„Faithful” înseamnă „credincios”. Însă Marianne a fost departe de a fi tipologia unei fete atât de cuminți pe cât îi sugerează numele.
Nu a fost doar muza Rolling Stones. A fost ea însăși o artistă care și-a creat propriul drum în industria muzicală și nu numai. Au existat momente în care nu i s-a oferit credit pentru ceea ce a compus, însă debutul ei a anticipat, într-un fel, viața pe care urma să o trăiască. A dus o viață intensă, plină de petreceri și situații neprevăzute, cu o nevoie de libertate și cu o relație complicată cu substanțele.
As Tears Go By
Managerul Rolling Stones, Andrew Loog Oldham, a fost cel care a descoperit-o în 1964, în timpul unei petreceri din Londra. Pe atunci, Marianne avea doar șaptesprezece ani și era într-o relație cu artistul John Dunbar. Oldham i-a propus să înregistreze As Tears Go By, piesă scrisă de el, Mick Jagger și Keith Richards. Piesa avea să devină primul ei hit și să îi lanseze cariera muzicală.
În 1966, Marianne Faithfull și Mick Jagger au început o relație care avea să devină una dintre cele mai urmărite povești ale anilor ’60. Nu a fost întru totul o relație perfectă. Nici el nu a fost un partener loial sau înțelegător, iar relația lor a fost marcată de excese și instabilitate. Însă, pentru o perioadă, cei doi au devenit două dintre emblemele acelei ere. Relația a durat aproximativ cinci ani.
Faithfull era fotografiată în permanență la concerte, petreceri și în vacanțe. Părea să trăiască exact așa cum dicta acea perioadă: liber, fără prea multe reguli și mereu în mijlocul atenției. Și, deși nu era tocmai imaginea unei fete cuminți, își păstra încă o anumită inocență. Totul s-a schimbat în 1967, când poliția a făcut un raid la Redlands, casa lui Keith Richards. Marianne se afla acolo și a fost fotografiată înfășurată într-un covor de blană. Incidentul avea să devină una dintre cele mai cunoscute reprezentări ale hedonismului anilor ’60 și să contribuie la transformarea ei într-o legendă pop.
Realitatea vieții pe care o trăia era însă mult mai complicată decât imaginea pe care o proiectase la începutul carierei.
În paralel cu muzica, Marianne a jucat în filme precum The Girl on a Motorcycle (1968), în care interpretează o femeie care fuge de convenții și caută libertatea. Un personaj care îmi pare, în multe privințe, o extensie a propriei sale personalități.
După încheierea relației cu Jagger, viața ei a intrat într-o perioadă extrem de dificilă. Consumul de substanțe a avut consecințe serioase asupra ei, iar pentru o perioadă a ajuns fără adăpost în Soho. Cariera ei părea să se îndepărteze tot mai mult de succesul începuturilor.
Cu toate acestea, Marianne Faithfull a avut o adevărată renaștere artistică. După o perioadă în care una dintre puținele ei forme de evadare devenise chiar dependența de substanțe, în 1979 și-a făcut din nou vocea auzită și a lansat Broken English. Albumul avea să marcheze o transformare radicală: vocea ei devenise mult mai joasă, aspră și răgușită, foarte diferită de vocea aproape angelică pe care o avea la începutul carierei.
Tranziția dintre Marianne de la șaptesprezece ani și femeia care a apărut în Broken English este uriașă. Dacă la început era o adolescentă care abia pășea în lumea muzicii, ani mai târziu devenise o femeie puternică, cu un istoric complicat, iar toate experiențele prin care trecuse aveau să se audă și în vocea ei.
Jackie O și rochii midi
Marianne Faithfull a fost și ea una dintre reprezentantele erei Swinging London. Deși a activat în primul rând în industria muzicală, nimeni nu putea să îi ignore prezența atunci când venea vorba despre hainele sale.
Avea un stil aparte, undeva între mod și boem: purta rochii, balerini, ochelari de soare chunky în stil Jackie O și eșarfe vaporoase.
În The Girl on a Motorcycle, Faithfull poartă un costum integral din piele, devenit ulterior una dintre imaginile definitorii ale filmului și ale stilului său. Imaginea avea să influențeze felul în care costumul de motociclist putea fi reinterpretat în moda feminină. Până atunci, hainele de piele asociate motocicliștilor erau privite în primul rând ca piese masculine. Pe Marianne, însă, costumul capătă o cu totul altă conotație: devine senzual, provocator și, în același timp, eu îl văd ca pe o declarație de independență. Este una dintre acele apariții care au transformat un obiect asociat inițial cu lumea masculină într-un simbol al libertății feminine. Un fel de Catwoman înainte să devină ceea ce este astăzi.
Marianne Faithfull a fost într-adevăr o femeie marcată de suferință. A pierdut custodia băiatului său și a căzut în capcana unei dependențe de substanțe care a costat-o nu doar siguranța, ci și sănătatea mintală. Cu toate acestea, experiențele au împins-o mereu înapoi în locul în care s-a simțit cel mai bine: pe scenă. Pe lângă albumele proprii, care s-au bucurat de un succes uriaș, artista a colaborat cu unele dintre cele mai mari nume ale muzicii, precum Nick Cave, David Bowie, Metallica sau PJ Harvey.
Nu îmi place să recunosc, dar privind prin prisma unei femei ca ea, care a atins statutul de „icon”, m-am întrebat mereu dacă merită sau nu să experimentezi viața de star. Cu sau fără sacrificii, cu sau fără momente care te pun la încercare, succesul are întotdeauna un preț ascuns.
Poza principală: LFI / Avalon / Profimedia
