Cristian Ciucă are 45 de ani, e căsătorit și are două fiice. Avea 37 de ani și era pe vârful unui munte când au apărut primele semne că se pregătește un infarct. Atunci, nu știa ce i se întâmplă, dar avea să afle peste o săptămână, când medicii de la Floreasca i-au montat un stent pe inimă. După operație a început să meargă din nou. La început, 50, 100 de metri. A ajuns la kilometri întregi si apoi la alergare și alergare montană. Acum, participă la maratoane și nu poate să trăiască fără să alerge.
La începutul lui 2012, Cristian Ciucă, căruia prietenii îi spun Cristi sau Andu, avea 37 de ani și jumătate. Pasionat de drumeții montane indiferent de anotimp, în ultimul weekend din ianuarie a plecat într-o tură, cu gașca, în munții Ciucaș. Ninsese și era foarte frig. Termometrul arăta undeva în jur de minus 25 de grade C, așa că nu a luat prea mult în seamă oboseala pe care a simțit-o pe un traseu care, în mod normal, nu i-ar fi pus probleme.
„Cu o săptămână înainte, am urcat în Ciucaș. La urcare, am început să simt o oboseală pe care eu, de obicei, urcând pe munte, nu o simțeam. Mergeam trei pași prin zăpadă și trebuia să mă odihnesc. Am dat vina pe oboseala de la serviciu. Eram trei persoane și ne-am dus pe vârful Ciucaș, bine că nu mi s-a întâmplat nimic acolo”, începe Andu să-mi povestească.
Ne-am întâlnit într-un bar de lângă Piața Romană. Avem la dispoziție o oră și jumătate, timpul în care fiica lui cea mică e la un curs de actorie, ca să vorbim despre problema lui de inimă.
Îl știu pe Andu de aproximativ 25 de ani și, deși știam că a avut o operație pe inimă, niciodată nu am îndrăznit să-l întreb concret despre ce e vorba. A trebuit să am pretextul acestui articol ca să vorbim deschis despre asta. Și nu pentru că el s-ar fi ferit, ci pentru că eu m-am ferit să pun întrebări. Mi s-ar fi părut că îl iscodesc și întotdeauna te gândești despre un om cu probleme de sănătate că ăsta e ultimul lucru de care ar avea nevoie. Dar nu e așa, nu mereu.
Uneori, oamenii care au probleme de sănătate – de orice fel – sunt evitați de către ceilalți. Uneori, se simt singuri. Uneori, nu înțeleg de ce nu le pasă celorlalți. Uneori, se închid în ei. Nu e cazul lui Andu, unul dintre cei mai veseli oameni pe care îi știu. Un om care adună oameni în jurul lui, un om cu inițiativă, un om cu suflet. De-asta i se mai spune și Inimosu’. De-asta, și pentru că a suferit o operație pe inimă.
Oboseala, respirația îngreunată, palpitațiile și durerea toracică, pe care el nu și le explica atunci, sunt câteva dintre simptomele care anunță un posibil infarct.
Timp rămas până la infarct: o săptămână
Cu ceva timp înainte de urcarea pe Vârful Ciucaș, Andu începuse să simtă că ceva nu e în regulă cu el. I se părea că are palpitații și că îl ține ceva în stânga. Începuse deja să mănânce mai sănătos și să fie atent la semnalele pe care i le transmite corpul. Începuse deja să se gândească la tatăl lui, care murise cu nouă ani înainte, de inimă.
Continuarea articolului, aici
