HealthPeople Stories
Medici care au schimbat lumea. În bine și în rău.
„În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi”. Așa sună o parte din jurământul lui Hipocrate.
Monica Tănase
|Reading time: 8 mins
„În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi”. Așa sună o parte din jurământul lui Hipocrate.
Monica Tănase
|Reading time: 8 mins
Share this article

În cea mai vulnerabilă stare a noastră ne lăsăm sănătatea și viața în mâinile lor, ale medicilor care, după zeci de ani de studii și specializări, de activitate într-una dintre cele mai remarcabile bresle ale meseriilor lumii, sunt potriviți să ne salveze.

Câțiva dintre ei au mers mai departe de atât și au identificat viruși, bacterii, afecțiuni și tratamente, vaccinuri și terapii care să aducă scutul protecției peste milioane de pacienți. Și mai puțini însă au scris lista neagră a celor care au trădat încrederea sistemului și a pacienților și s-au pus în slujba morții. Într-un fel au schimbat și ei lumea și au făcut-o mai prevăzătoare.

Hippocrates din Cos este cel mai renumit doctor al Greciei antice, considerat părintele medicinei. De ce? Este primul om care atribuie boala unor cauze naturale (factori de mediu, obiceiuri alimentare și stil de viață – sună modern, nu?) și nu zeilor sau superstițiilor. Sigur că multe dintre convingerile lui s-au dovedit a fi greșite.

Cu toate acestea însă, Hippocrates este încă recunoscut drept părintele medicinei, iar Jurământul pe care l-a creat breslei este relevant și acum, chiar dacă unele dintre elementele de credință sunt controversate în lumea modernă:

  • Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv;
  • În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi.
  • Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.

Știm din Evul mediu că febra este un mecanism de autoapărare al organismului.

Evul Mediu este o perioadă în care religia și superstițiile ocultează științele exacte. Cu toate acestea există câteva nume de medici care au schimbat lumea.

Primul om care a descris variola și a diferențiat-o de pojar a fost un savant persan în cartea „al-Judari wa al-Hasbah” (Variola și Pojarul), tradusă în latină în secolul XVIII. Razi, medicul persan, care a murit în anul 925, a fost de asemenea primul care a realizat că febra este un mecanism de apărare al organismului.

Anestezia a fost o practică chirurgicală pe care a folosit-o prima dată Theodoric Borgognoni, născut în Lucca (aproape de Florența), considerat cel mai important chirurg al Evului Mediu. El prepara un amestec de opiu, suc de dude, cucută și mătrăgună, pe care îl îmbiba într-un burete și îl așeza sub nasul pacientului.

Vaccinul, adesea singura metodă de luptă împotriva unor germeni letali.

Variola a fost complet eradicată în 1977, după o intensă campanie de vaccinare derulată de Organizația Mondială a Sănătății. Asta după ce boala a fosta cauza a 300-500 de milioane de oameni, numai în secolul XX.

„Edward Jenner prezintă avantajele vaccinării unui fermier” O. Wellcome

Omul care a creat vaccinul împotriva variolei, în 1796, a fost un supraviețuitor al bolii, Edward Jenner, al optulea copil al vicarului din Berkley, Anglia. El a observat că lăptăresele erau imune la variolă, așa încât a dezvoltat un vaccin din așa numita variola vacii, o formă inofensivă care se manifestă la animalele domestice. Formula lui Jenner s-a dovedit eficientă și a dat roade până în secolul XX, când boala a fost eradicată.

Descoperirea lui Jenner a însemnat mult mai mult decât un vaccin, ci o nouă abordare în tratamentul bolilor virale: vaccinarea, care avea să se dovedească de multe ori singura modalitate eficientă de scădere a numărului îmbolnăvirilor sau chiar dispariția unui virus.

Cea mai mare pandemie pe care a suferit-o planeta a fost Moartea Neagră, ciuma bubonică, o formă extrem de agresivă a infecției cu Yersinia pestis, care s-a transmis rapid, cu ajutorul puricilor, din Asia în Europa, și a decimat între 30 și 60% din populația Europei (între 75 și 200 de milioane de oameni).

Virusul a fost descoperit în 1894, într-o expediție de cercetare în Hong Kong, când Alexandre Yersin, bacteriolog francez, într-un cort rudimentar, fără incubator – detaliu care l-a ajutat în marea descoperire, câtă vreme bacilul se dezvoltă mai bine la temperaturi scăzute – a izolat germenul și a trimis vestea către oamenii de știință din Franța. Un an mai târziu s-a întors în Europa și a preparat vaccinul, împreună cu alți doi colegi.

Vaccinul TBC, BCG, este cel mai utilizat vaccin din lume

Robert Koch este fondatorul bacteriologiei moderne și este specialistul care a identificat bacilul responsabil de tuberculoză, boala care a amenințat omenirea din cele mai vechi timpuri, câtă vreme urme ale infecției au fost descoperite în analiza mumiilor egiptene. Începând cu 1600, tuberculoza a decimat populația Europei, fiind numită Ciuma albă până prin anii 1800, când a atins apogeul sinistru, fiind cauza unui sfert din numărul total al deceselor vremii. Albert Calmette și Camille Guerin, (al doilea era specialist bacteriolog veterinar), au avut succes cu vaccinul pe care l-au sintetizat. Se întâmpla în 1906 și, de atunci, BCG (bacille Calmette-Guerin) a devenit cel mai utilizat vaccin din lume și una dintre cele mai eficiente metode de prevenție și control a îmbolnăvirilor.
Boala este departe de a fi eradicată, este încă a doua cauză de infecție, după HIV/SIDA, iar un sfert din populația actuală a planetei este presupus infectată cu TBC, conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății publicat în februarie 2018.

Alexandre Fleming este medicul ale cărui cercetări de laborator au dus la descoperirea penicilinei după ce, în timpul primului război mondial, a asistat la decesul zecilor de mii de soldați uciși de infecții. Se întâmpla în 1928, în septembrie, când cercetătorul s-a întors după o vreme în laborator și a observat cum o parte din culturile de microbi fuseseră ucise de un mucegai. Jumătate de an mai târziu lumea avea să afle despre penicilină.

Poliomielita a provocat epidemii o lungă perioadă și a provocat moartea sau paralizia a zeci de mii de copii. În 1952 în SUA erau înregistrate aproape 60.000 de cazuri de poliomielită, iar la o treime dintre ele s-a instalat paralizia. Primul vaccin a fost administrat unui băiețel în ziua de 27 februarie 1950. Fusese creat de Hilary Koprowski dintr-un virus atenuat, iar doza a avut succes. Doi ani mai târziu, Jonas Salk, de la Universitatea din Pittsburg, a creat un vaccin bazat pe un virus de cultură, inactivat chimic. La puțin timp, Albert Sabin avea să producă un vaccin cu administrare orală. Vaccinul lui Sabin este și acum formula utilizată în toată lumea și rămâne singura metodă eficientă de luptă împotriva acestei boli, pentru care nu a fost încă inventat tratamentul.

În 2008, Francoise Barre-Sinoussi primea Nobelul pentru descoperirea virusului ucigaș al HIV/SIDA. Boala a dat primele semnale în 1981, în SUA, când mai mulți pacienți au fost diagnosticați cu pneumonia, o formă insidioasă care se manifestă cu precădere la cei cu imunitate extrem de scăzută. Datele medicale au început să se adune cu rapiditate, iar în mai 1983 a fost publicat în revista Science articolul care vorbea despre HIV. 5 ani mai târziu Francoise Barre-Sinoussi primea propriul laborator în cadrul Institutului Pasteur, iar 20 de ani mai târziu era recompensată cu un Nobel în științe. Boala nu are nici în acest moment un remediu sau un vaccin, însă poate fi ținută sub control.

Lista medicilor care au schimbat lumea este departe de a fi una exhaustivă, dar cuprinde poveștile câtorva medici ale căror eforturi au adus binele în destinele a milioane de oameni.
Probabil că nu ar fi completă dacă nu ar cuprinde și numele celor care au adus răul, cu intenție, chiar dacă tot în numele științei sau în căutarea cu orice preț a recunoașterii publice. Din fericire, lista răului nu a ajuns să atingă milioane de destine.

Îngerii morții

Îngerul morții de la Auschwitz, Josef Mengele, și-a câștigat odiosul renume după ce a inițiat și condus o serie de experimente în rândul deținuților romi sau evrei din lagărele de concentrare de la Auschwitz și Bikenau. Interesul lui mergea spre gemeni identici, către nanism, heterocromie (ochi de culori diferite) sau persoane cu dizabilități. A fost descris drept un sadic, lipsit complet de empatie și un antisemit extremist (milita pentru exterminarea definitivă a evreilor). A murit în libertate, în anii 70, în Brazilia și a fost înmormântat sub un nume fals.

Harold Shipman

„Dr. Death”, Harold Shipman este considerat unul dintre cei mai prolifici criminali în serie al tuturor timpurilor, după ce și-a ucis 218 pacienți și a fost bănuit că a dus numărul victimelor până spre 250 de oameni, în decurs de 20 de ani. Cea mai mare parte a victimelor erau femei în vârstă, motiv pentru care jurnaliștii au făcut o legătură cu contextul în care mama lui Shipman a murit, când el avea 17 ani: cu cancer în fază terminală, primea injecții cu morfină acasă din partea unui medic, în vreme ce adolescentul asista neputincios la chinul părintelui său. Ultima sa victimă a fost găsită în casă, fără suflare, iar cercetările ulterioare au descoperit urme de heroină în sânge. A fost condamnat la închisoare pe viață, cu recomandarea de nu fi pus vreodată în libertate. S-a sinucis în celulă cu puțin înainte de a împlini 58 de ani.

Linda Hazzard a fost condamnată la închisoare pentru omor în 1912, după ce recomandările ei de post, ca metodă de vindecare, a ucis una dintre paciente. Cercetările aveau să arate că în jur de 40 dintre pacienții săi au avut același sfârșit. Linda însăși, convinsă de metoda sa infailibilă, a murit subnutrită.

Donald Harvey

Donald Harvey a fost condamnat pentru uciderea a 57 de pacienți, deși indiciile arată că numărul victimelor ajunge la 87. Metodele mergeau de la a le administra otravă, supradoză de insulină, morfină, asfixiere la infectare cu HIV sau hepatita B. Explicația condamnatului a fost că inițial și-a dorit să aline suferința pacienților terminali, însă a admis că pe măsură ce numărul victimelor creștea, scopul inițial a dispărut.

Cu toate că niciuna dintre listele medicilor care au schimbat lumea, cei merituoși sau cei reprobabili, nu este completă sau finală, vedem un algoritm al binelui care reușește să schimbe viețile a milioane de oameni. 🙂

HealthPeople Stories
Share this article