În faţa vinului, ambele sexe au şanse absolut egale

Cel mai influent critic de vin din toate timpurile, Robert M. Parker Jr., a declarat, cu mulţi ani în urmă, unui jurnalist de la The Wall Street Journal: “Soţia mea, Pat, are palatul mult mai fin decât mine”. Ce ar trebui să înţeleagă un simplu consumator de vin din această afirmaţie, oarecum paradoxală?

Răspunsul nu e neapărat simplu, prin urmare, vă propun să începem cu partea ştiinţifică a problemei şi să vedem ce spun experţii despre modul cum percep femeile gustul:

• Femeile percep aromele mai intens decât bărbaţii
• Femeile sunt mai sensibile la gustul amărui decât bărbaţii
• Femeile preferă băuturile cu mai puţin dioxid de carbon
• Femeile au (doar) o lejeră preferinţă pentru gustul dulce
• Femeile pot să deceleze mai uşor diferenţele subtile de gust

Şi acum, aş vrea să fac câteva observaţii personale. Iată ce spun bărbaţii needucaţi în ceea ce priveşte vinul, despre preferinţele femeilor:

• Femeile beau doar vinuri albe
• Femeile beau doar vinuri dulci
• Femeile nu beau vinuri seci fiindcă nu le suportă
• Femeile nu beau vinuri roşii; astea-s doar pentru bărbaţi

Ca să nu credeţi (Doamne fereşte!) că printre noi ar fi doar bărbaţi din categoria de mai sus, vreau să enunţ şi câteva lucruri pe care le spun bărbaţii cu o bună înţelegere a vinului, despre preferinţele femeilor:

• Femeile preferă vinurile seci, dar nu ezită să bea un vin dulce de bună calitate (Sauternes, Tokai, Mosel etc.)
• Femeile preferă vinurile roşii, dar nu exclud un pahar de vin alb dacă este remarcabil
• Femeile pot deveni, dacă vor, nişte foarte buni degustători
• Femeile sesizează uşor, chiar şi cele fără prea multă experienţă, dacă un vin are vreun defect

Prin urmare, e limpede că la capitolul gust, femeile au un avantaj fiziologic faţă de bărbaţi. Bărbaţii educaţi în materia vinului vor accepta asta cu eleganţă, pe când cei care înţeleg vinul “cam până la genunchiul broaştei” vor avea o atitudine misogin defensivă, considerând că ei sunt cunoscători din naştere, iar femeile trebuie să meargă, respectuos, câţiva paşi în urma lor.

La urma urmei, gustul vinului se formează în creier şi nu pe limbă. Aceasta e o afirmaţie valabilă atât la propriu – fiindcă este ştiinţific dovedită, cât şi la figurat. Gustul pentru vin nu se poate forma adunând, la pachet, tot felul de mituri obosite, ci încercând cât mai multe vinuri. Cultura vinului se face exact ca şi cultura muzicală: ascultând cât mai multă muzică. Vinul înseamnă educaţie, iar educaţia este, inevitabil, legată de creier, un organ asupra căruia nici bărbaţii şi nici femeile nu deţin exclusivitatea. Aşa că, din fericire, în faţa vinului, ambele sexe au şanse absolut egale.