Marius Dan, instructor de kite: „Nu am făcut niciodată lucruri absolut necugetate, adică nu am zburat peste un vulcan activ, dar m-am dat noaptea cu zmeul în Capetown, în zonă cu rechini” - LIFE.ro
Mergi la conținut

Marius Dan are 41 de ani și este instructor de kite după lungi testări ale voinței și curajului și multiple accidente, în pasiunea sa pentru motoare, dar și ca instructor de snowboard.

Marius lucrează peste tot în lume și petrece luni întregi pe câte o plajă greu accesibilă, a terminat, împreună cu cei doi frați mai mici ai săi, una dintre cele mai dure școli de kite din lume, organizată de British Kitesports Association și este pregătit acum să aducă acest sport extrem, cu toate regulile și echipamentele sale de siguranță și în România.

Cum v-ați orientat voi către aceste sporturi extreme și cum ți-ai convins tu frații să ți se alăture?

Marius Dan: Toți suntem firi sportive. Trei frați bezmetici, de care s-au legat sporturile extreme foarte natural. (râde)

Am trecut, să zicem, de la snowboard la kite, iar eu am și călătorit mult cu motorul.

Marius (dreapta), Alex și Vlad Dan, frații pasionați de kite și alte sporturi extreme

Voi sunteți copii de asfalt sau de țărână?

Marius Dan: Suntem născuți în București, dintr-un tată din Capitală și o mamă din Ardeal, din Cluj. Aș zice că bunicii materni ne-au introdus în lumea asta hai-hui. Avem unchi, mătuși sau veri speologi și alpiniști. Iar noi, crescând așa, cred că am primit natural această nevoie de a explora.

Eu am avut o perioadă în care am lucrat într-o companie din țară, unde am organizat evenimente corporate, și de unde, din fericire, aveam posibilitatea să-mi iau câte o lungă vacanță de vară, de o lună sau mai mult. Mă urcam pe motor și plecam hai-hui prin țară. Până într-o zi, când mi-am luat un concediu fără întoarcere. Iar următoarele două luni am colindat prin Alpi, cu motocicleta și un cort. Atunci am trecut prin multe zone unde se practica și kite, cochetam, să zic așa, cu aceste zmeie, dar nu la modul serios, doar că am ajuns în Anglia, în cel mai puternic centru de kite al lor și am avut o revelație.

Am decis să urmez acest curs, oricât de agresiv și complicat era pentru instructori.

Kite-ul este un sport deloc ieftin de învățat și de practicat. Așa că am decis să devin instructor, fiindcă doar așa aș fi putut fi mereu pe plajă, cu zmeul după mine.

Dacă mă gândesc la ce spuneai despre voi copii pe munte, primul lucru ce-mi vine în minte este riscul, pericolul.

Marius Dan: Riscul face parte din joc, nu? (râde)

 Din fericire am avut o mamă foarte relaxată.

Marius Dan, într-o săritură curajoasă cu zmerul, în Egipt

Și tu ești motorul care i-a tras și pe ceilalți frați în această aventură, nu?

Marius Dan: Cumva da. Ne-am pierdut tatăl prin 2000, când eu, fratele cel mare, eram în armată și trăiam după modelul mai aventurier, am început să petrecem împreună destul de mult timp în ideea de a explora toate aceste pasiuni și aventuri, pe munte, cu câte un snowboard, într-un sport care ne-a atras pe toți trei.

De fapt, dacă mă gândesc bine, fratele meu mai mic, mijlociul, a fost cel care a ales snowboard-ul, fiindcă noi eram mai degrabă orientați spre skateboard. El practică și predă și acum snowboard în țară, iar vara predă kite.

Eu, pe de altă parte, am dezvoltat o pasiune pentru motocicletele de viteză și am avut mai multe accidente, din păcate; unele destul de grave.

Povestește-mi!

Marius Dan: Am avut destul de multe daune totale vizavi de motociclete.

Și cu tine?

Marius Dan: Eu am avut destul de multe fracturi.

Au fost multe accidente, dar unul a fost foarte grav. Eram pe Cheia, într-o curbă ac de păr, viraj la dreapta, aveam viteză destul de mare, m-am aplecat pe dreapta, o mașină a apărut în fața mea, pe contrasens, a tăiat linia continuă, iar eu nu am avut altceva a face decât să o evit prin stânga. Asta m-a trimis direct în poarta unei curți. Din fericire, poarta era din metal și nu din cărămidă.

Am mai pierdut o viață dar nu ultima.

Marius Dan și pasiunea lui pentru motoare, care a precedat-o pe cea pentru kite

Câte „vieți” ai avut până acum?

Marius Dan: Destul de multe, aș zice. Fericirea, de fiecare dată, a venit la trezire.

Cum e atunci?

Marius Dan: Cred că depinde de accident. Dacă vorbim despre cel de la Cheia, știu că s-a întunecat totul. După ce m-au resuscitat, cred, nu vedeam nimic, dar auzeam voci în jur, agitație și-mi era frig. Mi-am amintit că am avut un accident, am reconstituit toată bucata de zi de până atunci, știam că am plecat de acasă spre Cluj, grăbit să ajung la destinație, auzeam voci, cum îți spuneam, eram cumva conștient, dar nu simțeam nimic.

M-am gândit imediat că sunt paralizat. Și mi-a venit în minte mama având grijă de mine la pat, iar asta m-a întristat foarte, foarte tare.

Doar că pe măsură ce paramedicii îmi tăiau costumul, a apărut și durerea de la fracturile multiple, am realizat că nu sunt paralizat și am început să râd. Eram foarte, foarte fericit că sunt întreg și viu.

Iar după acest accident mi-am zis că las complet motoarele. Universul însă a decis ca după această decizie să ajung posesorul celei mai puternice motociclete de serie din lume, un Suzuki Hayabusa, pe care o țineam un an de zile în garaj, pentru ca într-o zi, pentru o lună sau două, să o iau într-un trip de cel puțin 20.000 de kilometri. Iar călătoria despre care îți povesteam mai devreme, în Alpi, este una dintre aceste ieșiri.

Acum am renunțat complet la motor, fiindcă am destul de multe echipamente și sunt obligat să am o mașină.

Deci ai închis acest capitol?

Marius Dan: Să zicem că eu l-am închis, dar el nu m-a „închis” pe mine. Motocicleta va rămâne tot timpul acolo.

De ce? Ce simți la viteza aceea?

Marius Dan: Nu e neapărat vorba despre viteză. Am realizat destul de târziu că nu despre asta era vorba, ci hălăduitul fără frontiere.

Și n-ai putea face asta cu mașina?

Marius Dan: Nu cred. Cu mașina nu poți ajunge unde ajungi cu motorul. Sau să zicem că poți, dar nu e aceeași senzație.

Ce-mi spui despre acest curs de kite pe care l-ai luat în Anglia?

Marius Dan: A fost un curs foarte intens, destul de costisitor și cu o durată suficient de mare încât să preiei tot ce trebuia să știe un instructor de kite în oricare circumstanță.

Practic, ești la un curs care te solicită și fizic, și emoțional destul de mult, 7-10 ore/zi, de luni până duminică, pe care îl plătești cu destul de mulți bani, fără să ai certitudinea că va ieși ceva din asta sau nu.

Dar știi că British Kitesports Association este apreciată la nivel global, iar țelul meu era ajung să predau acest sport în cele mai frumoase locuri ale lumii și pe cele mai frumoase plaje. Și asta s-a și întâmplat, am ajuns pe plaje din lume unde am rămas jumătate de an, un an la malul mării, practic. Orice job ai avea nu-ți poți permite așa ceva.

Unde? Dă-mi niște exemple!

Marius Dan: Africa de sud, America Centrală, Caraibe.

Deci unde nu ai ajuns?

Marius Dan: În Asia. Îmi doresc să ajung și acolo dar cumva totul m-a atras să mă întorc în Africa de sud, cel mai frumos loc din lume. Există un vibe acolo cum nu am găsit nicăieri, în ciuda faptului că diferența dintre săraci și bogați este extremă.

Marius Dan, instructor de kite în Capetown

Cum ajungeți să lucrați în aceste locuri?

 Marius Dan: Am ajuns la nivelul acela de notorietate în care ne alegem noi unde să mergem, fără să avem vreo teamă că nu vom fi acceptați.

Am avut ocazia să colaborez cu o școală din Insulele Turcks an Caicos, undeva în Caraibe. Un grup de insule foarte faine, care au fost o vreme sub dominația Spaniei, apoi sub cea a Marii Britanii, iar acum cred că aparțin de Haiti.

Frumusețea lor a rămas necunoscută o lungă vreme celor mai mulți dintre „muritorii de rând”, iar acum sunt deschise tot pentru cei bogați. Să-ți faci o idee, cel mai scump loc de cazare acolo ajunge la 42.000 de dolari pe noapte.

Am fost și eu acolo, invitat de școala Kite Provo de acolo, condusă de Chris Moore, unul dintre inovatorii sporturilor cu zmeie din întreaga lume. Mi-am dorit foarte mult să ajung acolo și am lucrat intens pentru a primi această invitație. Iar surpriza a fost ca în a doua mea săptămână de lucru să primesc un grup de 42 de români. Cred că și pentru ei a fost o surpriză. Veneau cu regularitate în insule, doar că de data asta Chris nu le spusese că anul acesta vor avea un instructor român.

Marius Dan, instructor de kite în Insulele Turcks and Coicos

Cum v-ați împărțit treburile voi, frații, în aceste călătorii?

Marius Dan: Uneori ei sunt cu mine, alteori nu.

Toți am trecut prin școala-mamă, din Anglia, în timpul verii europene, după care iarna Alex, fratele mijlociu, a predat snowboard în țară, iar cel mic i s-a alăturat. Eu, mai în vârstă, am început să evit zăpada și am ales apa caldă. (râde)

Acum încercăm să deschidem o școală de kite în țară, la standarde engleze, fiindcă ei pun mare preț pe siguranță. De fapt, acest sport, început ca unul extrem a avut cea mai mare creștere din ultima vreme, tocmai datorită acestor sisteme de siguranță.

Ce este extrem la kite?

Marius Dan: Hai să vedem: recordul pentru cea mai înaltă săritură este de 34 de metri. (râde).

Orice sport poate fi dus la extrem, de fapt. Ciclismul poate fi practicat pe stradă sau pe munte, nu?

Marius Dan, instructor de kite

Tu cum ai preferat să faci kite-ul?

Marius Dan: Extrem. (râde) Am și avut instructori buni, care m-au învățat destul de multe trucuri.

Ce accidente ai avut cu kite-ul?

Marius Dan: De pildă o aterizare pe plajă, în Capetown, de la vreo 15 metri înălțime. Mi-am pierdut memoria atunci. M-am trezit în cel mai frumos loc de pe pământ, dar ultima mea amintire era din Anglia cu vreo câteva luni în urmă. Norocul meu a fost că Paul, prietenul meu bun, instructor din Anglia, era cu mine. Iar de vreo 40 și ceva de ori mi-a tot spus povestea vieții mele din ultimele luni, fiindcă se pare că cerebelul meu tot dădea restart la sistem.

De ce te temi?

Marius Dan: Nu cred că mă tem de ceva. Îmi știu limitele și nu mi le provoc prea tare. Nici nu am făcut vreodată chestii idioate.

Ce ar însemna asta?

Marius Dan: Să sari cu parașuta într-un vulcan activ. Dar m-am dat noaptea cu kite-ul în Capetown, în zona unde sunt foarte mulți rechini.

Marius Dan, la pescuit de caracatiță

Și care e diferența?

Marius Dan:  Din lava nu ai nicio șansă de scăpare. Rechinul poate nu te mușcă. (râde)

Se educă acest curaj sau te naști cu el?

Marius Dan: Cred că te naști cu el, dar se și modelează pe parcurs.

Când te vei opri?

Marius Dan: Nu cred că am nevoie să mă opresc, poate să mă relaxez un pic.

Dar dacă mă întrebi de ce mi-e teamă, poate de asta mi-e: să mă opresc brusc din a face acest sport, schimbarea ar fi radicală și s-ar întâmpla ceva cu mine.

Care este următoarea destinație?

Marius Dan: Pe termen scurt, în iarna europeană, plec în Insulele Turcks and Caicos dacă se rezolvă cu permisul de muncă, procedură mai complicată în context COVID-19. Alternative ar fi să stau vreo lună sau două prin Mexic.

Iar pe termen lung, următoarea destinație este România.

În această vară, Marius Dan a adus echipamentele și toate informațiile și pentru publicul din România

Are România lucruri de oferit în acestă direcție?

Marius Dan: Ai fi surprinsă despre cât de mult are România de oferit.

Prietenii mei au tot insistat să vin acasă, să deschid o școală aici și să fac ceva și pentru țara mea.

Acest sport, deși de vreo 3 ani este olimpic, la noi nu este omologat, motiv pentru care se întâmplă destul de multe accidente.

Pe de altă parte, văd cum trece timpul peste cei dragi mie și am decis să petrec mai mult timp pe-aici, cu mama și cu prietenii apropiați.

Ce vrei să faci în țară cu acest sport?

Marius Dan: Aș vrea să construiesc ceva la noi.

Vrem să dăm opțiunea practicării acestui sport și la noi în toate condițiile de siguranță. Și aș mai vrea să dăm oamenilor opțiunea de a face kite cu instructori școliți, fiindcă acum există foarte mulți aici care nu au studii în acest sens, ci practică totul intuitiv. Doar că asta poate duce la accidente grave sau chiar letale, din păcate.

Spotul de instructaj de kite amenajat pe plaja românească

Apoi aș vrea să povestim despre acest sport cu toată lumea, nu doar cu cei pasionați sau practicanți și ne mai dorim să stabilim niște zone de aterizare, de pildă, ceea ce nu există acum.  

Share this article

Pe aceeași temă

Citește mai multe


Creșterea taxelor | Ce se întâmplă cu banii de pensii ai românilor și cu investițiile la bursă
Cu investiții totale de 23,5 mld. lei pe bursă – adică aproape un sfert din banii de pensii private ai românilor – fo...
Creșterea taxelor | Biriș pune punctul pe ”i”: Pierdem miliarde din PNRR sau supărăm mediul de afaceri?
Pus în fața unui deficit bugetar scăpat de sub control, Guvernul României are în prezent de ales: crește impozitele ș...
Cum se simte oboseala cauzată de cancer. Apare aproape în toate tipurile de neoplasme avansate
Cum se simte oboseala de la cancer? Oboseala este un simptom comun al cancerelor avansate, însă acest tip de oboseală...
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu Sectorul fu...
Animalul de companie are o respirație urât mirositoare? Iată câteva cauze
Nimic nu se compară cu afecțiunea câinelui, cu excepția cazului în care animalul de companie are un caz grav de halit...
Cum dansează pe manele mireasa lui Oțil și nașa Roxana Ionescu. Ramona Olaru și Diana Munteanu, campioane și ele
Dani Oțil și Gabriela Prisăcariu au făcut cununia religioasă duminică, 30 iulie, la 2 ani de când au devenit soț și s...
Spune-le și altora