Corneliu Țepeluș, instructorul de schi ce și-a propus să vadă lumea întreagă și povestea despre România prin imagini. Și povestea documentarului ”În căutarea castelului Dracula” produs cu sprijinul urmașului lui Bram Stoker

Corneliu Țepeluș ar putea fi, după părerea mea o enciclopedie vie. A văzut atâtea locuri, a întâlnit atâția oameni și a ascultat atâtea povești că generații întregi de nepoți nu s-ar mai sătura ascultându-l. Cu toate acestea are sub 50 de ani, însă a trăit cât alții în trei vieți.

Născut într-un mic sat românesc, din Harghita, „o mică enclavă românească între maghiari”, Corneliu Țepeluș a știut încă de mic ce-și dorește: să se plimbe prin lume și să cunoască omeni. Astfel că la 18 ani a devenit cel mai tânăr instructor de schi din Poiana Brașov și a început să lucreze numai cu străini. Viața l-a purtat peste tot apoi, din Anglia până în Canada și de acolo până la Los Angeles. Pe timp de iarnă era instructor de schi, vara a încercat toate meseriile ce i-ar fi asigurat un venit mulțumitor pentru a-și îndeplini toate visurile. A fost și electrician, și cameraman pe un vas de croazieră, le-a încercat pe toate. Cu banii strânși a făcut o școală de producție de film, una de actorie și când a văzut cum își promovează străinii țara, s-a întors acasă să facă și el la fel. A început cu satul natal, după care cu Brașov și apoi multe alte locuri din țară. Are o companie de producție de film cu care face câteva proiecte jurnalistice dar și un documentar.

Împreună cu stră-strănepotul lui Bram Stoker, autorul uneia dintre cele mai citite cărți din istoria literaturii, Dracula, a făcut un film documentar extraordinar: În căutarea castelului Dracula. De ce? Pentru că s-a descoperit că Bram Stoker a notat undeva coordonatele geografice ale castelului fictiv al lui Dracula și de aici informațiile și imaginile s-au legat într-un documentar ce ar putea fi cumpărat de Netflix sau de Viasat History. Dar vă las pe voi să descoperiți întreaga poveste 😀

Mi-ar plăcea să-mi povestiți, pentru început, cu ce vă ocupați azi… Pentru ce vă știe lumea?

Sunt producător de film și producător TV.

Asta înseamnă?

Am o emisiune TV săptămânală la M9 TV România, în Târgu Mureș. Interviurile sunt luate în toată țara pentru că sunt live și pe Facebook. Interviews for Hope este un proiect început în pandemie, pe Zoom și pe Skype, în cadrul căruia am intervievat peste 200 de oameni, de la artiști, la antreprenori, la teologi, scriitori, oameni care fac ceva deosebit pentru comunitățile din care fac parte, pe lângă ceea ce fac. Este pe modelul lui Mahomed Yunus, acest economist din Bangladesh care a creat prima bancă a săracilor. De fapt era un proiect de networking această idee de micro credit social business, în care, prin ceea ce faci, să întorci comunității tot ceea ce poți, astfel încât să ridici comunitatea și oamenii ce o formează.

Interviews for Hope e un proiect care ține mai mult de partea de networking, de întrajutorare, după care este un proiect jurnalistic. A prins foarte bine pentru că anul trecut a luat premiul pentru cel mai bun proiect de jurnalism european și tot de anul trecut ne-am mutat în studio.

Cine a oferit acest premiu pentru cel mai bun proiect de jurnalism european?

Festivalul de film Simfest din Târgu Mureș, singurul festival dedicat producătorilor independenți de televiziune.

Pe de altă parte?

Am compania mea Casta Films, în Brașov și acum îmi promovez filmul ”În Căutarea Castelului Dracula” pentru care sunt producător și regizor. Am filmat în Munții Călimani cu Dacre Stocker, stră-strănepotul lui Bram Stocker, care a scris cartea. Este vorba despre locația castelului fictiv al lui Dracula.

Citește și: La povești cu Dacre Stoker, stră-strănepotul scriitorului celebrului roman Dracula: „Când aveam 12 ani prietenii mei glumeau de Halloween și se întrebau dacă familia Stoker le va dărui bomboane sau le va lua sângele?”

Cam asta fac momentan: producător de televiziune, producător de film, plus turism. Lucrez de 30 de ani în turism și mai organizez grupuri care merg prin țară în diferite locații, pe partea de ghid turistic, iar iarna încă mai lucrez part time ca instructor de schi. Aceasta a fost prima mea meserie și de 30 de ani am lucrat ca instructor de schi aici, în Canada…

Oh, dar nu vă plictisiți…

Nu prea 😀

Însă am aflat că ați făcut niște filmulețe de promovare ale frumuseților țării noastre. Unde le-ați distribuit?

În primul rând pe social media au fost distribuite. În Canada și SUA am văzut acum vreo 20 de ani cum se face un film de promovare și lucrând în turism, primele mele proiecte ca producător de film au fost filme de promovare a țării. Fiind de loc din Harghita, chiar dacă trăiesc în Brașov, am început cu județul Harghita, după care Brașov, după care restul țării. Am pornit cu o mulțime de proiecte, unele mai mari, altele mai mici, dar toate au ieșit foarte bine.

Scopul acestor filmulețe era cumva să vă ajute în business?

Lucrând ca ghid turistic am avut nevoie de promovarea României în lume. Trăind și în Los Angeles, în Vancouver sau în Londra, am un network foarte puternic în lumea aceasta anglo-saxonă și toate aceste filmulețe au mers spre aceste țări. Multă lume a venit în România nu doar pentru turism, ci și ca să filmeze în România, lucru care a arătat că promovarea României în lume e utilă.

Și nu v-a căutat nimeni de la Ministerul Turismului? 😀

Nu prea, să vă spun drept 😀. În plus, am inițiat și un proiect tip Letterman în Brașov, un talk show în limba engleză, ce se numește Cornelius Night Show, în care intervievez expați care trăiesc în România, sau străini care trec prin România și fac lucruri speciale. De exemplu, am avut-o pe Sarah Vienna, o americancă ce are de 16 ani o fundație care se ocupă de copiii abandonați din Brașov. De 16 ani aduce ajutoare, are o secție lângă Spitalul de copiii din Brașov și toți copiii abandonați din zona Brașovului trec prin această fundație a ei. Sarah Vienna e și cântăreață, are albume scoase în America și strânge fonduri. Acum au construit la Budila, un sat de lângă Brașov, un after school în care am investit în jur de 1 milion de dolari.

Ce interesant! Apropo de ce am vorbit mai sus, nu am cum să nu mă întreb cât de tare ați râs când ați văzut cum s-a prezentat România la Târgul de turism de la New York 😀

A fost groaznic! A fost groaznic pentru că trimit oameni care nu au nicio treabă, doar ca să-și ia diurnele pe acolo, prin New York. Sunt oameni care nu au nicio treabă cu turismul și nici nu știu să vorbească cu un organizator de acolo.

De câți ani sunteți stabilit înapoi în România?

De 11 ani.

De unde din Harghita sunteți?

E o comună ce se numește Voșlobeni, din stațiunea Izvorul Mureșului. Este singurul sat românesc din bazinul Gheorghieniului, un fel de mini enclavă românească între maghiari. A fost un plus să mă nasc acolo pentru că întotdeauna mi-a plăcut multi culturalismul, am foarte mulți prieteni străini de peste tot și astfel că a fost un plus să stau între maghiari. Fiind așa ca o enclavă românească, am simțit tot timpul dorința de a respecta tradițiile românești, istoria României, dorință care a plecat încă din copilărie. În plus, tata era profesor de istorie, iar mama de biologie, astfel că am crescut într-un mediu semi academic în care se citea, în care oamenii aveau o responsabilitate față de cel de lângă, în așa fel încât să nu fii acel egoist într-o țară în care oamenilor le pasă doar de ei și atât.

De acolo am plecat în Brașov și la 18 ani eram cel mai tânăr instructor de schi din Poiana Brașov și am început să lucrez doar cu englezi. Fratele tatălui meu era directorul stațiunii și la 18 ani am aterizat în Poiana Brașov unde am început să lucrez din prima cu englezi pentru că învățasem limba din muzică.

Mi-a plăcut partea aceasta de turism pentru că, în anii ’90, în fiecare vară am fost plecat în Anglia.

La 18 ani când ați ajuns cel mai tânăr instructor de schi era comunism la noi?

Nu, era imediat după Revoluție.

Dar pentru ce v-ați pregătit? Bănuiesc că în copilărie sau adolescență nu vă gândeați că o să fiți instructor de schi… La fel cum bănuiesc că nu vă gândeați că o să fiți producător de film…

De mic mi-a plăcut asta și tot timpul am fost bun pe partea de turism și limba engleză.

Dar când ați plecat de acasă, care era drumul pe care vă doreați să-l bătătoriți?

Eu voiam să fac turism pentru că de mic eram pasionat de cărțile de aventură, voiam să văd lumea și în plus aveam obsesia cu filmul. De la 18 ani am lucrat ca instructor de schi, ghid turistic, apoi agent de turism, am lucrat la hotel, am lucrat pe vas de croazieră în America, am fost cameraman în Caraibe, Jamaica, insulele Cayman, am fost în Bahamas, în Miami…

De ce nu ați rămas în niciunul din locurile acelea minunate?

Așa a fost viața. Eu am fost plecat întotdeauna legal, am fost cu contracte temporare de muncă și nu mi-am luat niciodată statutul acesta de stabilit permanent undeva, nici în Canada, nici în Statele Unite, nici în Anglia. Eram atras de România pentru că aici aveam cam tot ce îmi trebuie. Acesta a fost drumul meu. Acum sunt momente când îmi pare rău că nu am rămas în Los Angeles sau în Vancouver, dar într-un fel e bine că am venit în România pentru că am putut să fac ceva ce sigur aș fi făcut mai greu în America sau în altă parte. Acolo aș fi avut nevoie de relații, de bani mulți, însă aici am reușit cât de cât mai ușor să creez niște proiecte chiar interesante.

Când v-ați apucat de studiat producția de film?

Prima dată am plecat în Anglia, în 1993, pe când aveam 20 de ani. Instructorii de schi din Poiana Brașov erau invitați de turiști în Anglia. Eu am prins o familie care era chiar din Stratford-upon-Avon, locul în care s-a născut Shakespeare. Acolo e un festival de teatru imens, în fiecare vară, unde sunt peste 20 de scene și unde se joacă piese din Shakespeare, anumite scene din piesele lui. Acești prieteni ai mei lucrau chiar în domeniul acesta, un fel de turism de promovare prin teatru a orașului lui Shakespeare. La 20 de ani am fost pentru prima dată expus la această parte de performing arts. Am lucrat pentru mici producții acolo, căram recuzita, am fost chiar și ca figurant pe scenă și acolo am prins pentru prima dată gustul scenei.

Și pentru că am învățat foarte bine engleza acolo, după ce m-am întors în România, țineam toate petrecerile din Poiana Brașov pentru seriile de turiști englezi.

În 1998 am vrut să mă angajez VJ la MTV. În perioada aceea lucram cu Mihai Pocorschi, care avea o firmă de producție și care mi-a făcut o casetă de prezentare pentru Londra, la interviul pentru VJ de la MTV. Era o chestie absolut utopică: un român fără relații să se ducă la Londra, să se angajeze la MTV.

Dar eu aveam ceva cunoștințe și printr-o relație am cunoscut o tipă care era casting director la MTV. M-am dus cu caseta la ea, i s-a părut foarte amuzat că un român de prin „Transylvania” venea la ea, a pus caseta, i-a plăcut, însă alta a fost problema. Lucrurile erau foarte simple: trebuia să ai un sponsor care să-ți sponsorizeze ție emisiunea cu care să apari la MTV. Nu am ajuns VJ, dar am lucrat trei luni la MTV, în studiouri, pe partea de recuzită și a fost o experiență foarte faină.

Primul curs de film l-am făcut în 2002, la Los Angeles. Acolo e foarte simplu: plătești și mergi la cursuri. Poți să faci cursuri de producție, de regie, de actorie, ce vrei tu.

Și bani aveați? Că bănuiesc că sunt foarte scumpe…

Lucram ca electrician și cu banii pe care îi făceam ca electrician îmi plăteam cursurile. Depinde de școală pentru că sunt unele mai scumpe, altele mai ieftine. Per total nu sunt așa de scumpe. În LA sunt o grămadă de școli de producție, de regie, de actorie, ce vrei tu.

Dar așa am început eu primele cursuri. După care m-am întors în țară și am plecat iar în Canada, unde am fost iarăși instructor de schi, în Whistler, lângă Vancouver. În perioada aceea, Vancouver era ca un al doilea Hollywood pentru că se filmau foarte multe filme americane, pentru că sunt mai ieftine locațiile. Am continuat cursurile în Vancouver. Am fost la Acting Academy și l-am avut profesor pe Alex Bruhanski, un mare teoretician de teatru, evreu din New York, dar care trăia în Vancouver. A jucat în multe filme, cu actori de renume, printre care și Mel Gibson, și cu el am făcut actorie pe partea de improvizație. Cursul a fost de șase luni și cum se filma foarte mult în Canada, în zona aceea, am ajuns ca prin intermediul unui prieten pe care l-am cunoscut la școala de film, să lucrez în tot felul de filme de promovare. Erau de promovare pentru schi și pentru stațiunea respectivă. Apoi am ajuns să fac curs de producție tot în Vancover.

Dar pentru cariera aceasta nu ar fi fost mai simplu dacă rămâneați acolo?

Era mai simplu, așa este, dar s-a întâmplat să vin totuși în țară. Întorcându-mă după cinci ani din Vancouver, m-am apucat să fac aici ce am învățat acolo. Apăruseră dronele și în România și m-am apucat să fac filme cu drone, am început cu satul meu natal, cu Izvorul Mureșului, apoi cu Brașov și apoi prin toată țara.

Am făcut documentarul „În căutarea castelului Dracula”, dar și un film de lung metraj pe care l-am început acum doi ani și sper să-l termin cât mai curând, toate prin casa mea de producție, Casta Films.

Haideți să vorbim puțin despre acest documentar. Nu ați reușit să-l vindeți nimănui?

Păi suntem în promovare cu el și suntem în discuții cu Viasat History. Toți cei care au văzut filmul au zis că este un bun sequal pentru un serial serios. Am vorbit cu cei de la Netflix și au spus așa: terminați câteva episoade și vi-l luăm. Dacre Stoker a vorbit cu o firmă de publishing în Anglia, care ar fi interesată să investească într-un serial de patru episoade. Vom vedea ce se va întâmpla. Ceea ce e important este că am reușit să-l terminăm.

În 2012, un cercetător olandez a descoperit la Rosenbach Museum din Philadelphia niște scrieri de mână ale lui Bram Stoker, prin care el a pus o latitudine și o longitudine pentru castelul fictiv al lui Dracula. Este o poveste fictivă, cu un personaj fictiv, dar cu o locație reală, în munții Călimani. Dacă citești cartea, vei vedea că personajul principal vine în munții Călimani, iar Brams Stoker descrie perfect acești munți. Bram Stoker a făcut șapte ani de documentare înainte de a scrie cartea și a vrut să plaseze această poveste într-un loc real.

Ceea ce e iarăși interesant în povestea asta este că Dacre Stoker este profesor, el a scris scenariul și împreună am descoperit o grămadă de scrieri despre Transilvania, despre care nimeni nu știe. Documentarul nostru e de fapt un documentar istoric, prin care prezentăm cercetarea lui Bram Stoker pentru a scrie cartea și toți acei autori care au scris despre Transilvania secolului al XIX-lea.

Dacre Stoker m-a contactat, a venit în România și ne-am dus în Călimani cu o echipă și acolo am descoperit legenda unui conte și a unui castel care ar fi fost în vârful muntelui.

Am pus o plăcuță de inox chiar în vârful masivului Călimani, pe o piatră care face parte dintr-un conglomerat de pietre ce aduce cu un fel de cetate dărâmată și am scris așa: Aici Bram Stoker a localizat castelul fictiv al lui Dracula.

Acest film reprezintă și promovarea României pentru că, din păcate, România nu profită destul de această legendă a lui Dracula. Masivul Călimani se află pe patru județe: Bistrița, Harghita, Suceava și Mureș. Iar noi acum prezentăm acest film pentru că vrem să facem trasee de la poale, până la plăcuța pe care am pus-o în vârf. Sunt mulți americani, străini care vor să facă acest drum, iar filmul este unul de mare promovare a României. Dacre Stoker are un network incredibil, merge prin toată lumea și prezintă povestea lui Bram Stoker și va arăta și acest film, mai ales că Dracula este una dintre cele mai cunoscute cărți din literatura universală.

Sunteți un om împlinit? Simțiți că ați reușit în viață?

De mic am vrut să călătoresc, de mic am vrut să fac film, să cunosc lumea, deci din punctul acesta de vedere mi-am îndeplinit toate visele. Am vrut să ajung în Los Angeles, am ajuns, am vrut să schiez în Canada, am ajuns, am vrut să înot în Jamaica cu peștii, am făcut-o și pe asta. Sunt un om împlinit.

Mai e ceva ce nu a ieșit? Aveți vreun regret?

Regret nu pot să spun că am… Aș vrea să pot face cât mai cunoscute aceste proiecte în lume și vreau să-mi cresc această companie, Casta Films.