Daniel Drăghița și povestea unui rom adoptat de Germania care i-a oferit în doi ani de școală ceea ce nu i-a oferit România în aproape două decenii - Pagina 2 din 4 - LIFE.ro
Mergi la conținut

Daniel Drăghița:„România nu mi-a dat foarte multe.”

Când ai plecat din țara noastră? Ce a stat la baza deciziei tale?

Am decis împreună cu soția să plecăm din țară în anul 2014, odată cu deschiderea dreptului de muncă al românilor în țările europene. Am plecat și noi cu valul. La baza deciziei a stat faptul că nu ne descurcam destul de bine pe plan financiar și ca mulți alți tineri care au plecat în străinătate, am căutat un loc unde să ne fie mai bine. Și nu doar din punct de vedere financiar, ci și din alte motive.

În momentul când te-ai hotărât să pleci, te-ai gândit că va fi definitivă plecarea ta?

Nicidecum, planul nostru era să stăm câțiva ani în Germania, să ne strângem niște bani și să ne întoarcem acasă, așa ca tot românul. Dar, cu timpul, planurile s-au schimbat și iată-ne deja de 8 ani în Germania.

Daniel, ce nu ți-a dat România?

România nu mi-a dat foarte multe și cred că știm cu toții foarte bine deja cum stau lucrurile în România.

Citește și:https://life.ro/alina-serban-actrita-si-regizoare-de-etnie-roma-eu-nu-sunt-mai-desteapta-sau-mai-talentata-decat-verisoarele-mele-eu-am-avut-niste-sanse-date-de-profesorii-care-nu-m-au-pus-in-ultima-banca-care-m/

Ce ți-a dat totuși Germania?

Pot spune că Germania mi-a dat tot ceea ce nu am găsit în România și anume o lume civilizată unde legea e lege pentru toți, o societate cu foarte multe drepturi care îți sunt respectate, un sistem foarte bine pus la punct și organizat așa cum îmi place mie. Germania mi-a oferit în 2 ani de școală ce nu mi-a oferit România în 17 ani de școală. Am, în sfârșit, un job pe care îl fac cu mare plăcere și asta chiar dacă nu vorbesc perfect germană (fără pile, pe propriile mele forțe și găsit singur pe Google). Pe de altă parte, trebuie să spun că și aici sunt unele lucruri care pot fi îmbunătățite. Clar, nici nemții nu sunt ei perfecți, dar spre deosebire de România sunt mult mai aproape ca mentalitate de cum îmi imaginam eu că trebuie să fie societatea în care trăiesc.

Daniel Drăghița:„În România m-am simțit marginalizat din cauza etniei.”

Cred cu tărie că ai văzut și simțit diferențe între cele două țări. În accepțiunea ta, de care ordin?

Sunt foarte mari diferențe de mentalitate, de ordin social, economic și așa mai departe. Lista ar putea continua.

Apropo de etnia ta, ai făcut cunoștință cu oameni în Germania care aveau de „comentat” în sens negativ despre etnia ta?

La mine este puțin funny, pentru că eu având pielea de culoare mai închisă, foarte mulți de aici cred că sunt turc, arab sau indian, dar nici într-un caz român. Așa se face că atunci când le spun oamenilor că sunt român, rămân surprinși. Dar ca să răspund la întrebare, nu, nu am întâlnit oameni care au avut de comentat în sens negativ despre etnia mea. Și nemții, chiar dacă sunt unii dintre ei rasiști, nu arată lucrul acesta, sunt foarte diplomați. Au calitatea aceasta. Nu îți zic ceva negativ, în schimb nemții au obiceiul acesta de a se uita insistent la tine și de a te analiza.

Sau poate în România ai întâlnit astfel de voci? Ce-mi poți mărturisi?

În România pot spune că da, au fost unele voci care spuneau lucruri care te făceau să te simți marginalizat din cauza etniei. Sau tipicele vorbe pe care le auzeai: „Vin și te fură țiganii”. Normal că te simțeai prost, dar trebuia să fii puternic și să mergi cu capul sus mai departe și să îți vezi de drumul tău. Știi când îți vine câte o musculiță pe haină și îi dai un bobârnac să plece? Cam așa ceva făceam și cu vocile astea, în sensul figurat bineînțeles.

Poate pe vremea când erai școlar? Îți aduci aminte vreun episod din acele vremuri despre faptul că ți se arunca în față că ești rom?

Sincer, eu nu prea am avut momente de genul acesta. Tot timpul am avut colegi și prieteni români cu care m-am înțeles atât de bine, încât faptul că eu eram rom nici nu conta. De foarte multe ori când le mărturiseam oamenilor din jur că eu sunt rom, îmi răspundeau că dacă eu nu le ziceam ei nici nu ar fi spus că sunt rom. Acum nu știu dacă ziceau asta să nu mă simt eu prost sau chiar așa credeau. Să fim serioși, revenind la culoarea pielii, se cam putea observa din prima cam de prin ce etnie mă trag.

Share this article

Pe aceeași temă

Citește mai multe


Creșterea taxelor | Ce se întâmplă cu banii de pensii ai românilor și cu investițiile la bursă
Cu investiții totale de 23,5 mld. lei pe bursă – adică aproape un sfert din banii de pensii private ai românilor – fo...
Creșterea taxelor | Biriș pune punctul pe ”i”: Pierdem miliarde din PNRR sau supărăm mediul de afaceri?
Pus în fața unui deficit bugetar scăpat de sub control, Guvernul României are în prezent de ales: crește impozitele ș...
Cum se simte oboseala cauzată de cancer. Apare aproape în toate tipurile de neoplasme avansate
Cum se simte oboseala de la cancer? Oboseala este un simptom comun al cancerelor avansate, însă acest tip de oboseală...
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu Sectorul fu...
Animalul de companie are o respirație urât mirositoare? Iată câteva cauze
Nimic nu se compară cu afecțiunea câinelui, cu excepția cazului în care animalul de companie are un caz grav de halit...
Cum dansează pe manele mireasa lui Oțil și nașa Roxana Ionescu. Ramona Olaru și Diana Munteanu, campioane și ele
Dani Oțil și Gabriela Prisăcariu au făcut cununia religioasă duminică, 30 iulie, la 2 ani de când au devenit soț și s...
Spune-le și altora