Krem: "Îmi doresc foarte mult acel prim rol de protagonist într-un lungmetraj"

Pe Krem îl ştim de pe vremea când participa la Românii au talent şi era … „doar un actoraş, repăraş din Bacău” (sau cel puţin aşa zicea el în melodia din preselecţiile emisiunii). Atunci ne impresiona cu rimele sale la foc automat şi cu toată atmosfera funcky, dar amuzant, copilăroasă, dar cool din jurul melodiilor sale.

Acum a crescut … şi nu mă refer la vârstă, ci la experienţa sa artistică. Astăzi vorbim despre rolul pe care îl are în cel de-al doilea film de lungmetraj semnat de Ana Lungu – „Un prinţ şi jumătate”. Însă până îl putem vedea pe ecranele cinematografului (din 7 septembrie în toată ţara), ne-am întâlnit să vorbim puţin despre muzică şi actorie, despre rap şi film, despre visurile şi teatru. Aşadar, să înceapă un Show a la Krem:

De când a început pasiunea ta pentru muzică şi pentru actorie? 

Din copilărie. Dădeam viaţă personajelor pe care le descopeream în cărţi, filme, desene etc, iar când am aflat că există o meserie pentru asta, am ştiut care îmi va fi drumul. Muzica a funcţionat mereu ca terapie prin hobby.

De când ai ştiu că vrei să fii pe scenă?

Din clasa a II-a. Asta ar însemna 1998. Iată, de acum 20 de ani.

Ce te face să spui dasau nuunui rol în film sau teatru?

Cel mai important aspect ar fi să simt că am ceva de spus sau de transmis prin acel rol. Apoi mai sunt elemente ca programul, textul/scenariul/piesa, regizorul, distribuţia, onorariul. În principiu ţin cont de toţi factorii, depinde mult de conjunctură. Desigur, nu e ca şi cum primesc zilnic zeci de oferte, deci nu sunt în măsura să refuz 🙂 Totodată, am început să fiu destul de strict în ceea ce priveşte selecţia proiectelor.

Ce îţi doreşti cel mai mult de la următorii 10 ani?

Să creionez cele mai importante roluri ale carierei atât în film, cat şi în teatru. Şi în paralel să fac muzica mea şi să susţin cât mai multe concerte.

Dacă te opresc oamenii pe stradă (chiar o fac?) ai vrea să fie pentru că ţi-au ascultat vreo melodie sau pentru că te-au văzut în vreun rol? 

Pentru ambele. S-a întâmplat şi încă se întâmplă, fie că e vorba de o melodie, de un rol, de un concert sau de un spectacol.

Cu cine ţi-ai dori să joci pe scenă / sau într-un film?

Pe lângă numele mari şi consacrate pe care le-aş enumera, mi-aş dori să colaborez cât mai des cu ai mei colegi de licenţă şi master (clasa 2011 Florin Zamfirescu, respectiv 2013 Gelu Colceag).

Şi cui nu ai putea să îi spui vreodată nudacă ţi-ar propunere un proiect artistic? 

Nu l-aş refuza nicicând pe Alex Cotet (Gaftoni) de la Sector 7. E un creier briliant cu care am colaborat în trecut pe plan muzical („Mă-ta are cratimă”), iar recent am terminat filmările pentru un nou spot în care îl joc pe Mihai Eminescu („Straight Outta Ipoteşti”).

Care este visul pe care îl ai şi pe care nu ai avut curaj să îl spui nimănui? 

Nu e ca şi cum dacă aş avea curaj să i-l spun cuiva, s-ar materializa. Trebuie sa am determinarea, tupeul şi nebunia să acţionez faptic ca să îl văd cum devine realitate. Momentan, îmi doresc foarte mult acel prim rol de protagonist într-un lungmetraj.

„A început odată ce am cumpărat şi ascultat al doilea album oficial lansat de Eminem, în 2000. Marshall Mathers LP. Mi-a schimbat viaţa din acel moment”

Hai să vorbim puţin despre Răzvan Krem Alexe atunci când nu eşti în lumina reflectoarelor.

Mai ai timp şi pentru tine?

În ultimul timp, nu prea am avut timp pentru mine, în acelaşi timp, e timpul să anunţ că am reînceput activitatea muzicala…dar toate la timpul lor 🙂

Ce faci atunci când nu eşti pe scenă / în faţa camerei?

Petrec timp cu iubita mea sau cu prietenii şi mă gândesc cum să revin pe scenă/în faţa camerei.

Actorie sau muzică? 

Ele oricum se întrepătrund în multe puncte, ceea ce e minunat. Mereu am jonglat cu cele două. Tot ce îmi doresc este să le îmbrăţişez în paralel, nu separat, să nu fiu nevoit să renunţ o perioadă la una, în favoarea celeilalte. Până la urmă actoria reprezintă traseul principal, muzica a funcţionat mereu ca un soi de combustibil pentru aspiraţiile, bucuriile sau angoasele personale.

Cum a început toată povestea asta cu rap-ul?

A început odată ce am cumpărat şi ascultat al doilea album oficial lansat de Eminem, în 2000. Marshall Mathers LP. Mi-a schimbat viaţa din acel moment.

Ce ascultai atunci când erai mic? Cine te-a influenţat muzical?

Desigur, Eminem şi toţi MCii gravi, originali şi sinceri pe care am început să-i devorez la vremea respectiva. Înainte de asta, Ţin minte că eram absolut fascinat de videoclipurile lui Michael Jackson … şi mai mult decât atât, de existenţa unui asemenea artist, excelent la toate nivelurile. La 5 ani, îmi depăşea puterea de înţelegere.

Cum vezi tu piaţa de rap de la noi? Dar cea muzicală? 

E mult spus „piaţa de rap”. Fiecare îşi croieşte drumul aşa cum considera. E bine că apar MC tineri şi talentaţi, e foarte bine că există promoteri pentru diverse evenimente şi canale radio/tv/online de nişă care să îi susţină, dar nu exista piaţă. Exista mişcarea de rap, comunitatea hip hop, destul de activă dar care are minusuri, crengi şi lepre, ca în orice breaslă. Cât priveşte piaţa muzicală, prefer să mă abţin.

Cât a însemnat prezenţa la Românii au talent pentru cariera ta artistică?

A însemnat enorm. Voi fi întotdeauna mândru de ce am realizat în cadrul emisiunii şi totodată recunoscător celor ce m-au susţinut şi votat în acea perioada. Probabil nu am fi stat de vorbă acum dacă nu aş fi livrat atunci un Show a la Krem corespunzător românilor…sau cine ştie 🙂

Şi acum, am ajuns la cea mai frumoasă parte a show-ului nostru – în toamna asta te putem vedea în cinematografele din toată ţara. Din 7 septembrie o să găsim „Un prinţ şi jumătate” în cinematografele din toată ţara, de ce ar trebui să mergem să-l vedem?

Ar trebui să vedeţi „Un prinţ şi jumătate” pentru că abordează într-un mod foarte personal concepte ca prietenia, dragostea, religia, moartea. Apoi, aveţi ocazia să urmariţi, într-un produs cinematografic, creaţiile unor mari artişti de teatru (ca Iris Spiridon, Marius Manole, Istvan Teglas sau Laszlo Matray). Ca spectator, vei simţi că ai primit acces VIP în universul special al trio-ului de prieteni format din Iris, Marius şi Istvan.

Povesteşte-ne puţin despre film? 

Filmul Anitei (Ana Lungu) redă o serie de episoade prin care trec protagoniştii, un trio format din cei mai buni prieteni. Este un zoom-in intim al relaţiei lor, desfăşurat pe un anumit segment temporal foarte bine surprins care invită spectatorii să descopere personalităţi, moduri de gândire si tipuri de umor diferite şi totuşi familiare.

Cum a fost să lucrezi cu atât de mulţi oameni faini (de la Ana Lungu la Iris Spiridon, Marius Manole sau Radu Afrim şi Răzvan Mazilu)?

Pe Ana am cunoscut-o prin Iris. Am văzut „Autoportretul unei fete cuminţi” şi m-am entuziasmat când mi-a propus să fac parte din distribuţia Prinţului. În film apar într-o singură secvenţă în care îi am alături doar pe Iris şi Laszlo. A fost, evident, o bucurie să colaborez şi in film cu Iris, regizor unic, cu care am lucrat la trei spectacole. Distribuţia este formată din mari creatori de teatru pe care îi urmăresc şi stimez, aşadar a fost o onoare să le fiu coleg de platou.

Iar acum la final, arată-ne că eşti campion la rime … ne laşi câteva versuri despre Un prinţ şi jumătate? Dar despre Life?

Eşti nebun?

Nu mă declar campion, poate nici măcar rege

Dar dacă stau o tură, sar calul, fur regina, merge

O însoţesc la braţ, să semnam autograf

Pe covorul roşu, din septembrie, la cinematograf

Un prinţ şi jumătate, unu pe doi, nu pe patru

Ana Lungu, alături de mari creatori de teatru.

Cat despre Life, merci pentru interviu

Îţi ofer un high five, ne auzim şi mai târziu

Viaţă lungă înainte, nu dau sfaturi, nu sunt vrednic

În ziua de azi, îţi propun să rămâi cât mai autentic

Pace şi vă mulţumesc! Ne vedem la film, la teatru şi la rap!