Căutare

Share this article

Ajuns la cea de-a cincisprezecea ediţie, târgul internaţional de bijuterie contemporană AUTOR confirmă importanţa pe care aceste obiecte unicat o au în viaţa oraşului. Sămbătă şi duminică, AUTOR îi aşteaptă pe pasionaţii de bijuterie contemporană la o nouă întâlnire cu cei mai talentaţi creatori. Între ei, şi Luiza Teodorescu, arhitect de formaţie şi bijutier de convingere.
Am aflat de la ea mai multe despre drumul de la idee la materializarea ei, despre satisfacţia de a ţine în mână obiectul finit, dar şi despre cât de important este răspunsul din partea celui care poartă bijuteria pentru creatorul său. Citeşti totul în interviul de mai jos.  


Eşti specializată în arhitectură şi în design interior. Ce te-a determinat să alegi bijuteria contemporană?
Într-adevăr, arhitectura şi designul au fost pietrele de temelie care continuă să mă influenţeze la nivel de concept, structură, imagine. Însă şi arta a fost şi va fi un domeniu care mă incită şi pe care, prin intermediul bijuteriei, am reuşit să îl canalizez cu mai multă uşurinţă. De asemenea, îmi place că pot controla întreg procesul, de la idee până la materializarea acesteia. Ai o satisfacţie imensă când ţii în mâna obiectul finit lucrat cu atât de multă pasiune şi migală.
Dar drumul spre bijuterie a început cu un proiect personal, în care încercam să dau o nouă viaţă obiectelor ce urmau a fi aruncate: le reciclam creativ şi am observat că cele mai multe reinterpretări deveneau bijuterii. Aşa le numeam eu atunci. Ulterior aveam să înţeleg ce înseamnă cu adevărat bijuteria. Erau nişte accesorii la care niciodată nu găseam închizători sau alte detalii necesare care să-mi placă şi m-am gândit că le-aş putea face eu. Şi de aici până la ideea de a face întreaga piesă a fost un pas, pas pe care l-am făcut la Assamblage, şcoala de bijuterie contemporană a lui David Sandu. Acolo am urmat un curs de iniţiere şi mi-am descoperit această pasiune, care acum mi-a devenit job şi care m-a transformat într-unul dintre acei oameni norocoşi care fac ce iubesc.

Şi anul acesta eşti o prezenţă activă în cadrul târgului de bijuterie contemporană Autor. Ce înseamnă pentru tine participarea la acest târg?
Da, a doua mea colecţie a fost selectată pentru a participa la această a 15-a ediţie de Autor, prima ediţie anuală, care va avea loc pe 16 şi 17 aprilie, la Grand Hotel du Boulevard, din Bucureşti, şi nu este singurul lucru care se întâmplă pentru prima dată, vor fi multe premiere în cadrul târgului.
Participarea la acest târg înseamnă, în primul rând, contactul cu publicul iubitor de bijuterie contemporană, care mi se pare esenţial deoarece aceste bijuterii sunt făcute să fie purtate şi să primeşti un feedback la colecţia prezentată din perspectiva conceptului, imaginii şi a felului în care se simte în momentul în care intră în contact cu corpul uman. Asta mi se pare de nepreţuit. Pe lângă bucuria şi emoţia ce ţin de această prezentare, mai este şi curiozitatea de a te întâlni şi de a interacţiona cu alţi designeri, fie români sau de peste hotare, care îşi prezintă propria lor viziune asupra bijuteriei contemporane. Este, totodată, fascinant să vezi câte feluri de a prezenta o idee există.

Care este, în opinia ta, cea mai importată tendinţă în bijuterie anul acesta? Dar care este cea care te-a influenţat cel mai tare în crearea colecţiei pe care o prezinţi la Autor?
Nu cred că putem vorbi de tendinţe în bijuteria de autor. Cum spuneam, sunt atât de multe feluri de a prezenta o idee şi atât de multe materiale pe care creatorii le folosesc pentru a-şi materializa acea idee, încât este greu de marcat o tendinţă şi cred că nici nu se doreşte, de fapt. Fiecare viziune este unică şi aceasta este frumuseţea bijuteriei contemporane, care, prin povestea din spatele pieselor, atrage, poate, mai mult decât prin orice altceva.
În colecţia pe care o voi prezenţa la Autor, nu m-a influenţat o tendinţă, ci o întâmplare: am spart pentru prima dată o oglindă.

Ce este lăsat în urmă, dar păstrat aproape? Care a fost motorul colecţiei tale de anul acesta „What’s left behind”?
Ce bine ar fi să avem, aşa cum se spune, un sertar în care să băgăm toate amintirile neplăcute şi să uităm de ele. Dar nu merge aşa, cred că rămân undeva în surdină şi devin din nou prezente în momentul în care viaţa decide să rezoneze iar cu ele. Dar, o spun mereu, nu aş schimba nimic din ce mi s-a întâmplat până acum pentru că toate aceste momente, bune, rele, cu lecţii învăţate şi amintiri câştigate, au determinat omul care sunt azi. Şi abia aştept să văd ce mai urmează să devin.
Păstrăm aproape ce ne face bine, ce ne ajută să mergem înainte. Motorul acestei colecţii a fost acea întâmplare de a sparge o oglindă. Mi s-a părut foarte semnificativ în acel moment deoarece lucram la prima mea colecţie, care implică ceva din mine în fiecare piesă creată şi acest fapt s-a oglindit în cioburi: mă vedeam pe mine, dar în bucăţi. Şi, pe moment, asta a fost tot, dar acest fapt m-a determinat să păstrez cioburile. Conceptul a venit ulterior, ca mai toate ideile mele. Printr-o viziune, mi-am dat seama că totul devenea legat de răni, de ce înseamnă acestea, de multiplele feluri în care se manifestă, de ce urmează după ce eşti „frânt” şi de cicatricile fizice sau emoţionale care rămân. Şi acest concept a determinat materialele, structura şi imaginea finală a pieselor.

Care este piesa ta favorită din această colecţie şi de ce?
Dacă trebuie să aleg doar una, deşi îmi este greu pentru că fiecare piesă are în spate o mini poveste care merită spusă, aleg colierul. Cred că este cel care păstrează cel mai evident vizibil memoria obiectului originar: forma rotundă şi dispoziţia pieselor evocă apartenenţa la un tot unitar. Transpus în concept, reprezintă o înlănţuire succesivă a unor momente trăite care se influenţează progresiv şi care au o idee comună la baza.

Ce colecţie pregăteşti pentru anul acesta? Ce planuri ai pentru viitorul apropiat?
Am două idei şi încă nu ştiu ce voi alege. Dar cu siguranţă nu va mai avea legătură cu primele două colecţii, nici la nivel conceptual, nici vizual. În viitorul apropiat vreau să-mi lansez site-ul, să particip la expoziţii în ţară şi, sper, şi în afară, să am proiecte în colaborare cu alţi designeri şi prin toate acestea să-mi cresc brand-ul Malute cât mai frumos. Şi, dacă v-am trezit curiozitatea şi vreţi să aflaţi mai multe, vă aştept la Autor pe 16 şi 17aprilie, la Grand Hotel du Bulevard.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO