Căutare

Share this article

La cei 24 de ani, Cristiana Oprea a dus pasiunea ei pentru maşini un pas mai departe decât marea majoritate a pasionaţilor de automobilism. Scrie pe propriul blog, despre maşini cu poveste, face comunicare pentru diverse proiecte de motorsport, precum Cupa Dacia, şi – mai ales, este pilot de curse. Ascultă cu încântare poveştile mentorului său George Grigorescu despre vremurile în care automobilismul aduna mii de oameni pe traseele de raliu şi îşi doreşte să facă acest lucru posibil şi în zilele noastre. Este dispusă să investească toată energia şi creativitatea de care sunt capabili cei din generaţia ei în acest scop. Crede că Millennials vin cu multă energie pozitivă, fair-play şi idei constructive şi că pot să spună lucrurilor pe nume, să păstreze ce e valoros, să reconstruiască, să transforme şi să îşi păstreze integritatea pe parcurs.

Cum ai defini generaţia Millennials din care faci parte? Care dintre aceste trăsături se regăsesc şi în tine?

Este, cu siguranţă, mai mult decât o simplă categorie de vârstă. Pentru mine Millennials reprezintă o atitudine: deschiderea către informaţie şi mult entuziasm faţă de schimbări, de îmbunătăţiri şi de nou. Sunt trăsături pe care le poţi găsi şi în oameni din alte generaţii, care au ales însă să îşi trăiască viaţa acum şi aici.

Într-un mod paradoxal, deşi consumăm tehnologie într-un ritm susţinut, cred că una dintre trăsăturile importante ale generaţiei mele este depăşirea mentalităţii societăţii consumeriste, a materialismului. Cu siguranţă nu mai punem atâta preţ pe obiecte, ci pe calitate şi pe autentic. Experienţele, poveştile, inspiraţia şi, în final, felul în care filtrăm totul şi ne construim cu sinceritate eul ne defineşte ca indivizi.  Mi se pare firească şi întoarcerea către rădăcini, redescoperirea istoriei individuale şi colective. Curiozitatea de a da la o parte straturile superficiale cu care media ne-a intoxicat e benefică în stabilirea unor valori corecte şi a unor repere morale.

Mai cred că suntem mai curajoşi în asumarea propriilor păreri şi decizii, iar asta ne face pe toţi măcar puţin mai extrovertiţi.

Crezi că vom vedea mai multe fete la raliu în viitorul apropiat? Şi dacă da, de ce? Dacă nu, cum le-ai încuraja să se dedice acestui sport?

Cred că da, pentru că începe să nu mai fie un sport atât de intimidant sau fetelor le pasă mai puţin de părerea celor din jur. Cu siguranţă aş încuraja pe oricine să trăiască experienţa dintr-o maşină de curse, însă motivaţia trebuie să vină în primul rând din interior. Nu neg că este un sport periculos, dar raliurile înseamnă, mai presus de rezultate, multă distracţie, oameni frumoşi şi plăcerea de a conduce. Cea mai mare creştere cred că o au însă competiţiile cu maşini istorice, unde am descoperit multe femei interesante care aduc la viaţă fragmente nostalgice de istorie.

Care este cel mai important moment din povestea ta la raliuri? Cum l-ai defini?

Deşi povestea mea este încă la primul capitol, cel de debut, m-a influenţat foarte mult primul raliu la care am participat în calitate de pilot – Raliul Braşovului. A fost primul eveniment al sezonului, un raliu greu cu vreme capricioasă şi cu una dintre cele mai lungi probe speciale din întreg campionatul – „regina” Babarunca-Cheia. Pe prima probă m-am răsucit, am fost depăşită de alte echipaje pe o altă probă, am văzut cu coada ochiului câteva maşini ieşite în decor şi am coborât Poiana Braşov pe ninsoare. A fost o înşiruire de provocări, iar în ansamblu totul mi se părea nou şi, recunosc, înspăimântător. Însă mi-am setat în minte un singur obiectiv – să termin raliul şi să îmi asum întreaga experienţă  sau mai degrabă lipsa ei. Am fost extrem de fericită la final şi întreg parcursul mi-a acordat foarte multă încredere în forţele proprii şi în drumul pe care mi l-am ales.

Cum vezi evoluţia ta în motorsport? Ai un trofeu râvnit?

Sunt la începutul unui drum greu, pe care ştiu că îl voi putea parcurge doar împreună cu oameni care înţeleg în primul rând latura umană, inspiraţională a proiectului. Primul pas l-am făcut vara asta, când mi-am cumpărat o Dacia Sandero pentru a o pregăti de curse. A fost momentul de asumare totală a pasiunii şi a obiectivelor pe care mi le-am setat. Urmează finalizarea transformării Daciei Sandero în versiunea de curse, lucru care presupune un efort financiar mai mare. Apoi urmează sesiuni de teste şi participarea la cât mai multe raliuri din cadrul campionatului naţional. În momentul acesta, cel mai important este să acumulez experienţă, iar cea mai mare piedică este bugetul.

Desigur, m-am gândit şi la viitor: odată ce acumulez suficientă experienţă, mi-aş dori să reiau formula echipajului feminin pentru a reprezenta şi promova România, la volanul unei maşini româneşti de curse, în competiţii din Europa. Experienţa în sine este trofeul pe care mi-l doresc cel mai mult, întocmai cum spuneam la început că ar fi un Millennial.

Care este relaţia ta cu viteza? Dar cu teama?

Viteza mă eliberează, mă transformă. Aş spune că e un fel de meditaţie activă, mă obligă să mă concentrez la pilotaj şi nu lasă loc altor gânduri.

Anul acesta am terminat cu bine două raliuri la volanul unei Dacia Logan – pe ultimul loc, dar fără abandon sau incidente. Aşa am aflat că, pentru mine, viteza este relativă: curajul poate fi viteza cu care îmi transform limitele în repere, iar progresul poate fi viteza cu care îmi însuşesc noile cunoştinţe. Cu teama m-am împrietenit, e o ancoră în realitatea obiectivă a experienţelor proprii, mă împinge şi mă protejează deopotrivă. E o tatonare constantă, ca orice lucru extrem pe care alegem să îl facem.

Care este impactul tehnologiei asupra felului în care îţi duci viaţa? Dar asupra sportului pe care îl practici?

Eu sunt foarte bună prietenă cu tehnologia, până în momentul în care mă îmbrac în combinezonul de curse. Am învăţat pe propria piele că atunci când particip nu pot să îmi împart atenţia cu social media, oricât de mult mi-aş dori să împărtăşesc „la cald” impresiile din maşina de curse.

Cum vezi tu viitorul lumii?

În ciuda evenimentelor care se întâmplă acum în lume, am încredere într-un viitor mai bun, mai firesc şi mai responsabil. Episodul #colectiv m-a afectat profund, aveam în plan să să merg şi eu la concert alături de prieteni… însă cred că a fost un semnal de alarmă pentru generaţia noastră – ce a urmat mi-a redat încrederea în puterea Millennials de a schimba lucruri. E doar începutul, dar m-a făcut să fiu mai exigentă cu mine pe plan personal, să nu fac lucrurile doar de dragul de a fi făcute şi, totodată, să îmi doresc să fim mai buni şi mai blânzi unii cu ceilalţi.

Ai vrea să spui ceva generaţiei tale?

Toţi cei care îşi urmează visul dau dovadă de curaj. Asta mi-am spus eu în momentul în care am luat o pauză de la urbanism care, deşi mi-a plăcut foarte mult, nu era cariera pe care mi-o doream. Cu fraza asta în minte şi în suflet mi-am început blogul, am luat startul la primul raliu şi am ridicat prima cupă pe podium. Cred că este important să fim sinceri cu noi înşine, să ne aducem aminte că nimic nu e definitiv şi niciodată nu e prea târziu pentru a face o schimbare.

 

Fotografii: Rally Zoom şi A&B.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO