De ce le place scriitorilor să scrie în cafenele?

Mulţi ar zice că e un moft, un gest demonstrativ prin care cel care scrie vrea să atragă atenţia asupra lui şi să-l convingă pe cel care-l priveşte că este stăpânit de demonii creaţiei. Poate că e şi asta căci altfel nu ar exista numeroasele teorii conform cărora scriitorii iubesc să scrie în cafenele tocmai din cauza vizibilităţii. Să ştiţi, însă, că dincolo de aparenţe şi teorii, există multe motive pentru care scriitorii adoră să scrie în cafenele. Iar cele câteva detalii comune nu sunt de azi, de ieri, ci sunt vechi de secole. De la TS Elliott, Franz Kafka, Gertrude Stein sau F Scott Fitzgerald până la J.K. Rowling, care a scris o bună parte din ”Harry Potter” în Thd Elephant House, din Edinburgh, sunt nenumăraţi scriitori care au zămislit multe din lumile lor livreşti la o măsuţă dintr-o cafeanea cochetă.

Tradiţie

Da, să scrii în cafenele este deja o tradiţie, iar cele mai bune exemple în acest sens sunt cafenelele pariziene unde mulţi dintre scriitorii vremurilor apuse se întâlneau, nu doar să discute şi să se binedispună, ci şi să scrie. La Les Deux Magots veneau cu regularitate Paul Verlaine, Rimbaud, Mallarmé şi André Gide. La Café de Flore, lucaru cu plăcere Tristan Tzara, Malraux şi Jean-Paul Sartre. În timp ce Brasserie Lipp îi avea drept clienţi fideli pe Jean Cocteau, Albert Camus, Marcel Proust, Saint-Exupéry.

Stimulează creativitatea

”Era o cafenea grăguţă, primitoare, curată şi prietenoasă şi mi-am agăţat vechiul meu impermeabil în cuier pentru a se usca şi mi-am aşezat pălăria ponosită pe suportul de deasupra bancului şi am comandat o café au lait. Ospătarul a adus-o şi am scos un carneţel din buzunarul hainei şi un creion şi am început să scriu”. Acestea sunt cuvintele lui ”Papa”, cum îi mai spuneau prietenii lui Ernest Hemingway, care descriu cât se poate de bine felul un care un spaţiu precum cafeneaua poate deveni instat un loc al creaţiei. Să lucreazi acasă poate fi, de multe ori, extrem de inhibant: acelaşi spaţiu, aceleaşi feţe, aceeaşi linişte…Aşa că, scrierea ocazională în cafenele poate ajuta la creşterea eficienţei şi productivităţii. Atomosfera primitoare, mirosul ademenitor de cafea, o muzică bună în fundal pot stimula incredibil de mult imaginaţia unui scriitor.

Timp limitat

Cât timp ai putea sta într-o cafenea, doar cu o cafea-două lângă tine, fără să mânânci sau să te mişti puţin? Ştim cu toţii că nu putem sta într-o cafenea mai mult de trei ore fără să comanzi ceva. Şi apoi, eşti nevoit, la un moment dat, să ieşi pentru a lua prânzul sau o gură de aer proaspăt. Jean-Paul Sartre povestea că el şi ceilalţi intelectuali care scriau în cafeneua lor prefereată aveau un program de lucru foarte clar: de la 9.00 până la prânz, când ieşeau să mănânce, de la 14.00 până seara, la ora 20.00.

Este mai uşor să te concentrezi

Într-o cafenea care este decorată cu gust sau care are cel puţin o privelişte interesantă, scriitorul îşi porneşte mult mai repede motoraşele creaţiei. The Elephant House, spre exemplu, unde a scris J.K. Rowling, avea un vibe special care a inspirat-o de la bun început pe autoare dar şi privelişti precum cea cu Castelul din Edinburgh care i-a servit, fără doar şi poate, în crearea multor imagini cu micuţii săi vrăjitori şi cu acele castele impunătoare.

Este amuzant

Există, de asemenea, o anumită doză de distracţie în a scrie în cafenele pentru simplul fapt că nu simţi că munceşti. Pentru un scriitor, a cărui muncă este prin definiţie una solitară, poate fi destul de istovitor să lucreze exclusiv la biroul de acasă. De aceea, mulţi preferă să alterneze lucrul de acasă cu cel din cafenele. Scriitorul Malcolm Gladwell, autorul cărţii ”The Tipping Point and Blink Fame”, şi-a evitat, spre exemplu, mult timp biroul în favoarea cafenelelor şi restaurantelor. „Scrierea pare a fi o activitate distractivă acum … este mai bine integrată în viaţa mea şi asta o face mult mai plăcută”, spunea el.