moment. Aceste alegeri se extind și în alte activități. De exemplu, când merg prin oraș: mă sui în mașină că mi-e la îndemână, iau transportul în comun, mă sui pe bicicletă sau merg pe jos. Când călătoresc, am varianta să merg cu avionul, despre care știm cu toții că este una dintre principalele surse de poluare, de emisii sau văd dacă există și alternativa trenului.
Dacă ușor, ușor începem să includem în raționamentul nostru de achiziție, de cumpărare pe toate aceste activități și criterii de mediu vom vedea că ușor, ușor sacoșa noastră de cumpărături va conține mai puțin plastic, drumurile vor avea mai puține emisii, chiar dacă nu ne gândim clipă de clipă la asta, că sunt valabile atât pentru persoanele fizice, cât și pentru companii care, la rândul lor se văd din ce în ce mai mult constrânse să facă aceste analize.
Care este planul vostru în parteneriat cu Lidl legat de plastic și cum transformați un program de CSR într-unul educațional pentru oamenii care au nevoie de acest discernământ de cumpărare?
Doru Mitrana, Președintele Asociației Mai Mult Verde: Cred că este util aici să spunem cum s-au întâlnit cele două entități, adică Mai Mult Verde și Lidl. Ce ne-a legat și ne-a adus împreună în acest program, „Cu apele curate” a fost convingerea comună că este nevoie de măsuri pentru reducerea cantității de plastic care ajunge pe piață, apoi în natură. Foarte multe dintre plasticele comercializate, cumpărate de noi ca ambalaje, nu cu rea voință sau din răutate, ajung mai devreme sau mai târziu în natură și, în cazul proiectului nostru, în ape. Chiar și plasticul care merge cu bună știință și credință spre reciclare. Este sortat separat și merge spre reciclare, o mică parte din el poate fi realmente reciclat. Iar ce rămâne este valorificat cu recuperarea energiei, adică este ars, iar asta înseamnă noxe, fum, poluare. Deci din start avem lucruri de îmbunătățit, atât în zona producătorilor, care atunci când își scot produsele la vânzare să se gândească în câte straturi de ambalaje și plastic le îmbracă. Apoi comercianții, care fac legătura între producători și noi, consumatorii. Apoi noi, consumatorii, dacă noi cumpărăm, creăm cerere și totul se propagă pe lanț în sus. Din această nevoie comună a apărut acest proiect prin care noi ne-am propus să ducem în comunități acest mesaj despre consumul de plastic și despre reducerea acestuia, de măsuri prin care cantități din ce în ce mai mici de plastic să ajungă în natură.
Am început cu ce făceam în 2019, când am început programul, acțiuni de ecologizare. Și știam, încă din acel moment, că prin ecologizare nu rezolvăm problema. Este util să strângem plasticul din natură, voluntarii sunt bucuroși să participe la astfel de acțiuni, dar cantitățile strânse din natură sunt foarte mici, comparabil cu ce se pune pe piață, se consumă și ajunge în natură.
Am folosit aceste acțiuni de ecologizare, igienizare, curățenie, doar pentru a mobiliza comunități. A fost un prim mod prin care am reușit să aducem oamenii din comunități la un loc, să vadă problema, să înțeleagă dimensiunea ei și să plece la rândul lor în a căuta soluții pentru ca plasticul respectiv să nu mai ajungă acolo.
Au apărut 10 comunități locale, cu 10 coordonatori, în care am dezvoltat grupuri de acțiune care au participat la tot felul de programe educaționale, prin filme documentare, prin vizite în natură sau pur și simplu întâlniri cu autoritățile locale, care au un rol esențial în gestiunea deșeurilor.
Aceste grupuri de acțiune locale au început să dezvolte propriile lor activități. La început tot cu acțiuni de igienizare, pentru a crește grupurile, dar continuând apoi și cu picturi murale, prin care au transmis mesajul la o scară mult mai largă în acele comunități, apoi am ajuns la soluții tehnologice, adică amplasarea unor bariere plutitoare pe râuri: pe Jiu, pe Olt, pe Prut, mai nou, care opresc înainte de a ajunge în Dunăre aceste deșeuri.
De la 10 comunități locale, din lungul Dunării, în primul an de program, au rezultat o serie de bune practici pe care le-am promovat pe tot parcursul anului 2020. Iată ce poate face o comunitate locală pentru a preveni și a reduce poluarea cu plastic a apelor de pe malurile cărora locuiesc. Așa au apărut alte organizații care au venit către noi cu dorința de a deveni parte din proiect, chiar dacă amplasarea lor era pe afluenți ai Dunării. Până la urmă, Dunărea colectează cam tot bazinul hidrografic al României, fie direct, fie prin alți afluenți. În acest moment ne aflăm acum, spre final de 2021, când căutăm să intrăm în legătură cu cât mai multe comunități locale interesate să își gestioneze și rezolve aceste probleme în parteneriat cu autoritățile locale, cu ideile lor și adaptate la nevoile lor.
O altă direcție pe care anul acesta am crescut-o este aceea prin care am arătat că apele și malurile acestora au un potențial economic, de dezvoltare locală, chiar și cultural, de ecoturism. În loc să devină munți de gunoi, aceste locuri pot fi transformate în locuri de agrement, prin care să atragă vizitatori care să consume produse locale, dar și zone în care localnicii să-și petreacă timpul liber.
După ce am amenajat în Zimnicea, în Izlaz astfel de mici locuri de agrement, dotate cu sisteme de colectare separată a deșeurilor, cu sprijinul primăriei și al firmelor de salubritate locale care s-au obligat prin acord de parteneriat să preia aceste deșeuri din aceste locuri, tot mai multe comunități au zis: „vrem și noi să ne petrecem timpul pe malul apei de lângă noi!”. În zona Giurgiu există plaje sălbatice superbe, pe care ne-am dori și lucrăm la asta, să le transformăm în locuri în care bucureștenii sau localnicii să le vadă ca pe spații de petrecere a timpului liber.
Care au fost momentele voastre de aha! Apropo de modul în care aceste proiecte au ajuns în comunități?
Doru Mitrana, Președintele Asociației Mai Mult Verde: Primul moment de aha! a fost legat chiar de aceste grămezi de gunoi. Oamenii, n-aș spune că nu erau conștienți de ele, fiindcă le vedeau, dar le ignorau pur și simplu. Li se părea firesc. „Acolo e gunoi, noi nu avem ce face!” Eventual dădeau vina pe primărie. Momentul de aha! atât pentru noi, cât și pentru cei din comunități a fost să aflăm împreună că avem ce face. Dacă ne implicăm, dacă facem sesizări la Garda de mediu, la primărie, dacă strângem și apoi avem grijă să nu arunce alții la loc aceste lucruri se schimbă.
Momentul nostru de aha! dinspre comunități a fost acela când ei au venit cu propriile idei. Bariera plutitoare de pe Jiu este inițiativa unui ONG local. Ei au venit și au zis, „pe lângă acțiunile pe care le realizăm aici, de conștientizare, de informare, avem nevoie de sprijin pentru a amplasa o astfel de barieră pe care am văzut-o în străinătate!” Din nou, cu sprijinul Lidl am reușit să includem în programul mare astfel de activități.
Iată zona Drobeta-Orșova. Un ONG local a reușit să stabilească legături în 17 comune învecinate și să facă micro-grupuri de acțiune în toate aceste comune, plecând de la elevi până la adulți. Ei au identificat locurile în care se adună deșeurile, ei au luat legătura cu primăria, au informat localnicii. Sunt lucruri care pe noi ne-au impresionat văzând că după numai doi ani de program nu mai era nevoie să venim noi de sus în jos să spunem ce ar fi bine să facă, ci veneau ei să ne ceară sprijin pentru ideile lor utile în comunitate.
Cum vezi dezvoltarea acestui proiect? Sau pur și simplu lăsați coca să crească, iar voi vă orientați în altă direcție?
Doru Mitrana, Președintele Asociației Mai Mult Verde: Încă nu o lăsăm, adică o urmărim cum crește, ne bucurăm că se dezvoltă, dar ne dăm seama că în continuare este nevoie de sprijin. Este o temă de mediu majoră în care toți producătorii, comercianții de produse ambalate ar trebui să se implice într-un fel sau altul. Aceste nuclee de societate civilă din comunitățile locale au idei, au inițiativă, au început să conștientizeze, dar au nevoie în continuare de sprijin și de un vot de încredere. Este în continuare destul de mare ezitarea lor în confruntarea cu autoritățile locale. Într-o primă fază, cu sens de colaborare, dar de multe ori, când nu ai un răspuns, e nevoie să pui presiune. Iar asta este zona în care în acest moment simțim că este cel mai mult nevoie de sprijin. Locuitorii acestor comunități să capete încredere și să aibă sprijin să pună presiune pe autoritățile locale, astfel încât problema să fie rezolvată.
Fiecare dintre noi avem trei superputeri. Prima este de cumpărător. Ce facem noi cu banii noștri. Dacă fiecare dintre noi ne gândim ce facem cu banii noștri și nu vrem să susținem cu ei plasticul din ape sau din natură deja punem o presiune pe piață. A doua superputere este legată de rolul nostru de cetățeni, fie că asta ține de puterea votului sau de cea de petiționare și sesizări. Trebuie doar să aveam această încredere și să ne alocăm câteva minute: am văzut o problemă, o semnalăm, o urmărim, cerem răspunsuri locale, dar nu o lăsăm așa. Iar a treia superputere e legată de temele pentru care decidem să muncim, să alocăm timp. Dacă și acolo, din totalul ocupațiilor noastre ne alocăm un timp și pentru a ne uita în jur și a vedea natura, problemele și a ne implica zic că avem toate șansele să vedem și la noi lucrurile schimbate în bine.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
