Drumul de la medicină la muzică trece prin Apuseni, pentru Răzvan Scurtu, fondatorul Smida Jazz Festival - LIFE.ro

Căutare

Share this article

Răzvan Scurtu are 43 de ani și este fondatorul Smida Jazz Festival (19-21 august, la Smida în Parcul Natural Apuseni) și, deși s-a format în bioinginerie medicală, la Iași, și a muncit o vreme în domeniul pharma, a ales să intre în industria muzicală, a impresariat și a organizat mai multe evenimente ce țin de lumea artistică.

Cum ai decis să faci acest festival şi ce se întoarce către tine? Ce îţi aduce?

Răzvan Scurtu: Festivalul l-am început în 2016, iar conceptul, undeva pe finalul lui 2015. Aveam o idee mai veche să fac un festival de jazz modern, contemporan, mai ales că mă ocupam de mai mulţi ani de evenimente.

S-au petrecut mai multe schimbări în viața mea, pe de o parte un pas important professional, iar pe de alta, în 2014 am decis să mă mut din Iași, la Cluj. Un an mai târziu, am ajuns, printr-o serie de întâmplări, la Smida. Un bun prieten al meu devenise manager al unei pensiuni acolo, iar într-un weekend m-a invitat, mai ales că nu mai ajunsesem niciodată în Apuseni, ceva surprinzător pentru cineva care iese mult în natură, merge destul de mult pe munte.

Pe drum, prietenul meu povestea că proprietarii pensiunii ar fi interesaţi să facă un eveniment care să aducă mai multă vizibilitate locului.

Smida. Foto: Marius Mariș

Când am ajuns la Smida, am ieșit în spatele pensiunii de unde am putut vedea platoul, moment în care am avut viziunea unui festival de jazz chiar acolo. Între timp, au venit şi proprietarii pensiunii, am discutat cu ei, iar în săptămânile ce au urmat, sărăbătorile lui decembrie 2015, am făcut un mic plan, pentru ca în ianuarie să decidem că facem asta. Am devenit parteneri, iar în 2016 am organizat prima ediţie de festival, un eveniment mic, de două zile, cu intrare liberă. Am comunicat că următoarele ediţii vor fi cu bilet, aceasta fiind o ediţie pilot pentru că era important şi pentru noi să validăm conceptul pe care îl aveam.

Mi-am dat seama de la început că vom avea o perioadă destul de scurtă de promovare pentru că am avut toate etapele acestea inerente demarării unui proiect nou, cu formă de organizare juridică, cu identitate vizuală, branding şi tot ce mai e nevoie când demarezi un proiect. Am avut o perioadă de promovare a festivalului destul de scurtă. Am anunţat line-up-ul cu mai puţin de o lună de zile înainte de festival, dar de la prima ediţie am avut o prezenţă a publicului peste aşteptările noastre. Au fost undeva la 1.000 de participanţi pe zi, ne-a ieşit bine şi organizarea, reacţiile au fost bune şi am continuat.

Smida Jazz Festival, în 2019. Foto: Marius Mariș, KOMITI

De la a doua ediţie am extins festivalul la trei zile şi am continuat în 2017, 2018, 2019. În 2020 nu am avut festival din cauza pandemiei. Anul trecut am făcut o ediţie mai mică, doar de două zile, iar anul acesta am ajuns la formula de 3 zile de dinainte de pandemie.

Ce-ţi aduce?

Răzvan Scurtu: Mă completează ca persoană, este un mod de exprimare pentru mine. Eu sunt genul omului care se simte foarte foarte bine în natură, care caută evenimentele mai relaxante. Merg la tot felul de evenimente şi de festivaluri, dar mă regăsesc mai mult în cele care se desfăşoară în natură.

Am terminat Universitatea de Medicină din Iaşi, am lucrat în marketing farmaceutic, iar la un moment dat am făcut schimbarea asta: mi-am deschis un mic spaţiu de evenimente în Iaşi şi am descoperit că mă regăsesc mai mult în partea de organizare de evenimente decât de administrare a unui spaţiu, dar cu tot ce presupune rutina şi uzura asta.

Înainte de a face această schimbare, ce anume îţi hrănea această nevoie de exprimare artistică?

Răzvan Scurtu: Nu aş numi-o neapărat exprimare artistică. Sunt un mare consumator de muzică. Fără muzică nu mi-aş putea imagina viaţa. E unul dintre cele mai importante lucruri şi ascult, consum multă muzică şi în interes profesional, dar şi personal. E ceva foarte foarte important pentru mine. Cumva aşa am ajuns în domeniul ăsta – prin intermediul muzicii. Mă regăsesc mai mult în zona muzicii instrumentale, deşi am avut perioade în care ascultam şi altceva.

Am trecut prin diferite perioade. Ascultam chiar şi metal la un moment dat, prin liceu aveam plete, am trecut apoi în zona de rock alternativ, dar mai tot timpul m-am regăsit în zona mai experimentală a muzicii, în muzica electronică, dar şi în alte stiluri muzicale, pentru că experimentul îl găseşti în foarte multe stiluri, genuri muzicale.

În afară de asta, am început să mai merg la concerte și la festivalurile care erau atunci în România. Mergând prin alte oraşe, am observat că în Iaşi nu prea se întâmplă asta şi am început eu să fac evenimente, pe atunci cu 50-100-200 de oameni. Cel mai mare eveniment din Iaşi cred că a avut vreo 1.000 de participanţi.

Am început un festival, activitatea pe partea de impresariat, booking pentru artiștii din România, dar şi din alte ţări, pentru că am văzut nevoia asta a artiştilor care nu ştiau cum să se prezinte, cum să se vândă, cum să comunice. Și am început să lucrez cu mai multe trupe.

Smida Jazz Festival, în 2021. Foto: Gabriel Aldea

Deşi iubesc muzica, nu ştiu să cânt, nu am nicio afinitate în direcţia asta. Pur şi simplu eu aşa mă regăsesc – prin a construi evenimente, prin a ajuta cu expertiza mea cu artiştii şi a oferi astfel de experimente publicului. Sunt un fel de liant între cei care crează şi cei care consumă. Ăsta e modul meu de a mă exprima. Nu vreau să fiu în prim-plan.

În interior, pe tine cum te-a schimbat această schimbare profesională? Ce ţi-a adus şi ce ţi-a luat?

Răzvan Scurtu: Mi-a luat un grad de siguranţă pentru că mediul pharma oferea un mediu şi condiţii financiare bune. Doar că eu nu sunt o persoană chiar conformistă şi nu mă regăsesc cel mai bine în a lucra la un birou, cu un program fix sau de a răspunde faţă de alte persoane. Mă regăsesc mai mult într-un mediu mai flexibil, mai dinamic, pe care să pot să îl controlez, să pot să-mi iau o săptămână pauză sau să plec într-o călătorie, să văd un concert şi apoi să recuperez în altă perioadă.

Dar ce te-a convins iniţial să te duci spre mediul pharma?

Răzvan Scurtu: Au fost conjunctura şi variantele pe care le aveam la vremea respectivă pentru că eu, ca formare, m-am specializat în management medical, am făcut masterul, iar o perioadă am lucrat într-un spital din Iaşi.

Nu am profesat ca medic, ci în partea administrativă a spitalului şi nu m-am regăsit deloc în acel program în care, chiar dacă nu mai aveai nimic de făcut în ziua respectivă, trebuia să stai acolo pentru că acela era programul fix.

Domeniul pharma şi marketingul farmaceutic îmi ofereau acel program flexibil, pentru că biroul era maşina şi laptopul. Exista un sediu central la Bucureşti, iar noi cei din ţară nu aveam un birou, doar o maşină de serviciu, un laptop, logistica necesară şi ne făceam treaba şi de acasă, și din maşină. Sigur că erau nişte rigori, nişte obiective pe care le aveam de îndeplinit.

Cu toate astea, după o perioadă mi-am dat seama că nu sunt făcut pentru mediul acela. Financiar era foarte bine, dar din celelalte puncte de vedere, importante pentru mine, nu era deloc așa cum voiam. Am făcut această meserie timp de un an după care mi-am deschis spaţiul de evenimente.  

Smida Jazz Festival, în 2019. Foto: Gabriel Aldea

Ce a fost greu în lansarea festivalului? Ce te-a făcut să vrei să renunţi? Ce te-a făcut să rămâi?

Răzvan Scurtu: Cel mai greu a fost în pandemie, când ne-am dat seama că suntem într-un domeniu extrem de volatil. Dar e şi normal dacă ne uităm la piramida nevoilor umane: pe primul plan sunt altele – siguranţă, sănătate… nevoile spirituale sunt undeva mai departe.

Am avut şi foarte mult timp să mă gândesc ce altceva aş putea face, pentru că atunci am vrut să renunţ şi m-am gândit să mă reprofilez, să mă apuc de cursuri. Am mai avut un astfel de moment de cumpănă când s-a întâmplat situaţia cu Colectiv. Atunci s-a închis piaţa evenimentelor în România şi tot ce aveam eu planificat a dispărut. S-au putut face evenimente atunci, abia după un blocaj de vreo 4-5 luni. Atunci chiar m-am gândit să mă întorc în pharma.

Cu ce te mândreşti tu la festivalul de anul ăsta?

Răzvan Scurtu: Are un program solid. Din punctul meu de vedere e cel mai solid program dintre toate ediţiile de până acum. E şi un program la care am lucrat 2-3 ani, pentru că anul ăsta sunt şi artişti pe care îi programasem şi pentru ediţia din 2020, care nu s-a mai întâmplat. Pe o parte dintre ei am încercat să-i aducem anul trecut, dar a fost foarte dificil din cauza condiţiilor de transport, a restricţiilor.

Sunt artişti foarte valoroşi la nivel internaţional. Ei cântă pe la mai toate festivalurile importante de jazz şi nu numai, pentru că artiştii pe care îi aducem noi abordează stiluri diferite faţă de jazz-ul classic, iar asta îi face interesanţi şi pentru festivaluri mai generaliste, cum ar fi Glastonbury, unde Garcia a cântat anul ăsta, sau festival cum este Montreo, printre cele mai importante unde, din nou, a cântat un Nubya Garcia sau cei de la Svaneborg Kardyb.

Vorbim deci despre nume care la nivel european şi mondial sunt în top, artişti greu de prins, iar piaţa din România nu e foarte atractivă.

Uneori artiştii nu ştiu unde are loc festivalul, pentru că discuţia se poartă cu impresarii, dar se prind că e totuşi ceva neobişnuit, pentru că noi le recomandăm să-şi ia haine groase pentru seară. Uneori am fost nevoiţi ca, în drum de la aeroport, să oprim să-şi mai cumpere ceva haine. Dincolo de notorietatea artiştilor şi produsele pe care ei le prezintă, mixurile cred că se potrivesc foarte bine conceptului. În esenţă suntem un festival de jazz, dar ăsta e doar pretextul, pentru că avem nevoie şi de etichete prin care să comunicăm ce e la Smida din punct de vedere muzical.

Pe lângă jazz, la Smida sunt şi artişti care se află la limita jazz-ului, dar au o abordare inovatoare şi au o anumită prezenţă scenică sau un anumit mod în care interpretează care te aduce într-o anumită stare. Şi la Smida este vorba despre o anumită stare pe care o resimţi în perioada festivalului: că e un concert, dar şi că e un moment pe timp de zi în care stai relaxat într-un hamac, citeşti sau poate te-ai întâlnit cu nişte prieteni pe care nu i-ai mai văzut de ani de zile, dar festivalul v-a atras acolo împreună şi reuşiţi să vă întâlniţi acolo.

Atmosferă de Smida Jazz Festival. Foto: Marius Mariș

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO