Căutare

Share this article

Insomnia este o tulburare de somn ce dă bătăi de cap din ce în ce mai multor oameni. Este o problemă ce crează frustrări şi atrage după sine alte dezechilibre. De ce suferim de insomnie, ce înseamnă de fapt insomnia şi dacă ne putem trata, am întrebat-o pe Delia Codreanu, psiholog şi psihoterapeut. Am aflat că pe vremuri, acum câteva sute de ani era normal ca oamenii să doarmă câteva ore, apoi să stea de veghe alte câteva, după care să mai doarmă până la răsăritul soarelui. Acesta se numeşte somn bi-fazic. Am mai aflat de la Delia că insomnia poate avea o mulţime de cauze, dar că se şi tratează dacă descoperim de unde provine.

Ce înseamnă de fapt o insomnie?

Insomnia reprezintă o tulburare a iniţierii şi menţinerii somnului (reducerea duratei şi sau profunzimii lui) sau de somnolenţă excesivă. Insomniile sunt caracterizate printr-o perturbare în cantitatea, calitatea sau reglarea somnului.

Insomnia este un termen umbrelă pentru tulburări de somn primare, tulburări de somn datorate sau asociate unor tulburări tulburări psiho-emoţionale şi de adaptare, asociate specific culturii, etăţii şi a sexului, asociate cu condiţii medicale generale sau asociate cu consumul de substanţe excitabile (cafeină, tutun, alcool, băuturi energizante şi/sau medicamente psihotrope).

Insomnia este caracterizată prin: dificultate la adormire, somn agitat, întrerupt, trezirea înainte de ora normală fără posibilitatea de a adormi din nou sau lipsa totală a somnului.

Ne putem trata de insomnie? Dacă da, cum?

Da, ne putem trata de insomnie, primordială fiind descoperirea cauzelor.

Identificarea factorilor poate ajuta la schimbarea comportamentului legat de igiena somnului: cina cu cel puţin 4 ore înainte de ora de culcare, condiţiile cât mai favorabile în camera în care dormim (temperatura potrivită, aer proaspăt, cât mai puţină lumină, lipsa televizorului şi a altor dispozitive electronice – pentru evitarea suprasolicitării nervoase – muzică de relaxare, exerciţii de respiraţie şi relaxare musculară).

Cronoterapia vine ca o metodă de resetare a ritmului cicardian care implică schimbarea orarului de somn: mers la culcare mai devreme de miezul nopţii şi trezitul mai devreme, reglarea nivelului de melatonină din creier (hormonul natural al somnului) care va fi eliberat exact în momentul în care corpul nostru are nevoie de odihnă.

Antropologii au găsit evidenţe şi texte medicale despre triburile din Africa şi America de sud legate de somnul bi-fazic (prima şi a doua parte de somn) care începea la apusul soarelui, timp de 4 ore, pauză de 1-3 ore, timp în care îşi verificau animalele, meditau şi apoi urma cea de-a doua etapă de somn până la răsăritul soarelui. Mai târziu, în perioada Europei preindustriale, somnul bi-fazic era considerat o normă. Perioada de veghe din timpul nopţii era considerată perioadă de relaxare de ponderare a viselor, timp pentru relaţii sexuale între parteneri.

Începutul secolului al 19-lea coincide cu perioada de început a teoriilor despre insomnie, de unde putem deduce că epoca modernă pune accent şi presiune pe un somn nocturn de 7-9 ore neîntrerupt şi astfel a creat anxietate în rândul persoanelor cu somn bi-fazic şi nevoia de siestă de după masa de prânz.

Această teorie a fost întărită de studiul făcut în anul 1990 de către psihiatrul Thomas Wehr care a expus un grup de oameni, timp de o lună la 14 ore de întuneric în loc de 8 cât suntem expuşi în mod natural. A durat 4 săptămâni până la evidenţierea procesului bi-fazic al somnului şi demonstrarea că el are la bază o corespondentă biologică naturală: 4 ore de somn, 1-3 ore de stare de veghe, urmate de alte 4 ore de somn.

Dacă lipsa somnului este provocată sau asociată cu probleme de sănătate  şi psiho-emoţionale, decizia de a consulta un specialist poate ajuta la îmbunătăţirea calităţii somnului îşi implicit a calităţii vieţii.

Din ce în ce mai mulţi oameni par că se vaită de insomnii. De ce crezi că se întâmplă acest lucru?

Incidenţa apariţiei unei forme de insomnie în rândul adulţilor este foarte mare (1-10% din populaţia generală adultă şi 25% din populaţia generală vârstnică) statistic vorbind.

Tulburările de somn pot apărea ca şi consecinţă fiziologică directă a unei condiţii, fie de mediu (modificarea fusului orar, schimbarea de temperatură, a condiţiilor de somn), fie de stres provocat de probleme zilnice asociate vieţii de adult, ritmul alert în care trăim, fie din cauza problemelor cotidiene (în speţă, de ordin financiar), dar şi din cauza stresului asociat cu activitatea profesională.

Alte condiţii care provoacă insomnia şi/sau o menţin sunt tulburările psiho-emoţionale de genul: anxietate sau tulburări de anxietate, stări depresive sau depresia, tulburări afective, sindrom port-traumatic (starea de sănătate precară sau pierderea cuiva drag, travaliul de doliu).

De asemenea, are o incidenţă crescută ca efect secundar pentru problemele psihofiziologice legate de stres şi sau asociate unor tulburări psiho-emoţionale şi medicale: cefalee, probleme cu ritmul cardiac, tensiune, probleme ale aparatului digestiv (gastrite, de exemplu), modificările legate de alimentaţie, consumul de alcool, cafeină sau alte tipuri de excitanţi, consumul de droguri sau medicamente sau pur şi simplu ca efect secundar al unor modificări comportamentale şi de igienă a somnului.

Din experienţă, care este profilul insomniacului?

Nu ştiu dacă există un profil al insomniacului însă putem detecta efectele tulburării de somn prin: stări de oboseală dimineaţa şi pe parcursul zilei, stări de iritabilitate, apatie, stări depresive, dificultăţi de concentrare şi/sau lipsa ei, capacitate decizională scăzută, scăderea randamentului cât şi nevoia mare de substanţe activatoare, cel mai des întâlnit fiind supraconsumul de cafeină.

În cazul unei insomnii cronice apare o preocupare marcantă referitoare la somn şi stresul datorat incapacităţii de a dormi. Aceste stări pot contribui la apariţia unui cerc vicios: cu cât individul încearcă mai mult să doarmă, cu atât devine mai frustrat, stresat şi mai puţin capabil să adoarmă.

Mai departe, insomnia provoacă o stare de sănătate precară, deteriorarea afectivităţii şi motivaţiei, diminuarea atenţiei, energiei, concentrării şi o stare de oboseală cronică.

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO