Mult aşteptatul discurs de acceptare a Nobel-ului pentru literatură a fost oferit de Bob Dylan sub forma unei înregistrări audio

Întreaga aventură prin care a trecut Bob Dylan în legătură cu premiul Nobel pentru literatură (ba îl acceptă, ba nu-l acceptă), este pe cale să se finalizeze. Muzicianul american a prezentat, în sfârşit, Academiei Sudeze, discursul de acceptare a premiului, singura condiţie rămasă neîndeplinită.

După ce a primit, la sfârşitul lunii martie, la Stockholm, diploma şi medalia Nobel, Bob Dylan trebuia să trimită Academiei o variantă înregistrată a discursului până pe 10 iunie. În caz contrar, muzicianul pierdea suma de 900.000 de dolari aferentă premiului. Şi a făcut-o, discursul pe care l-a trimis Academiei Suedeze, şi care este disponibil pe site-ul acesteia, fiind unul emoţionant şi convingător.

„Discursul este extraordinar şi, aşa cum ne aşteptam, elocvent. Acum, când prelegerea a fost făcută, aventura lui Dylan se apropie de sfârşit„, a declarat Sara Danius, secretarul permanent al Academiei Suedeze şi cea care acordă premiile.

“Când am primit, pentru prima dată, premiul Nobel pentru literatură, m-am întrebat care este legătura dintre cântecele mele şi literatură. Am vrut să reflect asupra acestui lucru şi să înţeleg care este mai exact conexiunea dintre cele două”, aşa îşi începe Bob Dylan lungul discurs; un discurs în care citează artişti care l-au influenţat enorm începând cu Buddy Holly (unul dintre primii muzicieni rock and roll) şi până la Sonny Terry, Brownie McGhee şi Jean Ritchie, dar şi cărţi care l-au marcat profund precum “Nimic nou pe frontul de vest”, de Erich Maria Remarque, „Odiseea”, lui Homer sau “Moby Dick”, a lui Herman Melville.

„Cântecele noastre sunt vii în ţara celor vii. Dar cântecele nu sunt ca literatura. Ele sunt menite să fie cântate, nu citite. Cuvintele din piesele lui Shakespeare au fost scrise pentru a fi interpretate pe scenă, la fel cum versurile din cântece sunt menite să fie cântate, nu citite”, îşi încheie Bob Dylan discursul exprimându-şi dorinţa ca şi versurile cântecelor lui să aibă parte de aceeaşi soartă.