Un copil are nevoie de timp, răbdare și înțelegere pentru a accepta un părinte vitreg în viața lui.
De la început, trebuie remarcat că noi folosim în limba română un cuvânt care aduce o conotație negativă asupra situației, „vitreg” însemnând ceva potrivnic, ostil sau rău. Dar situațiile de acest gen chiar pot fi gestionate cu dragoste, grijă și respect pentru toți cei implicați, în așa fel încât un părinte vitreg, copilul sau copiii din familie și părintele biologic să poată construi împreună un mediu de creștere și dezvoltare personală. Adică fix așa cum ar trebui să existe în fiecare familie, pentru fiecare membru al ei în parte.
Așteptări prea înalte de la un părinte vitreg
Din experiența proprie și din cea a tuturor părinților pe care eu îi cunosc, părinte nu ești, ci devii! Nu este o muncă, ci o permanentă transformare prin care treci din ziua nașterii (sau chiar a testului de sarcină pozitiv) și până închizi ochii pentru totdeauna. Fiecare zi te cheamă să fii mai bun, mai pregătit, mai iubitor, mai adult ca niciodată.
De cele mai multe ori însă, unui părinte vitreg i se cer toate acestea, rostit sau nerostit, din ziua 1. Presiunea de pe umerii membrilor din aceste familii de a performa în relațiile dintre ei încă de la bun început este imensă. De parcă un părinte vitreg n-ar trece și el prin această devenire cu copilul său vitreg…
„Am avut nevoie de imens de multă răbdare să mă integrez în familie… având în vedere că soția mea avea doi copii dintr-o căsnicie anterioară. Unul dintre băieți avea 15 ani, celălalt 6 și am avut provocări cu fiecare dintre ei. Cel mare m-a respins inițial, iar cel mic, adorându-și fratele, își reprima orice pornire pozitivă înspre mine. Așa că am avut răbdare și am fost constant în atitudinea față de ei, indiferent de atitudinea lor față de mine. Abia după un an relațiile dintre noi s-au mai schimbat și am început să fiu acceptat de ei. Nu a fost ușor, dar mă simt împlinit ca tată vitreg al lor, sunt doi copii minunați,” povestește Paul, 51 de ani, profesor din Timișoara.
Integrarea unui părinte vitreg
Dacă ar fi să ne uităm la situația în care un părinte biologic, care își crește copilul/copiii singur sau este văduv sau divorțat și care a construit o relație de cuplu cu o altă persoană pe care dorește să o prezinte copiilor și familiei extinse, cu scopul de pune bazele unei noi familii – întrebările sunt: Când este mai bine să se întâmple aceste întâlniri? În ce condiții? Cum ar trebui aceste întâlniri gestionate pentru a nu crea mai mult stres și tensiune?
Răbdarea, toleranța și flexibilitatea sunt câteva din ingredientele necesare unui proces de adaptare la o nouă situație. Acest lucru este valabil si pentru familiile cu un părinte vitreg, caz în care aș adăuga drept necesară și renunțarea la fanteziile legate de „o familie mare și fericită” în favoarea unor așteptări că „o să fie provocator și împlinitor deopotrivă”.
Citiți continuarea articolului aici
Pe aceeași temă
Citește mai multe
