Căutare

Share this article

Am vorbit cu Ioana în urmă cu aproape o lună, la câteva zile după apariția primelor cazuri de Coronavirus în Italia. Situația părea destul de relaxată la momentul respectiv, iar Ioana spunea că îi e frică mai mult de ce implică din punct de vedere social și administrativ o carantină decât de o eventuală îmbolnăvire.

Azi situația nu mai e deloc la fel. Italia raportează zilnic sute de morți și mii de cazuri de noi infectări cu Coronavirus. Dacă acum o lună Ioana se ducea la magazin să-și cumpere doar strictul necesar, acum umblă cu mască pe stradă, își face cumpărături consistente pentru a nu fi nevoită să iasă zilnic la supermarket, e speriată de cum evoluează lucrurile și se teme de ce urmează. Nu s-a gândit nici o clipă să se întoarcă în țară pentru că Ioana consideră că e mai bine ca fiecare să rămână la el acasă pentru a nu ajuta la răspândirea virusului. Acesta este și motivul pentru care nu și-a văzut de mai bine de cinci săptămâni soțul care lucrează în Austria. Merge la spitalul la care lucrează, vine acasă și spune că e șocată de comportamentul oamenilor. În plus, privind la țările din jurul Italiei, a spus că realizează că toți repetăm aceleași greșeli pe care le-au făcut și italienii, cu costul atâtor vieți.

În orășelul în care locuiești tu, în Castelfranco Veneto, câte cazuri sunt până acum?

La noi variază cazurile pentru că le transferă și în alte spitale. Acum, în spitalul de aici din oraș sunt 10, dar sunt mulți care au fost transferați. Noi ne mișcăm foarte mult pe rază de 50 de kilometri, localitățile fiind mici, nimeni nu lucrează în localitatea de proveniență.

Ioana, în mijlocul focarului de Coronavirus în Italia

Dacă la noi sunt 10 cazuri, cu două decese, în toate spitalele dimprejur sunt foarte mulți pacienți aflați în diferite stadii de gravitate ale bolii. Spitalul de la noi era în plin proces de transformare spre a ajunge unul de excelență în tratamentul cancerului. De aceea noi avem doar 10 aici și nu suntem pregătiți pentru pacienții bolnavilor cu Coronavirus.

În toată provincia Padova, ieri erau peste 1000 de infectați, iar în provincia Di Treviso erau aproape 800 de infectați. Eu mă mișc zilnic între aceste două provincii. Din păcate cifrele se modifică la fiecare oră, iar ele sunt tot cu plus, foarte puține cu minus.

La voi în spital nu e nici un caz?

În structura noastră nu există. În spitalul din Cittadella, unde este casa de bătrâni și unde lucrez eu sunt vreo 13 cazuri, iar săptămâna trecută a fost un deces.

Dar acesta reprezintă o altă unitate, nu?

Da. Noi în structura noastră avem mai multe nuclee de bătrâni, printre care și unul cu bătrâni în fază terminală.

Dintre cadrele voastre medicale au luat și au trimis în alte spitale sau au rămas toți pe posturile lor?

Este nevoie foarte mare de cadre medicale, dar ai noștri nu au plecat. Noi avem pe structură 3 medici, dar deocamdată nu s-a ajuns la situația în care să se ia cu arcanul și să-i ducă la oaste.

Ce spun colegii tăi? Le e frică?

Dacă vorbesc cu colegele, singurul nostru gând e la complicațiile care implică o infectare. Nu ne e frică neapărat de moarte sau de a ajunge mai știu eu cum, ci mai degrabă ne gândim la ce va face familia, cine o să aibă grijă, cum o să reușim să stăm izolate de familie… Astea sunt preocupările, nu neapărat cele legate de infectare, deși e foarte aproape, o avem la poartă.

Nouă, de aici de la distanță, ni se pare că ceva a mers tare greșit acolo. Cifrele acestea nu au fost nici în China. Ție cum ți se pare?

Italia este o țară unde persoanele trăiesc destul de mult. Dieta mediteraneeană i-a ajutat să fie foarte longevivi și poate de aceea.

Dar de ce atât de multe cazuri, înainte de decese?

Pentru că au fost relaxați, nu a înțeles de la început gravitatea situației. S-au comportat ca și cum ar fi în vacanță, în fiecare săptămână s-au luat măsuri tot mai restrictive, dar între timp s-a ajuns aici. Dacă până acum era permis ieșitul pentru activități sportive fără să facă grupuri, acum nu mai este permis nici să-ți scoți câinele. Sunt foarte mulți asimptomatici, nu știi cine e cel de lângă tine. Ajunge să schimbi două-trei cuvinte și poți să iei virusul. Trebuie să-i privești pe ceilalți ca fiind toți posibil infectați, doar așa se poate opri răspândirea. Chiar și în România văd că se tratează cu mare lejeritate toate indicațiile și recomandările care se dau.

De ce crezi că nordul Italiei este mult mai afectat decât restul țării?

Acum începe să se studieze motivul pentru care s-a răspândit atât de mult în nordul Italiei. Zona Bergamo și Milano sunt zone puternic industrializate și nivelul de poluare și umiditatea specifică zonei geografice ar fi două dintre motive. O să vedem în zilele următoare pentru că în fiecare zi se adaugă noi informații. Azi nu mai e nimic cum a fost ieri, în fiecare zi se modifică toate datele, crește numărul infectaților, al morților, dar și al vindecaților, despre care nu vorbește nimeni.

Probabil că nu vorbește nimeni pentru că mor prea mulți…

Sunt prea multe decese ca să ne bucurăm de vindecați. Dacă în China era o rată de mortalitate de 2%, aici s-a ajuns la 9%.

Oare faptul că spitalele nu mai fac față și trebuie să facă triajul poate fi una dintre cauzele ratei mari de decese?

În Lombardia, Bergamo și mai nou Vicenza, situația e foarte delicată. Având în vedere că tot personalul sanitar este de săptămâni întregi pe baricade, nu știu, mă mir și tot mă întreb cum reușesc să reziste zilnic. Și cum se organizează. Până ieri erau 55 de medici morți și peste 8% din personalul sanitar e infectat.

În toată Italia sau doar în zona asta?

În toată Italia, dar probabil majoritatea sunt din zona asta. Practic e un război cu virusul.

Te-ai gândit vreodată să te întorci acasă în toată perioada asta?

Casa mea este aici. De ce să mă întorc? Având în vedere situația în general, odată ce izbucnește o epidemie de genul acesta, trebuie să te gândești în primul rând: „Cine sunt cei care mor primii?”. Sunt bătrânii. Dacă mă întorc acasă la cine mă întorc? La mama și la tata, la bunici, la bătrâni. De ce să-mi asum responsabilitatea unui risc atât de mare, încât să dau și la alții. Eu nu m-am gândit nici o clipă să mă întorc. Fiecare trebuie să rămână la el acasă, acolo unde l-a prins necazul. Acesta este și motivul pentru care eu nu îmi văd soțul de cinci săptămâni.

De ce?

El lucrează în Austria și de obicei venea la sfârșit de săptămână. De când a izbucnit epidemia am zis că e mai bine ca el să rămână deocamdată acolo pentru că aici se înrăutățea pe zi ce trece situația. Din păcate lumea tratează cu superficialitate, cu lipsă de empatie și de umanitate situația, că nu am cuvinte să cataloghez persoanele care spun „Mor numai bătrânii, mor doar cei care au boli corelate”. Sunt copii care au diabet și care sunt la risc major, sunt aproape 40% diabetici dintre cei infectați sau dintre decese. Cei care au diabet trăiesc bine mersi în această situație. Diabetul nu este ceva de care se moare, dar asociat cu Coronavirus, se poate muri. Numai dacă suntem uniți și ne ajutăm unul pe altul reușim să ieșim la suprafață, să limităm numărul deceselor și să supraviețuim în final.

Acum vorbesc strict de Italia: deciziile au fost luate progresiv și se ajunge tot mai des la ideea că trebuia să se închidă totul din start, în așa fel încât toată lumea să stea în casă.

Deciziile acestea s-au luat, dar prea târziu, costul fiind atâtea vieți…

Exact. Este adevărat, Veneto și Lombardia susțin 54% din PIB-ul național, jumătate din tot ce se produce și susține din punct de vedere economic Italia, este în Veneto și Lombardia. Dacă primul ministru ar fi avut curajul să spună: ”închidem tot, două săptămâni nu mișcă nici frunza, nimeni nu iese pe stradă, noi vă aducem alimentele cu armata”, ar fi masacrat virusul. El s-a gândit și la partea economică, și la cea a sănătății și nu a știut în ce parte să se încline. Ezitările acestea ne-au adus unde suntem, iar lucrurile nu se vor opri aici.

Sunt două localități în Italia care au fost închise total: Vo’Euganeo și  Codogno. Nimeni n-a intrat, nimeni n-a ieșit, toată lumea a stat în casă, au anulat orice fel de raporturi interpersonale, și în casă au stat la distanță unul de celălalt. Nu mai au nici un infectat. Aceasta este singura modalitate: ANULAREA (nu evitarea) raporturilor interpersonale.

Oamenii din Italia, la coadă, la magazinul alimentar, în timpul epidemiei de Coronavirus

Ce părere ai de românii care au dat buluc la graniță? Înțeleg de la știri că au venit peste 1 milion de români, dar nu știu unde sunt. Autoritățile spun că cei care vin sunt băgați fie la izolare, fie în carantină, însă dacă aduni cifrele raportate ies vreo 50 de mii. Unde sunt 950 de mii?

Sunt acasă la ei, bine mersi și cred că sunt buricul pământului. Aici în Italia, românii se împart în mai multe categorii: românii care au venit să își refacă viața, au familiile cu ei, sunt responsabili, cei care se gândesc la ce au lăsat acasă, însă a căror viață se petrece în Italia. O altă categorie sunt românii care sunt în tranzit, îngrijitoarele de bătrâni, cei care lucrează în agricultură, pe șantiere, care nu au acte, mulți lucrează la negru, e vai și amar de capul lor. Și mai sunt șmecherașii care sunt veniți aici să ne facă de rușine.

Părerea mea e că marea majoritate a românilor care s-au întors acasă sunt aceia cu care nu ne mândrim nici noi în străinătate, nici românii de acasă. Cei care îi ascund, își asumă foarte mare responsabilitate. Spitalele din Italia sunt excelență în domeniul sanitar și când ei au văzut că sunt la pământ, că abia mai fac față, iar ei s-au dus ca niște babuini în România…mi se pare de evul mediu, de om primitiv. Trebuiau să apeleze unul la altul, să se ajute și să rămână fiecare la locul lui. Aici, de exemplu, toată lumea a sărit în ajutor, sunt magazine care îți aduc acasă dacă nu te poți deplasa, sunt persoane care s-au oferit să stea cu copiii cât timp părinții sunt la lucru. Există și felul acesta de agregare a comunității pentru că, așa cum am spus, numai uniți vom supraviețui.

Bătrânii de la spitalul la care lucrezi știu ce se întâmplă dincolo de gardurile spitalului? Știu ce panică e în țară?

Da pentru că televizoarele sunt aprinse peste tot. Structura noastră e închisă din 22 februarie, iar ei știu că e un virus gripal și că ei sunt mai în siguranță acolo, fără rude care să-i viziteze. Au posibilitatea să vorbească la telefon cu cei dragi, iar cei care au neamuri în localitate mai ies la geam și se salută timp de 2 secunde, pentru că, așa cum am zis, e interzis plimbatul.

Care e situația acum?

Azi am fost să fac cumpărături după opt sau zece zile pentru că nu mai aveam mâncare. Am văzut foarte puține mașini, dar parcările de la magazine erau destul de pline. Lumea intră pe rând, nu am mai văzut familii întregi care împingeau un cărucior, un singur membru al familiei vine la cumpărături, umple bine căruciorul pentru mai multe zile, nu e panica că nu vor fi alimente și devastează rafturile – aia a fost în primele zile, iar apoi pleacă direct acasă.

Nici eu nu mai cumpăr șase ouă, fac provizii pentru mai multe zile tocmai pentru a ieși cât mai rar la cumpărături deoarece îmi dau seama că prin natura meseriei, dacă mă infectez, apoi merg la bătrâni și răspândesc foarte ușor.

Străzile din Milano, Italia, în timpul epidemiei de Coronavirus

Pe voi vă testează?

În scurt timp vom fi toate supuse testului. Toate am acceptat să fim testate ca să se depisteze din timp.

Cum vedeți voi ce se întâmplă în restul Europei?

Vorbeam cu soțul meu care e în Austria și urmărim cum trec toate celelalte țări prin aceleași etape pe care noi le-am ars deja. Noi am trecut prin vandalizarea magazinelor acum 2-3 săptămâni. Apoi, guvernul a spus: „închidem o parte din fabrici dar lăsăm barurile”. După o săptămână: „Hop, nu e bine! Barurile le lăsăm deschise doar o perioadă de timp iar lumea să nu mai stea la tejghea, doar la mese, la o oarecare distanță”. Nici așa nu a fost bine. „Închidem barurile, închidem tot!”.

Vrei să-mi spui că toți facem aceleași greșeli pe care le-ați făcut voi?

Absolut. Toate țările dimprejur fac aceiași pași pe care noi i-am făcut deja. Încet încet încep să fie conștienți de ceea ce se întâmplă.

Cu ce v-au ajutat chinezii în perioada asta?

Au venit în primul rând cu medici, cu tone de materiale sanitare, avioane de materiale sanitare și vin în valuri aceste ajutoare. De cum au ajuns la aeroport, primul lucru pe care l-au spus a fost: „prea multă lume pe străzi și prea puțini poartă mască. Așa nu veți ieși niciodată”. Și despre măști vreau să vorbim.

OMS a spus că doar cine e bolnav să poarte mască. Dar cum să știu eu dacă sunt infectat sau nu dacă nu mi-ai făcut test și dacă sunt asimptomatic? Așadar, fără îndoială, măștile ar trebui purtate de toată lumea.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO