Azi se împlinesc 15 ani de când a avut loc prima iluminare în roz a unei clădiri publice de către Fundaţia Renaşterea, ca semnal de atenţie şi de alarmă în lupta împotriva cancerului de sân. Şi astăzi are loc o iluminare în roz, de data aceasta a Muzeului Naţional de Artă la care se adaugă şi Palatul Cotroceni, în semn de solidaritate. Tot astăzi şi tot datorită Fundaţiei Renaşterea, azi este Ziua Naţională de luptă împotriva cancerului de sân. Mihaela Geoană, Preşedintele acestei fundaţii, mi-a oferit un interviu care o să vă impresioneze. Şi da, am vorbit şi despre mamografiile care au devenit într-un mod gratuit şi fals subiect de dezbatere zilele acestea în spaţiul public.
În ultimele zile discuţiile despre mamografii au devenit virale. Nu înţeleg de ce. Adică înţeleg cum, dar nu mai înţeleg de ce… În secolul şi anul acesta, mai discutăm despre mamografii şi importanţa lor? Am senzaţia că ne-am întors în timp…
Da… Din păcate, noi suntem în urmă cu foarte multe lucruri pozitive şi suntem campioni la multe lucruri negative, ca să zic aşa… În ţările dezvoltate se face mamografie de 30-40 de ani încoace, femeile sunt chemate la mamografie şi de multe ori există şi penalizări dacă nu se duc. În Suedia, de pildă, 80% dintre femei fac mamografie aşa cum le este indicat de medic, fireşte. Recomandările diferă de la ţară la ţară, unii recomandă o dată pe an, alţii la doi ani. În alte ţări recomandările sunt pe categorii de vârste. Cel mai comun este ca între 40 şi 50 de ani să se facă o dată la 2 ani, şi între 50 şi 65 să se facă o dată pe an, pentru că în aceste perioade de timp este vârful de incidenţă al bolii. Este adevărat că în unele ţări foarte dezvoltate, aşa cum sunt SUA sau Australia, analiza a ajuns la un asemenea nivel, încât prin acest screening se depistează aşa numitul cancer în stadiul zero.
Ce înseamnă?
Este vorba doar despre nişte anomalii, despre un cancer care poate să nici nu evolueze, de aceea se şi numeşte cancer în stadiul zero, pentru că el este într-o formă incipientă. E o întreagă dezbatere la nivel internaţional dacă aceste cancere, în acest stadiu, trebuie tratate. Unii spun că da, pentru ca să nu se dezvolte în cancere adevărate, alţii spun că nu, că e mai bine dacă sunt lăsate în pace, dar că trebuie urmărite mai des, ţinute sub o observaţie atentă. Iar femeilor cărora li se depistează acest tip de cancer, medicii le recomandă mamografia o dată la 6 luni. Multe femei aleg să se trateze în stadiul zero, ca să fie sigure că nu evoluează, deşi este posibil ca acest lucru să nu se întâmple niciodată. Dar asta este o problemă prezentă pe agenda de sănătate a ţărilor foarte avansate! Nu este cazul nostru, desigur. Ştiu că în spaţiul public s-a lansat de curând de către o doamnă ale cărei păreri sunt foarte controversate, o cifră: 1,3 milioane de femei care au avut diagnostic fals pozitiv de cancer la sân după ce au făcut mamografie. Dar ce nu a spus doamna, este că această cifră e adunată pe parcursul a 30 de ani! Şi dacă împarţi acest număr la un continent sau două în 30 de ani de zile, probabil că se ajunge la o eroare de 2%, ceea ce este foarte normal. În absolut orice există un risc mic, dar predominat este acel 98% şi noi după asta trebuie să ne luăm. În România din păcate mortalitatea din cauza cancerului de sân este destul de mare!
Care sunt cifrele?
Sincer, nu există cifre exacte la nivel naţional. Noi avem doar cifrele pe care le-am strâns în cei 15 ani de când facem această campanie.
Cum adică?
Adică nu există un Registru Naţional de Cancer. Nu există cifre centralizate la nivel naţional al bolnavilor de cancer
Nu există?!
Nu! Registrul Naţional de Cancer există în fiecare ţară şi conţine date clare despre cazurile depistate, în ce stadii, ce tratamente, cu ce rezultate, etc. Acest Registru ar oferi şi la noi multă informaţie pentru cercetare, pentru a trage nişte concluzii, inclusiv pentru campanii de comunicare. Noi, prin Fundaţia Renaşterea, am făcut peste 35 000 de mamografii în Bucureşti, iar cu unităţile mobile, am făcut în zonele rurale şi mic urbane peste 18000. Se ştie şi la nivelul Institutului Oncologic din Bucureşti sau din Cluj că majoritatea cancerelor sunt depistate în România în stadiile 3 sau 4, stadii în care sunt foarte scump şi foarte greu vindecabile. Depistate în stadiile 1 sau 2, ele se vindecă! Când depistezi un cancer în stadiul 1 sau 2, cheltuieşti pe tratament a zecea parte din suma pe care ai da-o dacă l-ai depista în stadiul 3 sau 4. Mai mult decât atât, cheltuielile sociale pe care le implică mortalitatea în rândul femeilor de 40, 50 de ani, sunt foarte mari: rămân în urma lor copii, situaţii delicate etc… Chiar acum facem un studiu economic, colaborăm cu Institul Aspen pentru finalizarea lui, prin care să arătăm care ar fi costurile economice şi sociale dacă am avea un sistem de prevenţie bine pus la punct.
Dumneavoastră când aţi făcut ultima mamografie?
Eu îmi fac an de an, pentru că am o mică problemă pe care o urmăresc. Eu aşa am şi început campania dedicată luptei împotriva cancerului la sân… Am avut o panică la un moment dat când, în America fiind, un doctor mi-a zis că la mamografie se vede ceva şi că ar putea fi cancer. Între acel moment şi rezultatul celorlalte investigaţii pe care le-am făcut, au trecut 4 zile, timp în care am intrat în panică şi am început să îmi fac planuri: cine îmi creşte copiii, ce urmează să se întâmple… Aveam o prietenă acolo, care era Assistent Surgeon General al Statelor Unite, care mi-a spus să stau liniştită, că va fi alături de mine, vom trece împreună peste cancer, dacă despre cancer este vorba. M-a asigurat că nu trebuie să-mi fac probleme, că în 80 la sută din cazuri se vindecă prin tratament şi m-a liniştit. M-am gândit, uite câtă lume trece prin asta, iar la noi în ţară nici nu se vorbea despre acest subiect. Acum 15 ani, când am decis să pornesc o campania împotriva cancerului de sân, în România nici nu se vorbea despre el… Era ruşinos să ai aşa ceva! Ţin minte că ne-a vizitat atunci un oficial român, un diplomat foarte inteligent pe care îl respectam foarte mult, căruia i-am spus că aveam de gând să pornesc în România această campanie de luptă împotriva cancerului la sân şi el mi-a spus O să te ia lumea la mişto că te ocupi de ţâţe! Cam ăsta era nivelul şi modul de abordare al acestei boli acum 15 ani.
Să vorbim puţin despre sprijinul familiei în cazul în care o femeie este depistată cu cancer. Imaginea ideală este: el alături de ea, toţi din familie pentru ea. E adevărat mereu?
Depinde de la familie la familie, depinde de nivelul de educaţie, dar în 40 % din cazurile pe care noi le-am întâlnit, femeile sunt părăsite de bărbaţii lor ori imediat după diagnosticare, ori imediat după operaţie, ceea ce este de necrezut! De exemplu, prima pacientă din centrul nostru care a fost diagnosticată şi salvată de cancer acum 10 ani, a fost părăsită de bărbatul ei imediat după diagnosticare. Sau sunt bărbaţi care vin cu femeile lor la operaţie şi pun condiţia ca după operaţie sânul să fie la fel ca înainte. Asta este prioritatea?! Cum va arăta sânul? Nu se gândesc la viaţa femeii, la tratamentul cel mai bun pentru ea… Poate că şi bărbaţii, dacă ar fi mai informaţi, atunci ar privi altfel lucrurile, şi-ar da seama că nu în felul în care arată un sân stă valoarea unei femei şi a vieţii sale!
Sunteţi o Fundaţie care adună de 15 ani date. Ce spun datele dumneavoastră legate de situaţia din România?
Sunt îngrijorătoare. Din cele peste 18000 de femei care au făcut testul Babeş Papanicolau, care indică infecţiile ginecologice, 67% au infecţii. Nu sunt neapărat lucruri grave, dar o puştoaică de 16, 17 ani care are infecţie şi nu ştie, pentru că nu-i aşa? nu doare, nu are manifestări, ei bine, în ceea ce o priveşte, viaţa ei s-ar putea să fie foarte complicată: va avea copii care s-ar putea naşte cu malformaţii din cauza infecţiilor. Sunt multe femei în mediul rural mai ales, care nu ştiu norme de igienă simple, nu se duc la medic decât atunci când este prea târziu…
Revenind la mamografie. E traumatizantă, doare, iradiază, face rău?
Este singura metodă recunoscută de oamenii de ştiinţă şi de medici care depistează cancerul de sân eficient. Este clar demonstrat, mai spun o dată, că un cancer depistat în stadiul 1 sau 2 este vindecabil într-un procent de 90-98%. Nu este un test plăcut, dar o boală, vă asigur, este şi mai neplăcută. Diferenţa de a avea 5 secunde de disconfort şi o viaţă de chin, cred că nici nu mai poate fi discutată. Acum sunt aparate care exercită presiunea asupra sânului mai uşor, care nu emit radiaţii, este exclus ca o femeie să faca un cancer la sân din cauza aparaturii…
Care sunt sursele credibile de informaţie?
Eu cred că femeile trebuie să se informeze din surse verificate şi să nu mai creadă lucruri extrase din context răspândite de te miri cine…
Ce listă de siteuri puteţi recomanda?
Eu citesc, de exemplu, www.mayoclinc.org, www.nih.gov, consult siteurile asociaţiilor medicale de specialitate din ţări ca Statele Unite, Australia, Suedia, ţări care sunt foarte avansate în cercetare… În nici un caz pe siteuri ca ale doamnei despre care s-a tot vorbit zilele acestea şi care astăzi a scris ceva incredibil, cum că un medic german a descoperit ceva nou în medicină şi anume că o femeia face cancer la sânul stâng dacă este dezamăgită de creşterea copiilor, iar la dreptul face dacă este dezamăgită sau are probleme cu soţul… Şi nu e glumă ce vă zic eu aici! Despre ce vorbim?? Iar o cititoare care nu este informată, care nu citeşte şi alte surse, care nu se documentează, poate să creadă asemenea bazaconii!! Şi dacă persoana mai este şi adusă la televizor, unde nu i se pun întrebări, nu i se aduce nici un argument contra, nu i se alătură niciun medic care poate avea un alt punct de vedere, atunci este şi mai periculos. CNA-ul cred că ar trebui să se sesiseze, pentru că este periculos să inviţi o persoană cu păreri controversate într-un studio – e ok, putem asculta părerile oricui – dar fără să întrebi şi asociaţii medicale, Ministerul Sănătăţii, profesioniştii… În felul acesta se poate face rău multor oameni.
