fbpx

Căutare

Share this article

Mirela Oprea  este terapeut ca formare și a lucrat aproape toată viața în zona ONG-urilor, atașată de munca sa cu sens, prin care milita pentru apărarea drepturilor copiilor în întreaga lume. În plus, călătorea pe tot globul de cel puțin două ori pe lună.

O viață perfectă ai zice. Cu atât mai mult cu cât, exact în perioada în care i s-a propus o promovare în funcție, Mirela a preferat să renunțe.

Cine ar fi știut atunci că o carte providențială, The Dream Manager, un proces lung de reflecție dar și o serie de ateliere care au pus-o în situația de a interacționa cu viețile și visurile semenilor ei au făcut-o să aleagă o viață așa cum își dorea. Și mai era ceva: moartea tatălui ei a dus-o la limita marilor întrebări.

Acum are un job part time, locuiește în paradisul turistic din Valea Lacurilor, în nordul Italiei și lucrează la programul ei de dezvoltare personală dar și la visurile ei.

De ce ai ales tu acest tip de management?

Mirela Oprea: Managementul visurilor, adică al aspirațiilor noastre și al obiectivelor personale, acelea la care ținem foarte mult și care au o încărcătură emoțională pozitivă foarte puternică.

Valea Lacurilor, paradisul turistic unde a ales să locuiască acum Mirela Oprea

În 2016 am dat peste o carte, The Dream Manager, scrisă de un australian, Matthew Kelley. Am găsit acolo povestea romanțată a unei companii din SUA care avea o mare problemă cu fluctuația de personal. Era o firmă de curățenie, iar oamenii, cum se vede treaba, nu aveau mare entuziasm pentru job-ul lor, motiv pentru care plecau de acolo mâncând pământul.

Proprietarii acelei companii, pe care i-am descoperit ulterior cu numele și cu poveștile lor reale (cartea scriitorului australian era o viziune romanțată a poveștii), în special Marry Miller, au început să se gândească la o strategie prin care angajații lor să aibă o perspectivă pozitivă și înălțătoare în viața lor. Repet, vorbim despre o firmă de curățenie.

Așa că i-au întrebat pe angajați ce ar fi util pentru ei? Oamenii au început să povestească despre obiectivele lor personale: să trimită copiii la o școală, să cumpere casă, să facă o călătorie în vacanță ș.a.m.d.

Oamenii vorbeau deschis despre visurile lor așadar.

Lui Marry Miller i-a venit ideea să îi ajute pe angajați să-și realizeze obiectivele personale prin intermediul jobului și nu în pofida lui.

Cum te-a schimbat pe tine această viziune despre care ai citit ?

Mirela Oprea: În primă fază, eu mi-am dat demisia din job-ul meu fulltime în care eram atunci. Interesant este că exact în acea perioadă avusese loc o restructurare, funcția mea dispăruse, iar eu primisem o propunere de promovare. Puteam să avansez în carieră, așadar însă mi-am dat seama că nu era ce-mi doream, așa că am refuzat.

De fapt, mintea mea era cucerită de aceste idei și procese de dream management și tot ce-mi doream era să explorez și mai mult subiectul.

De ce crezi că oamenii se poziționează în conflict cu job-urile lor? De ce există această opoziție între muncă și ce-și doresc dincolo de ea?

Mirela Oprea: Cred că presiunea socială este foarte puternică: să fim serioși, să fim încadrați, să avem job-uri fulltime, de 8 ore, care devin, dacă te gândești bine, 10 ore, fiindcă iei în calcul și timpul de pregătire ori traficul până la birou.

Apoi vine presiunea de a lucra peste program: Se cultivă încă ideea că ești un angajat bun dacă muncești mai mult decât cele 8 ore negociate, ceea ce contravine adevărului științific: productivitatea nu crește pe măsură ce crește timpul petrecut de angajat la serviciu.

Ce se întâmplă, de fapt? Ajungi să petreci la muncă 11-12 ore dintr-o zi. Dacă mai ai și copii sau o gospodărie deja te afli într-un tunel întunecat în care pare să nu mai fie loc și timp pentru tine și pentru ce-ți dorești în mod real.

Am fost și eu acolo, dar ce aveam eu să aflu mai târziu însă au fost alternativele. În acest moment am un job part time, iar restul timpului îl dedic programului de dream management. 😊

Mirela Oprea, coach în programul ei de dream management

Cred că nu suntem obișnuiți să gândim soluții alternative pentru slujbă, de unde apare și senzația de conflict între ce-ți dorești și ce trebuie să faci la muncă.

Dacă schimbăm perspectiva și ne gândim la manageri, aș zice că ei împărtășesc această temere că, dacă oamenii apucă să se gândească la visurile lor, la ce vor să facă cu adevărat în viață, vor pleca, vor demisiona.

Adevărul este că, dacă în mintea cuiva a încolțit această idee, plecarea lui va fi ireversibilă. Important este ce va face și cu câtă energie va veni în companie până când va pleca definitiv.  Iar intervalul dintre momentul în care a încolțit ideea și cel în care va pleca poate fi de 3 săptămâni sau de 3 ani.

Dacă ești conștient, ca angajator, că acel om are un vis și îl susții, ai timp să te pregătești și tu pentru ce va urma, iar angajatul nu va căuta să te înșele la timpul de lucru, la motivația sau la energia cu care vine în organizație.

Ți s-a întâmplat să fii vreodată într-un astfel de impas?

Mirela Oprea: Mi s-a întâmplat chiar în perioada în care am renunțat la un job deși am primit opțiunea de a promova în funcție. Apoi au apărut și alte oferte, dar am refuzat.

Aceea era o perioadă în care realizasem că voiam altceva și nu mai aveam nici interes intelectual și nici energie emoțională pentru job. Toate gândurile și energia se duceau în zona devenirii mele ca facilitator de eveniment de dezvoltare personală, de terapeut, de coach.

Nu a fost ușor absolut deloc, fiindcă sunt genul de om foarte atașat de toate semnalele de stabilitate și siguranță. Eu sunt femeie și este important să am siguranța zilei de mâine, să am certitudinea că-mi pot ajuta familia dacă ei au nevoie de mine. Deci un venit constant era foarte important. Dar m-am pregătit pentru această etapă și mi-am făcut rezerve financiare.

Și a mai fost ceva atunci.

În luna iulie a anului 2018 s-a dus tata, iar două luni mai târziu am luat decizia de a renunța complet la slujba mea full time.

Ce a schimbat moartea tatălui tău?

Mirela Oprea: Observ că proximitatea morții schimbă foarte mult prioritățile în viața oamenilor care rămân. Este un fenomen care m-a intrigat când mi s-a întâmplat. Am început să citesc mai mult despre subiect și am realizat că nu eram deloc un caz singular.

Ce mi s-a întâmplat mie a fost că mi-am dat seama cât de scurtă și fragilă este viața și cât de important este să o trăim conform valorilor noastre și a ceea ce ne împlinește cel mai mult. Mi-am dat seama că ar fi de nesuportat să ajungi la acel moment final și să resimți regretul că nu ai trăit viața pe care ți-ai dorit-o.

S-a întâmplat că în ultimele trei săptămâni din viața tatălui meu am fost foarte aproape de el, (am avut acest privilegiu extraordinar), am fost singura persoană care a fost în cameră cu el când a trecut în neființă, (un moment extraordinar de intens) și mi-am văzut viața ca și cum eu aș fi fost în acel moment final.

M-am întrebat atunci: care sunt acele lucruri pe care eu trebuie să le fac pentru a nu-mi părea rău că mi s-a irosit viața, că a trecut pe lângă mine?

Am realizat atunci că ce mă împlinește cel mai mult este să văd cum oamenii înfloresc, când am discuții despre visurile lor.

Demisia pare o ușurare în primele momente. Apoi însă apar spaimele. Cum a  fost la tine?

Mirela Oprea: Nu a fost deloc o ușurare, fiindcă acea parte din mine care voia siguranță financiară a intervenit imediat cu întrebări. A fost complicat, a fost dificil, dar faptul că aveam un proiect care știam că mă emoționează și faptul că eram foarte conectată cu sensul vieții m-a ajutat să continuu ceva ce altfel nu aș fi făcut niciodată.

După demisie, mi-am luat trei luni în care nu am făcut decât ce am vrut eu: am citit, am petrecut timp cu mama. Apoi am început să citesc obsesiv despre știința comportamentului uman, fiindcă mi-am dat seama că foarte multe dintre dorințele și aspirațiile noastre au nevoie de schimbări de comportament.

A urmat apoi o serie de turnee în țară, la Cluj, la Timișoara, la Sibiu, peste tot, călătoream și mă întâlneam cu oameni cu care mă conectam, după care am terminat de scris cartea, Dream Management și am lansat-o către public, moment care mi-a dat din nou ocazia unui turneu național, unde am întâlnit sute de persoane, adevărate întâlniri spectaculoase.

Povestește-mi un pic despre cartea ta!

Mirela Oprea: Cred că unul dintre cele mai interesante capitole ale cărţii este acela în care prezint funcţiile “managerului de visuri”, pornind de la premiza că, pentru a realiza un vis, este necesar să ne comportăm cu visul nostru aşa cum un manager se comportă cu proiectul său.

Descriu şase funcţii ale unui dream manager şi pentru fiecare dintre aceste funcţii propun o “fişă de post”, o listă cu sugestii de activităţi. Atfel, dacă ai vrea să te “angajezi” pe tine însuţi pentru a-ţi realiza visul, vei şti exact ce să îţi ceri şi apoi cum să te verifici.

După ce au înţeles funcţiile managerului de visuri, cititorii învaţă despre metodele managerului de visuri. Pentru fiecare metodă expusă, cititorul primeşte sugestii concrete de utilizare pentru cazul în care ea/el este managerul propriului vis, dar şi pentru cazul în care doreşte să ajute pe cineva să îşi realizeze visul. Acest capitol include şi un îndrumar pentru buna utilizare a metodelor, ce ajută cititorul să aleagă metoda sau combinaţia de metode potrivită contextului său.

Volumul acordă o atenţie specială şi abilităţilor managerului de visuri: dezvoltarea conştiinţei de sine, capacitatea de a-şi înţelege şi cultiva propria motivaţie, comunicarea eficientă, rezolvarea problemelor care vor apărea pe parcurs şi abilitatea de a cere ajutor.

De asemenea, cartea analizează felul în care am putea să transformăm organizaţiile în care lucrăm prin visurile pe care le avem, aducând exemplul a doi antreprenori din Statele Unite, Craig Handley şi Mary Miller, care au decis să organizeze activitatea companiilor lor astfel încât să îşi ajute angajaţii să îşi realizeze visurile. Rezultatul: reducerea fluctuaţiei de personal şi creşterea motivaţiei angajaţilor. Construind pe aceste exemple, volumul include o propunere cu privire la modul în care companiile româneşti ar putea să utilizeze acest model al managementului prin visuri, în completarea clasicului model al managementului prin obiective.

În fine, ultimul capitol al cărţii vorbeşte despre visul meu de a promova acest concept în societatea românească.

Cum și când ți-ai dat seama că ești pe drumul cel bun, că este ceea ce livrezi tu  este exact ce caută oamenii?

Mirela Oprea: Asta știam deja din momentul în care am citit cartea The Dream Manager.

S-a întâmplat ceva atunci, în 2016.

La puțin timp după ce am citit cartea scriitorului australian am fost invitată să țin un team building pentru o organizație din București. Practic, aveam 2 ore pentru a conduce angajații într-un proces de reconectare cu valorile lor.

Sub impresia puternică a cărții m-am gândit: ce-ar fi să-i invit pe angajați, în aceste două ore, să vorbească despre aspirațiile lor?

Așa că i-am invitat pe angajați să scrie dorințele lor, pe o coală de hârtie. Apoi, i-am provocat să vorbească între ei despre una dintre dorințele lor, pentru ca finalmente să împărtășească în grupul mare gândurile lor și să primească întrebări, sugestii, refuzuri și tot felul de reacții din partea celorlalți.

Acel atelier a fost pentru mine extraordinar de intens, fiindcă reacția participanților a fost senzațională: nu mai voiau să plece, aveau tot felul de întrebări și curiozități.

Așa de mult mi-a plăcut, încât am și scris un articol despre această experiență, iar acela a fost un moment în care mi-am dat seama că sunt unde trebuie, fiindcă primeam invitații de la companii, de la oameni care voiau același tip de ateliere și interacțiuni.

Semnalele veneau și din exterior, dar și din ce simțeam eu: o bucurie și o pace pe care le trăiam atunci când mă aflam în fața sutelor de oameni.

Ce s-a întâmplat în pandemie? Mai e loc de visuri când toată lumea stă față în față cu fricile profunde: moartea ta, a celor dragi?

Mirela Oprea: Știi ce s-a întâmplat, Monica? A explodat programul de dream management.

Pandemia m-a prins în mijlocul a două cursuri. Terminasem deja primul modul la București și un al doilea la Timișoara. Pe cel de la Timișoara am reușit să-l închid cumva. Pe cel din București însă a fost imposibil. Carantina a apărut chiar în mijlocul lui, motiv pentru care am virat în online, pe zoom.

Eu eram pregătită să lucrez în zoom, fiindcă lucram deja de câțiva ani la acest plan, să am și opțiuni online pentru atelierele mele. Așadar, nu a fost nevoie să mă adaptez cine știe cum și eram foarte familiarizată cu mediul.

Participanții au  reacționat extraordinar, le-a plăcut foarte mult și au încheiat programul fără nicio problemă, iar după aceea au solicitat alte întâlniri, alte contexte în care să continuăm să vorbim.

Anul acesta am creat mai multe contexte, grupuri de sprijin, alte ateliere și concursuri online de dream management.

Ce faci tu acum în Italia?

Mirela Oprea: Fac tot ce aș face și în România. Mi-am transferat activitățile în online, nu mai fac nimic în spațiul fizic. Lucrez part time ca specialist în schimbarea comportamentului uman pentru o campanie globala de reducere a violenței asupra copilului, iar în paralel, țin și dezvolt acest program de dream management  în online.

Italia este o țară de care am fost multă vreme atașată, am terminat studii aici și mult timp am pendulat între România și acest spațiu. Pandemia m-a așezat. Mi-am dat seama că aici vreau să trăiesc.

Unde te afli mai exact?

Mirela Oprea: Sunt în nordul Italiei, aproape de frontiera cu Austria, într-un peisaj de vis. Locuiesc într-o zonă care se numește Valea Lacurilor. De fapt aici, împărțirea teritorială este pe văi, iar dacă vrei să spui cuiva de unde ești, vei zice din care vale vii: Valea Soarelui, Valea Lacurilor, Valea Cugana.

În valea noastră este o salbă de 13 lacuri de munte, cu apă verde, superbă.

Un vis al meu este să organizez aici un retreat pentru toți cei care ar vrea să vină.
Exact asta am învățat din dialogul cu tine: visurile se împlinesc dacă ești tenace și crezi în ele. Așa că poate în câțiva ani vom discuta despre retreatul tău din Valea Lacurilor.

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO