Din Focșani la Jakarta, cu bicicleta? Ce poți afla despre tine astfel ne povestește Alina Ene - LIFE.ro
Mergi la conținut

Alina Ene are 30 de ani, iar în urmă cu aproape 7 ani, pe 4 iulie, a început o călătorie cu bicicleta (pe care o cheamă Nelu), din Focșani la Jakarta (sigur, între Teheran și Kuala Lumpur a schimbat bicicleta cu avionul). Totul a durat aproape două luni și a a fost o călătorie care a învățat-o despre sine și despre ceilalți lucruri pe care nu le-ar fi putut afla altfel.

Alina a plecat în Indonezia cu o bursă de studii în artele plastice și a rămas acolo 3 ani. Acum, Alina trăiește în România și, printre altele, dezvoltă un proiect artistic online de acceptare a corpului, Iamalinaene.

De ce ai ales tocmai Indonezia ca destinație pentru o călătorie cu bicicleta?

Alina Ene: Participasem la un proiect de cercetare de trasee ecoturistice și una dintre colegele de echipă a pomenit despre niște burse de studii în Indonezia.

Când am decis să fac un tur mai lung pe bicicletă mi-am amintit că urma perioada de aplicare pentru aceste burse. Mai departe știi ce s-a întâmplat.

De la Focșani la Jakarta, cu bicicleta, Alina Ene (stânga)

Există vreo conexiune energetică a ta sau de altă natură cu acest spațiu?

Alina Ene: La acel moment nici nu eram genul de om care să fie atent la acest tip de conexiuni. Sunt convinsă că o conexiune a existat, doar că la acel moment nu am conștientizat-o.

Ulterior ce ai descoperit?

Alina Ene: Răbdare, cred? (râde)

Până acolo sau acolo?

Alina Ene: Și până am ajuns, dar și acolo. Deși unii cred că ți-ar spune că mi-ar mai trebui o rundă de Indonezia pentru a-mi șlefui răbdarea. (râde)

Și traseul, și viața acolo m-au învățat despre cât de diferit se poate trăi, de felul în care știu eu. Trei ani și jumătate, cât am locuit acolo am uitat tot ce știam eu ca regulă de viață socială pe care le știam din România. Acolo fie te adaptezi, fie te opui, iar asta nu face decât să te frustreze.

Alina Ene, în Kastamonu, în nordul Turciei

Dă-mi trei exemple!

Alina Ene: Traficul în Jakarta este mult mai groaznic decât în București, „trafic mlaștină”, fiindcă mai mult stăteai pe loc decât să înaintezi. Acolo nu se ceartă nimeni însă, nu ai cu cine să te cerți, fiindcă oamenii îți zâmbesc, iar asta te dezarmează.

Modul în care oamenii locuiesc este iarăși ceva specific. Fiind țară musulmană, inclusiv în Jakarta, o persoană singură sau în cuplu, dar fără un act de căsătorie, nu poate locui cu altcineva ca partener, decât dacă închiriază apartament, iar pentru a închiria trebuia să plătești un avans de un an, adică o sumă enormă. Persoanele necăsătorite locuiesc într-un cămin, unde închiriază o cameră, la fel cum erau la noi căminele de nefamiliști.

Mâncarea, mai ales cea pe care o găsești la colț de stradă, poate fi foarte picantă, dar și de o diversitate locală extraordinară.

Cât de exotic?

Alina Ene: Nu știu cât de exotic. Nu e ca în Vietnam, unde se mănâncă ou de rață eclozat. Mai sunt zone în Indonezia unde se mănâncă carne de câine. Însă în cele mai multe locuri, oricât de ciudat poate arăta mâncarea lor, vorbim tot de ingrediente clasice. Dar, iată, puteai găsi acolo un sos cu peste 20 de ingrediente în el, sau descopereai un mod de a găti carnea de vită, specific bucătăriei Minang și, cu cât trecea vremea din momentul în care l-ai gătit, cu atât era mai bun.

Alina Ene și bicicleta ei, Nelu

Mai aveau un soi de ou de rață, telur asin, care înseamnă ou cu sare. Eu le vedeam peste tot, expuse în soare, la căldură și mi se întorcea stomacul la gândul că se clocesc ouăle acolo și nu m-am atins de ele, mai ales cp le vedeam peste tot. Doar că la un moment dat, de curiozitate, am cumpărat câteva și m-am îndrăgostit de ele. Erau ouă fierte, dar foarte sărate și foarte sățioase.

De ce ai rămas 3 ani acolo?

Alina Ene: Eu am avut o bursă de un an, după care pur și simplu nu am mai vrut să mă întorc acasă, ci mi-am dorit să experimentez viața în alte țări. Așa că am început să aplic la joburi nu doar local, ci și în Thailanda, în Malaesia, dar tot local am găsit ceva de lucru, în sensul că am mers la un colegiu de modă din Jakarta și am stat pe capul HR-ului până când mi-am găsit de muncă.

De ce ai plecat 3 ani de zile mai târziu?

Alina Ene: Nu am putut să mă adaptez, de fapt. Viața acolo, dacă ne gândim la un standard decent la nivel de Europa, este destul de scumpă, iar eu nu aveam salariu de expat. Lucram part-time și nu era suficient pentru a-mi acoperi cheltuielile. Eu am trait destul de adaptată culturii locale: mâncam numai street-food, locuiam cu o familie de indonezieni, care sunt foarte primitori. Ultima familie la care am locuit mi-a rămas în minte mai ales datorită unei doamne în vârstă, de o blândețe nespusă și de o eleganță specială.

Așa că m-am întors în România, la Focșani, de unde vin eu, iar intenția a fost de a mă angaja în turism, a-mi găsi un job de ghid sau în turismul activ. Iar în 2018 am plecat în UK, ca instructor de outdoor și să fac niște cursuri de orientare cu harta. Așa a început călătoria mea de walkleader, adică un însoțitor de grup care face și ghidajul drumeției. Dar, din cauza pandemiei, mi-am schimbat traseul, nu mai lucrez direct în teren cu turiștii.

Ți-a fost vreo clipă teamă în timpul acestei călătorii?

Alina Ene: S-a întâmplat la un moment dat în Turcia când cineva a insistat să mă ia cu mașina și a fost nevoie să ridic tonul pentru ca să-mi dea pace. Ar fi putut fi foarte bine doar neînțelegere, desigur, fiindcă el nu vorbea engleză, iar eu nu vorbesc turcă.

La un moment dat, în călătorie, cel mai intens dintre toate s-a petrecut undeva în Armenia, aproape de granița cu Iranul, când urcam un munte ce trebuia traversat, iar din urma mea venea o mașină care a încetinit, iar tipul din dreapta a scuipat în direcția mea. Și nu am simțit asta ca pe o întâmplare, ci ca pe ceva foarte agresiv.

Alina Ene, în Kastamonu, în nordul Turciei

La câteva sute de metri în față a oprit, m-am oprit și eu și am pretins că fac poze și că sun pe cineva. Mașina a demarat atunci. A fost cel mai înfricoșător moment,

Uitându-te în urmă, ai mai face o dată treaba asta?

Alina Ene: Da. Senzația de descoperire a ta și a celor din jur, a unor cutume, a unor noi moduri de trai, dar și modul de a călători, în sine, este diferit.

Ce ai învățat tu despre tine în această călătorie?

Alina Ene: Îmi place să cred că m-am obișnuit cu incertitudinea și să iau lucrurile mai ușor, cum vin, să nu mai țin cu dinții de cum vreau eu să se întâmple lucrurile. Apoi, am apăsat de câteva ori pe butonul restart, în sensul că am luat totul de la zero când am ajuns în Sumatra de vest, unde, în afară de bicicletă și haine, nu aveam nimic. Și am refăcut asta când m-am mutat în Jakarta sau când m-am reîntors în Europa.

Alina Ene, în Kastamonu, în nordul Turciei
Share this article

Pe aceeași temă

Citește mai multe


Creșterea taxelor | Ce se întâmplă cu banii de pensii ai românilor și cu investițiile la bursă
Cu investiții totale de 23,5 mld. lei pe bursă – adică aproape un sfert din banii de pensii private ai românilor – fo...
Creșterea taxelor | Biriș pune punctul pe ”i”: Pierdem miliarde din PNRR sau supărăm mediul de afaceri?
Pus în fața unui deficit bugetar scăpat de sub control, Guvernul României are în prezent de ales: crește impozitele ș...
Cum se simte oboseala cauzată de cancer. Apare aproape în toate tipurile de neoplasme avansate
Cum se simte oboseala de la cancer? Oboseala este un simptom comun al cancerelor avansate, însă acest tip de oboseală...
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu Sectorul fu...
Animalul de companie are o respirație urât mirositoare? Iată câteva cauze
Nimic nu se compară cu afecțiunea câinelui, cu excepția cazului în care animalul de companie are un caz grav de halit...
Cum dansează pe manele mireasa lui Oțil și nașa Roxana Ionescu. Ramona Olaru și Diana Munteanu, campioane și ele
Dani Oțil și Gabriela Prisăcariu au făcut cununia religioasă duminică, 30 iulie, la 2 ani de când au devenit soț și s...
Spune-le și altora