Jurnal de TIFF 2017: prima zi a filmului românesc

Prima zi a filmului românesc, prima zi pentru mine la TIFF 2017. De fiecare dată când vin la TIFF, îmi amintesc de perioada liceului, când îmi cumpăram bilete la filme şi chiuleam de la şcoală, ca să le văd. Dar să revin din melancolia amintirilor în prezent. Am ajuns în Cluj şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg la Casa TIFF. Nu doar cafeaua de acolo e foarte bună, şi locul e plin de farmec, iar oamenii sunt aşa de frumoşi! Unde mai pui că se adună aici toată floare filmului românesc: un prilej numai bun să revăd prieteni vechi, dar şi să cunosc oameni noi din domeniu, interesanţi, cu siguranţă.

Se pare că azi vremea nu prea ţine cu noi, mi-am zis: e mohorât, răcoare şi plouă cu găleata. Se anunţă schimbări de program pentru proiecţiile în aer liber, dar înăuntru în cinematograf e bine. Atmosfera de festivalul pluteşte în aer şi nici măcar vremea rea nu reuşeşte să ne strice buna dispoziţie. Oamenii sunt nerăbdători să vadă filmele româneşti prezentate anul acesta. Privesc curioşi în programul festivalului, citesc sinopsisul, discută despre filmele care vor rula, dar şi despre cele pe care le-au văzut până acum.

Până la prânz am timp să văd două proiecţii. „Ultimul căldărar”, un documentar semnat Cosmin Bumbuţ şi Elena Stancu, despre dispariţia unei meserii păstrate cu sfinţenie din generaţie în generaţie, dar pe care lumea modernă nu o mai preţuieşte. Astfel meşterul Geo este nevoit  să se reprofileze şi să-şi caute de muncă în străinătate. În spatele acestei teme însă, filmul vorbeşte despre familie, despre relaţiile membrilor unei familii de rromi.

Cea de a doua proiecţie – „Tărâmul binecuvântat” („God’s own country”). Filmul acesta care a stârnit multe discuţii a avut proiecţia şi la TIFF, pe 8 iunie. Povestea tânărului Johnny Saxby ,care suferă din cauza relaţiei distante şi reci pe care o are cu tatăl său, încercă să mascheze nemulţumirile lui cu alcool şi sex la întâmplare. Asta până într-o zi când, prin apariţia unui zilier român venit să lucreze pentru ferma familiei lui, viaţa lui se schimbă. Este un film despre relaţiile dintre oameni, dar şi despre iubire.

Ei bine, dacă faci greşeala să sari peste micul dejun, păcălindu-ţi stomacul cu o cafea, peste prânz nu mai poţi trece, oricât de interesant e programul festivalului. Aşa ca te supui legilor naturii şi dai o fugă la unul dintre restaurantele de pe malul Someşului, unde ţi se pregătesc cât ai clipi nişte bunătăţi demne să gâdile toate simţurile.

După prânz tot oraşul fierbe ca un furnicar. Oriunde te-ai duce simţi febra festivalului în aer, în oameni (parcă şi animale lor de companie sunt „festivaliere”!). Cu chef de viaţă şi cu stomacul plin, mă întorc la treabă. Trec în agendă „Fixeur”, în regia lui Adrian Sitaru, seria de scurtmetraje româneşti I şi II, „Ana, mon amour”, în regia lui Călin Peter Netzer, dar şi mult aşteptata lansare a primului episod din cel de al doilea sezon al serialului „Umbre”. Tot ce pot să spun despre acest al doilea sezon este că, dacă primul a fost captivant, al doilea se anunţă mult mai dur şi cu întâmplări neaşteptate. De acest lucru ne asigură şi regizorul serialului, Bogdan Mirică, care a declarat „că acest prin episod a fost cel mai cuminte, în restul episoadelor se va lăsa cu mult rău”. Trebuie să ştiţi că noul sezon se va difuzat începând cu luna octombrie.

Seara s-a adeverit a fi plină de surprize. Charlie Cunningham a susţinut un concert impresionant în Biserica reformată calvină, iar cei de la EYEDROPS au încins atmosfera în Casa TIFF. Miezul nopţii m-a prins la petrecerea organizată de HBO, alături de întreaga echipă a serialului „Umbre”, dar şi de mulţi-mulţi alţi invitaţi de seamă. Fug la somn, dar vă voi ţine la curent cu alte poveşti de la TIFF 2017!