John Miles a fost unul dintre cele mai mari talente ale muzicii rock, din toate timpurile. Chitarist și clăpar, a lansat poate unul dintre cele mai cunoscute hituri ce a rezistat multă vreme în Top 3, cele mai ascultate piese ale anului 1976. A câștigat premiul pentru realizare muzicală remarcabilă la Premiile pentru muzică progresivă din 2017. În timp ce studia încă la Jarrow Grammar School, a fost membru al unei trupe locale numită The Influence, care îl includea și pe Paul Thompson, mai târziu a devenit baterist cu Roxy Music și Vic Malcolm, și mai târziu chitarist principal al trupei Geordie. În această formație a lansat single-ul I Want to Live (Orange Records, 1969). Imediat după acest succes, John Miles a format The John Miles Set, cu puțin înainte de a-și începe cariera solo, în 1971.
Generația veche a rock-ului și-l amintește și-l regretă pe John Miles, mai ales după ce, zilele trecute, vestea tragică a morții lui a făcut înconjurul lumii, lăsând milioane de fani îndurerați.
Succesul lui John Miles
John Miles s-a născut într-o familie a clasei de mijloc britanice și încă din copilărie a cochetat cu muzica. Obișnuia să cânte într-un club, cinci zile pe săptămână, timp în care a avut acces și a gustat felia cea mai mare din viața de artist.
După lansarea câtorva piese de succes, a semnat un contract de înregistrare cu casa de discuri Decca UK în 1975 și a lansat patru albume Rebel (1976), Stranger in the City (1977), Zaragon (1978) și More Miles Per Hour (1979). Cu toate acestea, Miles a avut cel mai mare succes cu piese single-uri și a lansat un total de optsprezece în această epocă. La scurt timp după lansarea hitului Music, el a fost descris de Melody Maker drept „cea mai strălucitoare și proaspătă forță din rockul britanic”. Cele mai multe dintre melodiile sale au fost scrise împreună cu basistul Bob Marshall.
În culmea succesului său, între 1976 și 1977, a avut mai multe apariții la emisiunea săptămânală pop TV Supersonic. Primul album a primit o oarecare atenție în SUA. Două single-uri de pe albumul de debut au ajuns în topul Billboard Hot 100 din SUA, Highfly a ajuns pe locul 68, urmat de Music, care a rămas pe locul 88. Slow Down a fost cel mai mare hit al său în topul american, ajungând pe locul 2 în topul disco și pe locul 34 în Billboard Hot 100, în iunie 1977. Mai târziu a fost prezentat în filmul din 1979 Players, cu Ali MacGraw și Dean Paul Martin. Succesul relativ în topurile americane l-a făcut pe John Miles să-l susțină pe Elton John în turneul său.
Citește și: Viața lui John Coltrane, legenda jazz-ul postbelic. Cum a reușit un copil de culoare, lovit de nenumărate tragedii în copilărie, să cucerească cele mai mari scene ale lumii?
Din 1985, a participat aproape în fiecare an la Night of the Proms, o serie de concerte organizate anual în Belgia, Olanda, Germania, Luxemburg, Polonia, Danemarca și Statele Unite. În mod regulat, au avut loc și spectacole în Spania, Franța, Austria, Elveția și Suedia. Concertele constau într-o combinație de muzică pop și muzică clasică populară (deseori combinată) și participă de obicei diverși muzicieni și grupuri bine-cunoscute.
În 2009, a fost lansat albumul The Best of John Miles at the Night of the Proms, care includea muzică și versiuni de cover, inclusiv All by Myself, Bohemian Rhapsody și It Was a Very Good Year.
De asemenea, a făcut turnee cu Tina Turner încă din 1987, cântând la clape, la chitară și la voce de sprijin în fiecare dintre aparițiile ei și a cântat pe câteva dintre albumele ei. A mai apărut pe albumul lui Jimmy Page, Outrider, din 1988 și în turneul ulterior (vocea sa largă i-a permis să interpreteze atât pe Robert Plant, cât și pe Paul Rodgers din cele două trupe anterioare ale lui Page) și a cântat la orgă Hammond pe albumul lui Joe Cocker, Night Calls (1992).
În 1990, a participat la selecția din Marea Britanie a A Song for Europe cu piesa Where I Belong, care a ajuns pe locul al doilea.
Primul său DVD, John Miles – Live in Concert a fost lansat în 2002. În 2007, a cântat la Gelsenkirchen, Germania, cu trupa germană Pur, una dintre piese în limba germană, spre deliciul fanilor.
În octombrie 2008, a început un nou în turneu cu Tina Turner ce adurat până în mai 2009. În 2017, a fost onorat pentru cariera sa muzicală la premiile Progressive Rock.
Viața personală a lui John Miles
Deși și-a petrecut aproape toată viața pe scenă, în turnee și la concerte, încercat din greu de tot felul de ispite, a fost omul fidel unei singure femei. Era căsătorit cu Eileen, alături de care a sărbătorit recent 50 de ani de căsnicie. Împreună au avut doi copii. John Miles Jr. este și el muzician și a cântat în trupe precum Milk Inc., Sylver, The Urge sau Fixate.
De asemenea, John Miles avea doi nepoți care ajunseseră să-i ocupe aproape tot timpul ultimilor ani.
O despărțire fulgerătoare de cel care a fost Mr. Music
John Miles a murit pe 5 decembrie 2021 după o boală fulgerătoare ce l-a răpit la vârsta de 72 de ani.
Familia sa i-a confirmat moartea printr-o declarație de presă în care scria: „Suntem devastați că trebuie să anunțăm că „dl. Muzică”, John Miles a murit liniștit după o boală foarte scurtă. A fost un soț, un tată și un bunic iubitor și tuturor ne va lipsi mai mult decât ar putea exprima orice cuvânt. Vă rugăm să ne respectați confidențialitatea în acest moment extrem de dificil. El va trăi pentru totdeauna în inimile noastre și cu minunata moștenire muzicală pe care a lăsat-o în urmă. Ai fost prima noastră iubire și vei fi ultima noastră. Soțul nostru, tatăl, bunicul și eroul. Te iubim”
Managerul lui John Miles, Cliff Cooper, a mai adăugat: „Marea Britanie a pierdut unul dintre cei mai talentați muzicieni ai săi. John, celebru pentru hitul său mondial „Music was first my love and it will be my last” a murit liniștit în somn, alături de familia sa, în patul lui. John a cântat alături de o multitudine de artiști de la Tina Turner, Jimmy Page, Joe Cocker și Andrea Bocelli, printre mulți alții. Ca manager și prieten al lui John de peste 50 de ani, John nu a fost doar atât de amabil și blând, ci și un muzician și compozitor genial pe scena mondială. John își lasă în urmă soția Eileen, doi copii și doi nepoți.”
„Doliu este prețul pe care îl plătim pentru iubire. Ne va fi foarte dor de el, dar muzica lui va trăi pentru totdeauna. „
Pe aceeași temă
Citește mai multe
