O carte publicată cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la moartea liderului revoluţionar Che Guevara – unul dintre cei mai cunoscuţi revoluţionari din istorie, medic, autor, lider de gherilă, diplomat şi teoretician militar – prezintă, conform news.ro, noi informaţii despre moartea acestuia.

Intitulată „La guerrilla que contamos”, cartea a fost scrisă de trei jurnalişti sud-americani – José Luis Alcázar, Juan Carlos Salazar şi Humberto Vacaflor – care relatează experienţele trăite pe când erau corespondenţi de război în anul în care a murit Che Guevara (1967, în Bolivia). Aceştia vorbesc despre rolul agenţilor cubanezi în CIA, despre circumstanţe bizare, teorii interesante.

Una din acestea este legată de un anume Regis Debray – fost consilier al preşedintelui francez François Mitterrand şi autor al mai multor lucrări de filozofie – care a fost arestat pe 20 aprilie 1967, la Muyupampa, după ce s-a întâlnit cu Che Guevara. Autorii cărţii susţin că o fotografie făcută acestuia de către argentinianul Ciro Bustos (cunoscut pentru portretete făcute luptătorilor de gherilă) şi publicată în ziarul Presencia, i-a salvat lui Debray viaţa dar ”l-a condamnat la moarte pe Che Guevara”. Publicarea fotografiilor cu Debray a dus, explică autorii, la crearea unei campanii pentru eliberarea acestuia, căreia s-au alăturat preşedintele francez Charles de Gaulle, Papa Paul VI, filosoful Jean-Paul Sartre şi scriitorul André Malraux. Însă faptul că guvernul a declarat, după acest incident, că ”va fi un război fără prizonieri, în sensul că cei prinşi vor fi exacutaţi”, a dus, după cum cred cei trei jurnalişti, la moartea din 8 octombrie 1967 a lui Che Guevara (a fost executat prin împuşcare în La Higuera după ce a fost prins rănit).

Cei trei jurnalişti mai vorbesc în carte despre emoţiile covârşitoare pe care le aveau la gândul că se vor întâlni cu vestitul lider (José Luis Alcázar venise special pentru “interviul secolului”, care nu a mai fost posibil), despre cum a fost anunţată moartea lui Che Cuevara (acelaşi Alcázar a anunţat-o printr-un cod Morse, unul dintre puţinele mijloace de comunicare de la acea vreme), despre ceea ce au simţit în momentul în care s-au apropiat de corpul revoluţionarului, pus pe o targă în elicopter (”Am simţit un tremur, un fior, căci era cald”).

Şi, nu în ultimul rând, autorii aduc în discuţie ipoteza conform căreia moartea lui Che Guevara ar fi fost „rezolvată” de generalul Barrientos (pe numele său întreg, René Barrientos Ortuño, preşedinte al Boliviei între ’66 şi ’69) şi comandanţii Alfredo Ovando şi Juan José Torres.