Măriuca Mereuță, fosta medaliată a României la gimnastică aerobică. De la durerea visului abandonat, la puterea de a retrăi gloria prin sport și dans

Se numește Măriuca Mereuță și este una din tinerele care fac parte din CID, organizația oficială pentru toate formele de dans din toate țările lumii. Este tânără, jovială, impunătoare și cea mai căutată profesoară de gimnastică și balet. Ce o face specială rămâne secretul ei, însă din atuurile și EKG-ul vieții ei aflăm astăzi.

Destinul este scris de noi, cu sudoarea frunții și cu moștenirea genetică. Așa vorbesc oamenii modești care reușesc în viață, pe forțe proprii. Este și cazul Măriucăi. O tânără de 21 de ani din Iași care a făcut parcă un pact cu aplauzele. De la cele primite când obținea medalii în urma reușitelor din cariera de gimnastă aleasă, la cele pe care le oferă acum copiilor în cadrul academiei de gimnastică și balet pe care a înființat-o. Cu o naturalețe a chipului specifică sportului ales, tânăra renunță și la culori puternice atunci când iese în oraș. Singura pata de culoare din viața ei este sora ei mai mică, Smaranda, și copilașii care ajung după amiaza la antrenamente.

Măriuca Mereuță a ajuns să practice gimnastica de performanță la vârsta în care cei mici merg la spațiile de joacă. Nu s-a simțit responsabilizată matur prea devreme. Singura ei responsabilitatea erau ochii tatălui ei pe care nu își dorea să îi dezamăgească. De la sala de antrenament a ajuns pe podium, de pe podium a coborât jos pentru a deschide ușa propriului vis: cel de a avea o academie de balet în care să introducă noțiunile de gimnastică aerobică pe care le avea în memoria corpului ei.

Măriuca Mereuță: „Cultura face parte din mine și este vocea interioară care mă ajută să îmi controlez emoțiile. Dintotdeauna a fost așa.”

În esență, ar părea o poveste de succes al unei tinere care a avut șansa de a practica un sport de performanță ca mai apoi să își deschidă un business, însă povestea aceasta nu este completă și nici fidelă realității. Scurtmetrajul vieții ei este presărat și cu momente în care abandonul visului a fost singura soluție. În același scurtmetraj ea își va alege muzica. O melodie clasică pe care să o asculte în surdină în timp ce ne răspunde curiozităților. „Cultura face parte din mine și este vocea interioară care mă ajută să îmi controlez emoțiile. Dintotdeauna a fost așa.”

Măriuca, un nume de poveste. Oare știa mama ta că vei fi de poveste?

Într-adevăr îi mulțumesc mamei mele foarte mult pentru acest nume. Mă regăsesc foarte tare în el și consider că îmi conturează personalitatea. O fată Măriuca, cu un nume deosebit, veselă, pasionată de artă, de sport, de frumos, de creație și de soare. Cred că mama se aștepta să fiu așa, de mi-a ales acest nume. Îi mulțumesc!

Sub ce stea te-ai născut?

Nu pot să știu precis sub ce stea m-am născut dar simt că am fost înzestrată cu darul bunătății, cu frumusețe sufletească și cu talent în tot ceea ce înseamnă gimnastică și balet. Îmi consider steaua sub care m-am născut destul de boemă.

Povestește-mi despre prima întâlnire cu sala de gimnastică?

Prima întâlnire cu sala de gimnastică a fost la vârsta de 5 ani. Am și acum imaginea bine conturată în minte cu primii pași făcuți în sala de gimnastică. Țin minte că eram îmbrăcâtă într-un costum alb, cu piciorușele goale și părul bine prins într-o coadă. Sunt anumite momente în viața care te marchează, momente pe care nu ai cum să le uiți, indiferent de vârstă. Prima întâlnire cu sala de gimnastică este în cazul meu unul dintre momentele mele deosebite. Încă de la primul contact cu acest sport am știut în sinea mea că ceva ne va lega pentru toată viața.

Măriuca Mereuță: „Încă din prima clipă am fost atrasă de acest sport și cu fiecare antrenament finalizat deveneam din ce în ce mai dependentă de el”

Măriuca și pasiunea pentru gimnastică aerobică. Cum?

Talentul și potențialul pentru acest sport a fost descoperit de către fostul meu antrenor. Într-o zi obișnuită de grădinița prin primăvara anului 2005 s-a făcut o preselecție și spre uimirea mea am fost selectată la un antrenament de probă în sala de gimnastică. Încă din prima clipă am fost atrasă de acest sport și cu fiecare antrenament finalizat deveneam din ce în ce mai dependentă de el.

Cine ți-a sugerat să faci acest sport? Și cine te-a susținut să îl faci de performanță?

Drumul meu spre performanța în gimnastică aerobică a fost susținut și călăuzit de fostul meu antrenor căruia îi mulțumesc. Și bineînțeles au fost alături de mine și toți membrii familiei.

Ce înseamnă pentru un pui de om, ore de antrenament, transpirație, regim, concursuri?

Pentru un pui de om, orele de antrenament, transpirație, regim și concursuri înseamnă multă responsabilitate și foarte multă muncă. Într-adevăr încă de la o vârsta atât de fragedă să iei contact cu atât de multe responsabilități nu este ușor, dar afirm faptul că te formează și te pregătește pentru viitor. Echilibrul pe care îl am eu în momentul actual în viață se datorează faptului că încă de micuța am știut ceea ce înseamnă disciplină, sportul de performanța, seriozitatea, muncă și bineînțeles că nu au întârziat să apăra și rezultatele. Dar țin să subliniez faptul că nimic nu se putea realiza dacă la baza nu exista talent și pasiune.

De câte ori a-i fi vrut să renunți și ce te ținea să nu o faci?

Am avut multe tentative de a renunța, am trecut prin momente când am simțit că sunt la capătul puterilor, dar mereu cel care m-a susținut foarte tare din punct de vedere psihic a fost tatăl meu. Pentru el ar fi fost o dezamăgire prea mare să mă las de acest sport și de multe ori că să nu-l dezamăgesc, închideam ochii și mergeam mai departe. În aceste situații bineînțeles intervenea și pasiunea. Un alt factor care m-a determinat să-mi continui carieră cu capul sus.

Ce înseamnă echipă?

Echipa înseamnă familie. Alături de echipa mea am crescut, ne-am crescut unii pe alții și am trecut prin foarte multe experiențe, trăiri, atât plăcute cât și mai puțin plăcute. Dar pentru orice club sportiv echipa este foarte importantă. Este nucleul la tot ceea ce urmează să se clădească. Cu cât echipa este mai strânsă și mai unită, mai muncitoare cu atât realizările vor fi mai prospere și mai frumoase.

Măriuca Mereuță: „Perioada mea de joacă pot spune că a fost înainte să pășesc în sala de gimnastică, adică până la vârsta de 5 ani”

Ce înseamnă copilăria unui tânăr atlet?Cum te-ai împărțit între școală, copilărie și sport?

Copilăria pentru un tânăr spotiv înseamnă multă muncă, multe sacrificii, responsabilități dar aceste lucruri nu fac decât să te formeze pentru viață. Programul meu încă din clasa I a fost foarte ordonat și clar. Dimineața aveam școala până în jurul orei 12.00. La prânz îmi făceam temele și la ora 18:00 zilnic eram în sala de gimnastică pentru câteva ore bune. Plecam de acasă de la 07.00 și ajungeam seara la 21:00, uneori chiar ora 22:00. Acest program l-am avut până în perioada liceului. Au fost anii copilărie mele, dar nu regret, pentru că am făcut ceea ce am iubit și iubesc mai mult. Sportul, artă…. Gimnastică într-un cuvânt. Perioada mea de joacă pot spune că a fost înainte să pășesc în sala de gimnastică, adică până la vârsta de 5 ani. După ce mi-am descoperit talentul, gimnastica a devenit preocuparea mea și joaca mea satisfăcătoare.

De ce ai renunțat, la un moment dat?

În jurul vârstei de 15 ani, când am intrat la liceu a venit momentul să-mi închei cariera de sportiv și să renunț la ceea ce iubeam mai mult, gimnastica. A fost o perioadă foarte dificilă, peste care am trecut cu greu. Au fost foarte multe nopți nedormite, gânduri, stări de neliniște și nu mă mai regăseam în absolut nimic. Gimnastica aerobică nu este un sport olimpic și consider că acest lucru ne-a afectat destul de mult. Pe această ramură sportivă pot afirma faptul că gimnaștii români prosperă și aduc rezultate remarcabile și onorabile țării noastre. Avem campioni europeni și mondiali la gimnastică aerobică, care depun o muncă asiduă, deși infrastructura și susținerea acestora este dezastruoasă. Stresul pentru un sportiv de performanță este extrem de mare, dar chiar și în astfel de condiții, România cucerește mereu podiumul la Campionatele Europene și Mondiale.

Cu ce a venit această renunțare?

Această renunțare la cariera mea de sportivă de performanța a venit la pachet cu multe nopți nedormite, neliniște și un dezechilibru în viața mea. Nu am putut niciodată să mă obișnuiesc și să mă mulțumesc cu o viața normală, fără antrenamente, fără competiții, fără artă, fără sport.

Măriuca Mereuță: „ am realizat că viața mea fără gimnastică, fără artă, nu ar avea culoare”

Erai mică, știu, dar ai avut atunci vreun regret?

Într-adevăr eram mică dar am avut un regret foarte mare că m-am lăsat de acest sport. A fost greu să renunț la stilul meu de viața de până atunci, cu care de altfel eram și obișnuita. Dar ca să nuanțez situația, pot spune că așa a fost să fie, iar acuma 7 ani mai târziu realizez că datorită acestui regret, care m-a frământat o perioada îndelungată, am reușit să mă realizez pe plan profesional. Odată cu această renunțare, am realizat că viața mea fără gimnastică, fără artă, nu ar avea culoare. Eram elevă în clasa a IX a, la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu” din Iași, înscrisă la profil de matematică-informatică. Atunci am realizat că viața fără artă și fără cultură, doar printre numere și raționament este o viața anostă.

Cum ai depășit absența acelor ore de a merge la antrenament, de a-ți căra părinții la ore?

Am reușit să depășesc acea perioada prin prisma faptului că am început să-mi creionez viitorul. Am căutat soluții astfel încât să pot să îmi valorific acei zece ani de gimnastică aerobică de performanță pe care i-am practicat. Am căutat să fac astfel încât să mă întorc la locul unde mi-am lăsat o parte mare din suflet, în sala de gimnastică. Așa a luat naștere conceptul ,,Odette”.

Te-ai gândit atunci să faci altceva? Mă gândesc că te-ai văzut cu foarte mult timp liber pe care nu știai să-l dozezi.

Am avut și un moment în care m-am gândit că ar trebui să mă îndrept și spre o meserie de viitor, sigură și prosperă. Dar nu m-am putut desprinde de ceea ce mi-am dorit cel mai mult. Visul de a deveni profesor de gimnastică și de balet.

Măriuca Mereuță: „Aveam o viața colorată în nuanțe pastelate, iar odată cu acest abandon toate nuanțele au devenit cenușii”

Ce a durut cel mai mult din acel abandon?

Din acel abandon m-a durut cel mai tare faptul că mi s-a schimbat viața. Cred că normalitatea m-a deranjat extrem de tare, eu aveam o viață plină, nu aveam timp să stau, activitate continuă, am simțit drastic lipsa artei din viața mea. Aveam o viața colorată în nuanțe pastelate, iar odată cu acest abandon toate nuanțele au devenit cenușii. Cam așa a simțit sufletul meu de copil această despărțire de gimnastică.

Ce ai pierdut odată cu cheia pusă pe capitolul: Măriuca gimnastică de performanță?

Odată cu cheia pusă pe capitolul: Măriuca și gimnastică de performața, am pierdut o parte din sufletul meu, din echilibru, din liniște.

Măriuca Mereuță: „Măriuca de astăzi se datorează situațiilor de care s-a izbit încă din perioada în care era sportivă de performanță”

După ce ai plâns cel mai mult?

În viață am mai vărsat câte o lacrimă, două dar cele mai multe lacrimi au fost vărsate când am ratat din punct de vedere al execuției un element la un Campionat Național de Gimnastică Aerobică. Viața de sportiv de performanță este și cu urcușuri și cu coborâșuri, am fost medaliată de numărate ori alături de foștii mei colegi la Campionatele Naționale dar a fost și un moment când am ezitat și am fost nevoită să mă ridic și să continui drumul cu capul sus și să devin din ce în ce mai bună. Atunci am fost pusă într-o situație foarte dificilă încă de la o vârstă fragedă. Am fost pusă față în față cu faptul că o clipă de neatenție și un moment de lipsa a controlului emoțional poate anula ani de muncă și de pregătiri. Dar și acea experiență m-a format. Măriuca de astăzi se datorează situațiilor de care s-a izbit încă din perioada în care era sportivă de performanță.

Când ai găsit forța să revii în sala de sport?

Revenirea mea în sala de gimnastică și balet a fost când am început să-mi construiesc visul. De data asta nu mai eram eu prioritară, cariera mea se închinaseră și eram mândră de tot ceea ce am realizat și de nenumăratele medalii pe care le-am obținut. Prioritari au devenit micile sufletele care pășeau în față ochilor mei cu emoții pentru primele dăți într-o sală de gimnastică și balet. Iar eu nu făceam și nu fac altceva decât să le valorific talentul și să le ofer șansa să practice ceea ce iubesc eu mai mult. Gimnastică și baletul.

Vreau să-mi vorbeșți, fără oprelișți de toate stările care te-au încercat. (Mă gândesc că mulți au putut oferi doar: Lasă, așa a fost să fie!)

Tristețe, dezechilibru, neliniște și o dezamăgire uriașă avea să pună stăpânire pe sufletul meu. Dar important este că am știut să analizez lucrurile și am reușit să valorific tot trecutul astfel încât aceste stări să le pot transforma într-o nuanță pozitivă.

Ce ai fi vrut să transmiți celor care nu te-au ținut mai strâns în lumea în care deja făceai performanță?

Aș fi ținut să le transmit faptul că fiecare sportiv în parte care are talent și care iubește ceea ce practică ar trebui valorificat mai mult. Mai mult decât s-a făcut în perioada în care am fost sportivă de performanță.

Măriuca Mereuță: „ Smaranda în familia noastră consider că este recunoștința lui Dumnezeu”

Crezi în coincidențe? Te întreb asta, pentru că un alt om, tot de povestea a apărut în familia Mereuță. O tânără speranță pe care ai călăuzit-o de la primii pași. Este Smaranda datoria morală sau recunoșțînța lui Dumnezeu?

Cred că totul în viață se întâmpla cu un scop. Smaranda în familia noastră consider că este recunoștința lui Dumnezeu. Pot spune că este copia mea fidelă, mă văd pe mine când eram mică, dar cel mai deosebit aspect este că mentorul în carierei ei artistică și sportivă sunt eu, sora ei mai mare. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit o astfel de oportunitate!

Ce i-ai spune acum Smarandei, dar și Măriucăi, dacă le-ai prinde la aceeași vârstă, în aceeași încăpere?

Dacă ar fi să le prind pe Smaranda și Măriuca la aceeași vârsta în aceeași încăpere le-aș sfătui să trăiască din plin fiecare clipă și dea tot ce au mai bun pentru a realiza o carieră cât mai remarcabilă pe plan sportiv.

De ce să vrei, la 20 de ani să te încarci cu zeci de suflete care vor să fie Odette?

Am ales ca de la vârsta de 19 ani să mă îndrept spre ramura pedagogică pentru că am simțit că aceasta îmi este menirea. Copiii pentru mine sunt îngeri și alături de ei, înconjurată în permanență de ei viața mea este colorată.

Măriuca Mereuța: „ Măriuca își mai ia energia și de la razele soarelui și de la oamenii buni, fericiți”

De unde-și ia Măriuca energia?

Măriuca zilnic își ia energia din ceea ce face. Fac ceea ce iubesc mai mult, predau copiilor artă și îi călăuzesc spre frumos. Măriuca își mai ia energia și de la razele soarelui și de la oamenii buni, fericiți.

Cum se împarte Măriuca între facultate, antrenamente și timp pentru ea?

Măriuca între facultate, antrenamente și timp personal reușește să se împartă cu ușurință. Când faci în viața ceea ce îți place găsești resursele necesare pentru a realiza tot ceea ce îți propui. Asta consider că este secretul!

Ce te-a calificat să fii cea mai căutată?

Pasiunea și dorința enormă pentru a realiza ceva deosebit și de calitate. În cariera mea de sportivă m-am izbit de anumite lucruri, le-am simțit și știu, ca și copil cât de mult înseamnă să pui suflet și să iubeșți ceea ce faci. Încerc mereu să valorific fiecare suflețel și să-l ajut să își ia zborul cât mai frumos. Merg pe premiza că indiferent dacă practică gimnastică și balet la Academia Odette o lună, sau un an, doi, trei, tot va rămâne cu ceva. Încerc să implementez și să conturez în fiecare îngeraș ideea de artă, sport și cultură.

Ce înseamnă pentru ține să corectezi, ceea ce alții nu au reușit să facă (postură).

Da, într-adevăr până în momentul de față m-am confruntat cu fel și fel de cazuri. Unul dintre aceste cazuri mai deosebite ar fi o fetiță care a pășit în echipa Odette cu o problemă de sănătate, mai exact o ușoară problemă la nivelul coloanei vertebrale (lordoză). Prin antrenamentele foarte corect și bine gândite și prin conștiințele pe care le dețin din punct de vedere anatomic și kinesiologic am reușit să-i corectez postura. Știam că va fi bine, reușitele se datorează și elevei respective pentru că a fost o fetiță foarte conștiincioasă și a venit la antrenamente.

Care este politică ta?

Politica mea este următoarea: cu multă muncă, seriozitate, pasiune, disciplină și eleganță se pot realiza foarte multe lucruri deosebite. Și bineînțeles să nu uităm de voință.

Măriuca Mereuță: „ Vara trecută, copii Academiei Odette au trăit niște momente pline de magie… vom repeta experiența, cu siguranță”

Spune-mi despre cursurile care au avut loc vara această, pe muzică clasică. Mult curaj, multe resurse. Cum s-a simțit din sală?

Proiectul din vara trecută… artă pe muzică clasică live…A fost visul meu încă din perioada copilăriei. Mi-ar fi făcut mare plăcere să iau parte la așa ceva când eram mică dar eu nu am avut unde. Mi-a rămas în suflet acest regret și am zis că acest proiect trebuie să-l fac să fie posbil pentru toți îngerașii mei. Așa a luat naștere această campanie. A fost ceva de poveste… nu pot descrie… multă emoție, multă cultură, le mulțumesc enorm fetelor care m-au ajutat să realizez acest proiect. Elena Puravu – flaut, Iustina Nedelcu – corepetitor. Vara trecută, copii Academiei Odette au trăit niște momente pline de magie… vom repeta experiența, cu siguranță.

Spune-mi despre nouă ta certificare din Franța, sper să nu greșesc. Cum ai ajuns aici?

În urmă cu jumătate de an de zile am fost contactată de către Prof. Dr. ALKIS RAFTIS Președintele al Consilului Internaționă de Dans printr-un mail în care m-a invitat să fac parte din această organizație. CID este organizația oficială pentru toate formele de dans din toate țările lumii. Este o organizație non-guvernamentală fondată în 1973 în cadrul sediului UNESCO din Paris, unde își are sediul. Membrii săi sunt cele mai proeminente federații, asociații, școli, companii și persoane din peste 170 de țări. CID colaborează cu guverne naționale și administații locale, cu organizații și instituții internaționale. CID este partener oficial al UNESCO, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură.

Continuă frază: Părinții îmi aduc un copil, eu le dăruiesc…

Părinții îmi aduc un copil, eu le dăruiesc artă și talent.

Continuă frază: Mă încarc cu fiecare suflet care…

Mă încarc cu fiecare suflet care pășește în Academia Odette.

Continuă frază: Voi pune meseria în cui atunci când…

Voi pune meseria în cui atunci când voi fi la ultima suflare din viața mea.

Măriuca Mereuță: „ Viața mea în acest moment este nuanțată de culoarea roșie”

Ești fidelă oamenilor, sufletelor și culorilor. Glisezi între nonculori și adaugi puțîn roșu. Ce culoare are viața Măriucăi în acest moment?

Ce frumos ai conturat! Îți mulțumesc! Într-adevăr glisez între negru, puțîn alb și uneori o pată de culoare roșie. Viața mea în acest moment este nuanțată de culoarea roșie. Sunt într-un punct din viața mea unde pot afirmă că sunt extrem de împlinita și fericită. Dumnezeu m-a ajutat să mă regăsesc pe toate planurile și nu pot decât să fiu recunoscătoare și să îi mulțumesc foarte mult!

Ce îi lipsește omului să fie de ajuns cu el?

Ca un om să fie împlinit cu el îi trebuie echilibru, credință și liniște sufletească. Toate vin la pachet, sunt greu de obținut dar nu imposibil.

Când ai plâns ultima oară și de ce ai făcut-o?

Ultima oară când am plâns a fost acum jumătate de an, când am realizat că nu toți oamenii sunt la fel și că fiecare om are un stil de a fi. Unii mai reci, alții mai calzi, unii mai filozofi, alțîi mai anoști.

Ce iubește Măriuca cel mai mult?

Măriuca iubește viața cel mai mult. Viața mea este presărată cu pasiune, cu talent, înconjurată cu multe sufletele de îngerași… Este tot ceea ce mi-am dorit până la vârsta pe care o am.