Ce impresie lăsăm noi, clienții, celor care lucrează într-un restaurant?
Zilele trecute am ieșit la masă cu o prietenă, pe care cina noastră a prins-o la finalul unei zile foarte proaste la birou. În consecință, prietena și-a dat ochii peste cap toată seara, pufnind la orice gest al ospătăriței, o tânără foarte drăguță, aflată și ea la capătul unei zile la fel de grele.
(Merită să menționez aici că prietena mea nu e așa de obicei.)
Însă seara aia m-a făcut să mă gândesc la ceva ce mă întreb deseori când ies la restaurant: noi, clienții, ce părere facem personalului unui restaurant? Cum îi facem să se simtă? Ce-i deranjează la noi sau, dimpotrivă, ce le place și îi face să aștepte cu plăcere momentul în care ne vor revedea?
De la întrebări legate de ținută (oare îi deranjează să venim în papuci?) la cele legate de gesturi (bâțâit mâna nervos în aer pentru atragerea atenției – putem face asta?), am rugat-o pe Izabela Ioniță de la Arogant Restaurant & Lounge, expertă în Horeca și PR și o mare iubitoare de mâncare bună, să îmi ofere și perspectiva „din interior”.
Iată lista ei.
Ce ne poți spune despre atitudine și etichetă la restaurant?
Ne enervează strigatul la ospătar ca și cum ai fi singur în restaurant. Se vede foarte urât, în special pentru tine în calitate de client. Nu-mi plac clienții gălăgioși, care vor să iasă în evidență, care vorbesc tare între ei sau la telefon.
Copiii sunt bineveniți. Părinții rămân însă responsabili de ei. Un restaurant este un spațiu în care ospătarii circulă cu farfurii fierbinți, pahare și tăvi grele. Copiii care aleargă printre mese nu sunt doar o problemă de atmosferă, ci și una de siguranță.
Nu cred că venitul în șlapi la restaurant e problema. 🙂 Sunt șlapi care costă cât o pereche foarte serioasă de pantofi și care pot arăta impecabil într-o ținută. Eu cred mai degrabă în adecvarea la loc. Poți să fii îmbrăcat foarte simplu și să arăți impecabil.
Ne place foarte mult când, la plecare, cineva spune: „Ne-am simțit foarte bine”. Pentru că în HORECA afli în secunda doi când ceva n-a fost în regulă. Când totul e bine, în schimb, lumea nu se mai grăbește să ne transmită.
Felul în care vorbești cu un ospătar spune mult mai multe despre tine decât despre el.
Nu încurca prea mult rezervările.
Dacă ai făcut o rezervare și nu mai vii, anunță. Durează 20 de secunde. Masa aia a fost ținută pentru tine și poate am refuzat alți oameni pentru ea.
Dacă ai rezervat pentru patru și apari cu opt, nu te supăra dacă nu avem unde să mai punem patru scaune. Nu e rea-voință. Uneori chiar nu avem unde.
Și faptul că vezi o masă goală nu înseamnă că este liberă. Poate peste 20 de minute vine rezervarea. Știu că pare absurd: „Păi și până atunci de ce nu stau eu?”. Pentru că, foarte probabil, nu vei sta doar 20 de minute. 🙂
10–15 minute întârziere? Se întâmplă. O oră? Deja ne-ai schimbat puțin seara. Într-un restaurant plin, rezervările sunt un puzzle.
Clienții pe care îi îndrăgești (sau dimpotrivă)?
Cei mai iubiți clienți nu sunt neapărat cei care fac cea mai mare notă sau lasă cel mai mare bacșiș. Sunt cei care pleacă și despre care, după ce se închide ușa, auzi pe cineva din echipă spunând: „Doamne, ce oameni drăguți au fost la masa aia!”
Eu n-am absolut nimic cu un client pretențios. Poți să fii foarte pretențios și foarte plăcut în același timp. Problema e omul care vine parcă pregătit de acasă să găsească ceva greșit. Clientul ăla care are o zi proastă și vine să ți-o strice și pe a ta.
Nu cred că bacșișul trebuie privit ca o taxă obligatorie. Este cumva un „mulțumesc” al tău pentru ospătar. Unii știu să spună, alții nu:)
Cel mai sincer review pe care îl poate primi un restaurant este un client care revine.
Ce facem dacă avem păreri legate de mâncare?
La o masă de 15–20 de persoane nu pot veni toate preparatele în aceeași secundă. Mai ales dacă unul comandă sushi, altul paste, altul o friptură medium-well și altul ceva care se gătește în trei minute.
Putem modifica preparatele, dar există și o limită. „Fără ceapă” e simplu. Dacă scoatem șase ingrediente, adăugăm patru, schimbăm sosul și garnitura… practic tocmai am inventat împreună un preparat nou.
Dacă ceva nu e în regulă cu mâncarea, spune înainte să termini farfuria. E destul de greu să refacem un preparat după ce ai mâncat 90% din el și apoi ne spui că a fost îngrozitor de la prima îmbucătură.
Chiar vă rog să îmi dați feedback legat de mâncare. Prefer de o mie de ori să-mi spui în restaurant decât să mă trezesc a doua zi cu un review de o stea și să nu mai am ce să fac. Dacă spui pe loc ce te nemulțumește, putem să schimbăm, putem să găsim o soluție. Dar trebuie să știm. Contează însă și cum spui. Una e: „Pentru mine e puțin prea sărat, putem face ceva?” și alta e să chemi ospătarul și să-i spui că „asta nu se poate mânca”. În primul caz rezolvăm o problemă. În al doilea deja pornim un mic război. 🙂
„Nu-mi place mie” nu înseamnă neapărat „Este prost gătit”. Am avut un client care a comandat midii. După ce a mâncat jumătate de porție, i-a spus ospătarului că midiile sunt vechi și foarte tari și să-i transmită bucătarului că nu știe să le gătească. Le mâncase cu tot cu cochilie :))
Foto: Kzenon / Alamy / Profimedia
