Pînă la Lucia Mazer, dansatoarea de tango trebuia să asculte și să urmeze comenzile partenerului întocmai, să fie languroasă și pasională și, dacă se poate, foarte frumoasă. Tangoul s-a născut într-o societate Macho, cu roluri bine definite ale femeii și bărbatului. Lucia a eliberat dansatoarea de tango de rolul ei de supusă și a transformat-o într-o dansatoare la fel de pasională, dar care știe ce vrea și își satisface propriile plăceri, iar partenerul o urmează.
Mă gîndesc mult la Lucia. Jurnalistul din mine iși dorește să meargă în Patagonia, unde se pare că locuiește acum, și să îi pună multe multe întrebări. De ce a renunțat la tango, cum a fost atunci, în trecut, cînd a transformat rolul femeii în tango pentru totdeauna și de ce a făcut-o, să o întreb dacă are nostalgii, dacă încă danseaza. Nu știu daca răspunsurile m-ar fi lumina. Poate tăcerea Luciei este răspunsul. Uneori îmi imaginez că a gasit partenerul perfect de tango în soțul ei, îmi imaginez cum dansează singuri la vremea înserării pe terasa casei, cu imensitatea cîmpurilor sălbatice ale Patagoniei în fundal. Alteori îmi imaginez că nu a mai dansat niciodată de atunci și visează cum dansează tango și se trezește tulburată.
Citește mai mult pe Catchy.ro
Pe aceeași temă
Citește mai multe
